Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Viata ascetica in sens larg?

In sens larg, adica, asa cum am spus in mesajul de mai sus catre Anca.
Asceza nu insemana doar nemancare. Asneza este o atitudine in fata vietii si bineinteles fata de Dumnezeu, o atitudine de renuntare de sine si de jertfa, de punerea pe primul plan a lui Dumnezeu in tot ceea ce facem.
Asta am vrut sa zic. Un calugar traieste alt fel de asceza ca un om casatorit sau mirean traind in lume.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

In sens larg, adica, asa cum am spus in mesajul de mai sus catre Anca.
Asceza nu insemana doar nemancare. Asneza este o atitudine in fata vietii si bineinteles fata de Dumnezeu, o atitudine de renuntare de sine si de jertfa, de punerea pe primul plan a lui Dumnezeu in tot ceea ce facem.
Asta am vrut sa zic. Un calugar traieste alt fel de asceza ca un om casatorit sau mirean traind in lume.

Fani, eu sunt cam nedumerita de mesajele tale.
Nu vreau sa ma contrazic neaparat cu tine (ca oricum presupun ca sunt multi care-ti impartasesc opiniile).. dar ma intreb: sunt eu prea scupuloasa?
Eu cred cu adevarat ca Sf. Impartasanie este Trupul si Sangele lui Hristos (cel cu globule rosii, cum spunea cineva). Mai cred ca o astfel de minune, a transformarii painii in Trupul lui Hristos, a transformarii vinului In Sange este mai mare decat chiar minunea facerii lumii din nimic!
De aceea nu pot sa vin la Sf. Impartasanie crezand ca merge si asa. Imi este f teama sa ma impartasesc chiar cu post (pe care-l tin fara relatii trupesti si ce mai spui tu ca este permis) si spovedanie. Mi se pare ca nu m-am cait cu adevarat, ca nu sunt smerita, ca sunt neagra de pacate..etc. (Tu poti spune ca sunt ganduri venite de la vrasmasul mantuirii, dar daca stai sa te gandesti un pic ce inseamna Sf. Euharistie.. eu nu stiu cine se poate apropia cu incredere!).

Daca tu spui ca traiesti in pocainta continua.. si te impartasesti fara teama, ce sa zic.. bravo tie, ai toata admiratia mea. Dar pentru mine asa ceva nu ar fi posibil, nici nu indraznesc sa ma gandesc.

[Daniel777]

În prealabil postat de anna21

Fani, eu sunt cam nedumerita de mesajele tale.
Nu vreau sa ma contrazic neaparat cu tine (ca oricum presupun ca sunt multi care-ti impartasesc opiniile).. dar ma intreb: sunt eu prea scupuloasa?
Eu cred cu adevarat ca Sf. Impartasanie este Trupul si Sangele lui Hristos (cel cu globule rosii, cum spunea cineva). Mai cred ca o astfel de minune, a transformarii painii in Trupul lui Hristos, a transformarii vinului In Sange este mai mare decat chiar minunea facerii lumii din nimic!
De aceea nu pot sa vin la Sf. Impartasanie crezand ca merge si asa. Imi este f teama sa ma impartasesc chiar cu post (pe care-l tin fara relatii trupesti si ce mai spui tu ca este permis) si spovedanie. Mi se pare ca nu m-am cait cu adevarat, ca nu sunt smerita, ca sunt neagra de pacate..etc. (Tu poti spune ca sunt ganduri venite de la vrasmasul mantuirii, dar daca stai sa te gandesti un pic ce inseamna Sf. Euharistie.. eu nu stiu cine se poate apropia cu incredere!).

Daca tu spui ca traiesti in pocainta continua.. si te impartasesti fara teama, ce sa zic.. bravo tie, ai toata admiratia mea. Dar pentru mine asa ceva nu ar fi posibil, nici nu indraznesc sa ma gandesc.

Nevrednici de impartasanie suntem cu totii.Eu am incercat sa ma impartasesc mai des,si am simtit o putere in mine,o putere care ma apropia de Hristos.Pericolele care au aparut au fost :o mandrie care e greu sa o inlaturi,cel putin la inceput,si 2) ispite din partea vrajmasului ,caruia nu i-a placut acest lucru.

Concluzia mea este urmatorea: Fiecare din noi poate sa-si organizeze viata duhovniceasca asa cum doreste,cum simte,deci sa se impartaseasca mai des sau mai rar.Eu am simtit ca astfel pot progresa ,impartasindu-ma des.Asta inseamna si o responsabilizare a vietii,pe care insa o faci din mers.Adica: sporesti numarul rugaciunilor,incepi sa mananci mai atent,sa postesti mai mult,incepi sa eviti televizorul si alte lucruri neduhovnicesti,,etc

Parerea mea este ca impartasania luata des te poate responsabiliza si te poate aduce mai aproape de Hristos,te poate inflacara iti poate schimba viata.Ar fi mai multe de spus,insa ,ma opresc aici.

[Fani71]

În prealabil postat de Daniel777

Nevrednici de impartasanie suntem cu totii.Eu am incercat sa ma impartasesc mai des,si am simtit o putere in mine,o putere care ma apropia de Hristos.Pericolele care au aparut au fost :o mandrie care e greu sa o inlaturi,cel putin la inceput,si 2) ispite din partea vrajmasului ,caruia nu i-a placut acest lucru.

Concluzia mea este urmatorea: Fiecare din noi poate sa-si organizeze viata duhovniceasca asa cum doreste,cum simte,deci sa se impartaseasca mai des sau mai rar.Eu am simtit ca astfel pot progresa ,impartasindu-ma des.Asta inseamna si o responsabilizare a vietii,pe care insa o faci din mers.Adica: sporesti numarul rugaciunilor,incepi sa mananci mai atent,sa postesti mai mult,incepi sa eviti televizorul si alte lucruri neduhovnicesti,,etc

Parerea mea este ca impartasania luata des te poate responsabiliza si te poate aduce mai aproape de Hristos,te poate inflacara iti poate schimba viata.Ar fi mai multe de spus,insa ,ma opresc aici.

Cam asa vad si eu lucrurile..

În prealabil postat de anna21

Fani, eu sunt cam nedumerita de mesajele tale.
Nu vreau sa ma contrazic neaparat cu tine (ca oricum presupun ca sunt multi care-ti impartasesc opiniile).. dar ma intreb: sunt eu prea scupuloasa?
Eu cred cu adevarat ca Sf. Impartasanie este Trupul si Sangele lui Hristos (cel cu globule rosii, cum spunea cineva). Mai cred ca o astfel de minune, a transformarii painii in Trupul lui Hristos, a transformarii vinului In Sange este mai mare decat chiar minunea facerii lumii din nimic!
De aceea nu pot sa vin la Sf. Impartasanie crezand ca merge si asa. Imi este f teama sa ma impartasesc chiar cu post (pe care-l tin fara relatii trupesti si ce mai spui tu ca este permis) si spovedanie. Mi se pare ca nu m-am cait cu adevarat, ca nu sunt smerita, ca sunt neagra de pacate..etc. (Tu poti spune ca sunt ganduri venite de la vrasmasul mantuirii, dar daca stai sa te gandesti un pic ce inseamna Sf. Euharistie.. eu nu stiu cine se poate apropia cu incredere!).

Daca tu spui ca traiesti in pocainta continua.. si te impartasesti fara teama, ce sa zic.. bravo tie, ai toata admiratia mea. Dar pentru mine asa ceva nu ar fi posibil, nici nu indraznesc sa ma gandesc.

Exact la fel simt şi eu! Mai ales că,după spovedanie vine unul sau mai mulţi drăcuşori care mă ispitesc în fel şi chip astfel încât atunci când trebuie să merg la împărtăşanie deja mi-ar trebui o altă spovedanie(chiar dacă a trecut doar o zi de la ultima).Când să ajung la sfântul potir îmi vine să o iau la fugă dar îmi aduc aminte de rugăciunile pe care seara le-am citit şi în care am cerut milostivirea lui Dumnezeu pentru a da ajutor necrdinţei şi neputinţei mele şi îndrăznesc dar nu sunt sigură dacă am luat împărtăşania spre mântuire sau spre osândire.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Fani, eu sunt cam nedumerita de mesajele tale.
Nu vreau sa ma contrazic neaparat cu tine (ca oricum presupun ca sunt multi care-ti impartasesc opiniile).. dar ma intreb: sunt eu prea scupuloasa?
Eu cred cu adevarat ca Sf. Impartasanie este Trupul si Sangele lui Hristos (cel cu globule rosii, cum spunea cineva). Mai cred ca o astfel de minune, a transformarii painii in Trupul lui Hristos, a transformarii vinului In Sange este mai mare decat chiar minunea facerii lumii din nimic!
De aceea nu pot sa vin la Sf. Impartasanie crezand ca merge si asa. Imi este f teama sa ma impartasesc chiar cu post (pe care-l tin fara relatii trupesti si ce mai spui tu ca este permis) si spovedanie. Mi se pare ca nu m-am cait cu adevarat, ca nu sunt smerita, ca sunt neagra de pacate..etc. (Tu poti spune ca sunt ganduri venite de la vrasmasul mantuirii, dar daca stai sa te gandesti un pic ce inseamna Sf. Euharistie.. eu nu stiu cine se poate apropia cu incredere!).

Daca tu spui ca traiesti in pocainta continua.. si te impartasesti fara teama, ce sa zic.. bravo tie, ai toata admiratia mea. Dar pentru mine asa ceva nu ar fi posibil, nici nu indraznesc sa ma gandesc.

Pai, eu nu am spus ca traiesc in pocainta continua. Am spus ca asta asteapta Dumnezeu de la noi ;-)
Eu incerc, si probabil nu am ajuns prea departe.
Dar asta ar putea spune si oricine se spovedeste si posteste inainte de impartasanie, nu? Si tu spui ca te simti neagra de pacat desi faci toate aceste lucruri...
Nici eu nu vreau sa te contrazic (in sensul ca sa zic ca nu este bine ce faci) pentru ca si eu am trecut prin perioada (care a durat cativa ani) in care gandeam ca tine desi preotul la care ma spovedeam imi spusese ca nu este nevoie sa ma spovedesc de fiecare data.

Eu am impresia ca impartasania deasa se aseamana unor taciuni pusi in cap in continuu. Mereu suntem obligati sa ne putem intrebarea daca traim crestineste sau nu. Si impartasania da putere pentru a lupta impotriva pacatului, a slabiciunii noastre, a necazurilor. Asa am ajuns sa vad lucrurile.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Pai, eu nu am spus ca traiesc in pocainta continua. Am spus ca asta asteapta Dumnezeu de la noi ;-)
Eu incerc, si probabil nu am ajuns prea departe.
Dar asta ar putea spune si oricine se spovedeste si posteste inainte de impartasanie, nu? Si tu spui ca te simti neagra de pacat desi faci toate aceste lucruri...
Nici eu nu vreau sa te contrazic (in sensul ca sa zic ca nu este bine ce faci) pentru ca si eu am trecut prin perioada (care a durat cativa ani) in care gandeam ca tine desi preotul la care ma spovedeam imi spusese ca nu este nevoie sa ma spovedesc de fiecare data.

Eu am impresia ca impartasania deasa se aseamana unor taciuni pusi in cap in continuu. Mereu suntem obligati sa ne putem intrebarea daca traim crestineste sau nu. Si impartasania da putere pentru a lupta impotriva pacatului, a slabiciunii noastre, a necazurilor. Asa am ajuns sa vad lucrurile.

Nu stiu, Fani, ce sa spun.
Poate ca intr-o zi voi fi si eu adepta impartasaniei dese.
Dar sper sa nu fie fara post strict si fara spovedanie, orice ar spune duhovnicul.
Pai eu ma simt acum responsabila si pentru duhovnic. Ma intreb: a inteles el int-adevar cat de pacatoasa sunt? Pai el va fi responsabil pentru felul in care ma indruma. Acum eu ma simt obligata sa ma rog si pentru el (cu dragoste desigur, ca mi-e tare drag de el).