De ce trebuie sa ierte omul?

[AndruscaCIM]

Cred ca este bine sa ierti intr-adevar, insa eu de exemplu am o filosofie personala...iert sau pot ierta ( numai daca vreau) dar nu cred ca daca eu decid ca in momentul in care cineva mi-a gresit si decid ca nu mai vreau sa il/o mai prind in viata mea...imi poate spune cineva ca gresesc sau ca ar fi crestinesc sa pastrez vreo relatie cu persoana/ele respective .

De regula nu mi-a gresit nimeni prea mult, insa in momentul in care cineva m-a calcat pe coada a cam si disparut din viata mea, dar asta nu inseamna ca nu l-am iertat...insa de ce sa tot fiu nevoita sa interactionez cu o persoana despre care am un indiciu care imi spune ca va tot gresi?

[andreicozia]

Cel mai elocvent s-a exprimat Moshe( EvreulCel Ales) sind a spus ca evreii Iarta dar NU uita!
Asta mi se pare cel mai corect.
Noi sa fim impacati , insa sa nu uitam ce am patit si am suferit din partea altora...altfel suntem inconstienti si prosti care nu invata nimic din exemplele de viata date de Dumnezeu!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de andreicozia

Cel mai elocvent s-a exprimat Moshe( EvreulCel Ales) sind a spus ca evreii Iarta dar NU uita!
Asta mi se pare cel mai corect.
Noi sa fim impacati , insa sa nu uitam ce am patit si am suferit din partea altora...altfel suntem inconstienti si prosti care nu invata nimic din exemplele de viata date de Dumnezeu!

De acord, si eu iert...mie imi sunt dragi oamenii, dar daca cineva prefera sa fie acid, rautacios sau mai stiu eu cum altfel decat trebuie, si i se mai si atrage atentia dar nu vrea sa faca nimic pentru a se corecta, macar vis a vis de ceilalti ...atunci " La revedere si un praz verde!"

Eu ma refer mai mult la atitudine si la respectul fata de cei din jur, si in aceste cazuri eu nu suport nici macar sa aud vreun cuvant care imi displace si ma exprim imediat...deci nu trebuie sa imi greseasca mie cineva expres. De asemenea nu pot sa tac cand aud ca cineva din jurul meu este atacat sau ironizat si ma transform imediat in avocatul apararii...pentru ca nu suport persoanele care isi construiesc imaginea pe spinarea celui mai slab sau care nu are puterea sa replice.

omul care iarta se aseamana cu Mântuitorul Iisus Hristos, care dupa ce a suferit enorm din partea tuturor chiar pe cruce a avut puterea sa spuna :"Iartă-i că nu ştiu ce fac!". A ierta inseamna a iubi, chiar si pe vrajmas, caci ce plata ai castiga daca ai iubi numai pe cel ce-ti face bine? Il iubesti pentru ca nu te supara, dar plata este atunci cand il iubesti pe fratele care te tot supara, pe dusmanul cel mai aprig. Cel ce iarta este făcător de pace. Nu exista am iertat dar nu pot uita ! pentru ca daca pastrezi ura in suflet nu este iertare... bineînţeles că poate uneori nu putem uita o întâmplare în care un frate ne-a greşit, însă întotdeauna trebuie să ne amintim că fratele este şi el neputincios ca şi noi şi dacă nu îşi vede greşeala tocmai aceasta o demonstreză, neputinţa ! Aşadar, a ierta înseamnă dragoste, pace, bunătate, SMERENIE, MÂNTUIERE ! Căci aşa spunem în "Tatăl nostru" : "Si ne iarta noua greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri !". Deci noi înşine ne dăm sentinţa, noi cerem să fim iertaţi aşa cum iertăm noi pe alţii ! Deci fraţi şi surioare să avem grijă cum "iertăm" să nu ne amăgim, căci ce iertare vom da noi aşa vom primi la rându-ne de la Dreptul Judecător !

[lareine]

La mine problema nu mi se pare ca e cu oamenii care imi "gresesc" si uneori cand citesc o rugaciune pentru dusmani, nu simt ca as avea eu personal vreun dusman. Ce ma roade pe mine in interior este faptul ca uneori ma simt ca si cum as fi eu dusmanul cuiva, si ca ar trebui sa ma rog "fa'le Doamne bine oamenilor alora pe care'i urasc eu" (un soi de invidie si feelingul foarte neplacut ca parca nu avem loc in aceeasi lume), si daca cineva ma uraste pe mine, probabil c-oi fi gresit eu ceva.

Imi este greu sa trec peste propriul meu ego ranit uneori, si asta am impresia nu ca imi creeaza dusmani, ci ca ma transforma pe mine in dusmanul altcuiva ;( E un sentiment foarte neplacut.

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

De regula nu mi-a gresit nimeni prea mult, insa in momentul in care cineva m-a calcat pe coada a cam si disparut din viata mea, dar asta nu inseamna ca nu l-am iertat...insa de ce sa tot fiu nevoita sa interactionez cu o persoana despre care am un indiciu care imi spune ca va tot gresi?

Ce te faci cand trebuie sa interactionezi cu cineva care iti tot greseste?
Eu incerc sa iert in avans..:))). Cand stiu ca vor aparea situatii critice, discutii, jigniri.. ma pregatesc psihic si incerc sa iert inainte ca celalalt sa deschida gura. Uneori functioneaza.

[maria-luisa]

eu cred ca fara iertare nu exista mantuire. Si eu ma supar cateodata, dar nu port pica. De obicei iert repede.

Da, fiecare cum gandeste.

Totusi, eu cred ca daca omul tine minte raul atunci inseamna ca nu a iertat. Daca ierti si nu uiti (ca daca greseste iarasi atunci iti vine in minte tot raul pe care ti l-a facut, asta e un proces psihic normal) in general, in legatura cu acea situatie atunci inseamna ca nu ai iertat.

Fariseii gandeau astfel pentru ca erau rai. Ca dovada de viclenia lor, ei l-au omorat pe Iisus.
De aceea daca gandesti ca un fariseu atunci inseamna ca nu mai esti crestin adevarat. Dumnezeu cunoaste inima fiecaruia. Totusi, vazandu-i pe altii cat de rai la suflet sunt si efectiv nu cunosc iertarea si cei care obisnuiesc sa ierte, sa nu tina minte raul, parca se smintesc si ei.

Sper exemplu, eu niciodata nu am tinut pica cuiva si nici nu cred sa fi urat pe cineva, totusi, vazand pe altul cat de imposibil ii este sa ierte atunci ma intreb: oare nu sunt eu prea naiva. De fapt, e bine sa ierti imediat dar sa faci si pe suparatul putintel asta ca invatatura de minte pentru ca celalalt sa vada ca ti-a facut foarte mult rau. Dar daca tot suparat ramai, atunci inseamna ca ceva nu e ok cu sufletul tau, inseamna ca sufletul sufera de bolile de care poate suferi un suflet ca rautatea, ura, invidia, etc., etc. si asta nu e bine.

Ii multumesc Lui Dumnezeu ca m-a facut sa intalnesc oameni cu suflete de copii. Ma mir foarte mult cand ii vad pe unii cum se otravesc in fiecare zi cu ura si ii improasca si pe altii. Cand ii vad cum se comporta, incep sa cred ca eu sunt de vina, ca efectiv sunt prea naiva, ca eu cred ca toate lumea poate sa ierte instant, ca nimeni nu tine minte raul. Poate pentru ca eu am avut astfel de exemple in viata: sa-l jignesti pe un om si sa nu fie a doua zi suparat pe tine, e ceva rar intalnit. Acum ma bucur ca pot sa pretuiesc cu adevarat un astfel de om care nu tine minte raul (asta dupa ce i-am vazut pe unii, inaintati duhovniceste cum se cred, ca efectiv sunt inferiori sufleteste unei astfel de fiinte simple dar care nu tine minte raul). Pana acum, nu as fi apreciat atat de mult acest lucru.

Cu atat mai mult, sper ca Dumnezeu sa-i mantuiasca pe cei cu astfel de suflete de copii caci unii, poate ca din prea mult ego si invatatura fariseica complicata, nu ating acel nivel cel mai simplu si elementar - intocmai ca un copil nevinovat.

Astfel de exemple am avut eu care m-au si educat asa cum trebuia si m-au facut cel mai mult sa-mi pastrez sanatatea sufleteasca, acel sa nu tin minte raul, sa nu pot pica.

Dar va spun sincer: cu cat te invarti mai mult intr-un mediu academic cu mari si vestiti invatati cu atat iti dai seama de un lucru: poate ca din prea multa stiinta teologica acesti oameni au uitat un lucru simplu: sa fie copii la suflet, la rautate. Un sistem care daca nu esti atent te face sa devii exact ca cei pe care ei ii condamna atata: fariseu.

[andreicozia]

În prealabil postat de crazylove

... vazand pe altul cat de imposibil ii este sa ierte atunci ma intreb: oare nu sunt eu prea naiva.

Nu ai cum sa stii INCA. Din felul in care scrii banuiesc ca esti inca foarte tinara. Asteapta sa vezi cum te vei comporta cind se vor pravali tot felul de mizerii majore din partea altora, mai ales a celor pe care-i credeai apropiati!
Fii sigura ca de asta nu scapi.

În prealabil postat de andreicozia

Nu ai cum sa stii INCA. Din felul in care scrii banuiesc ca esti inca foarte tinara. Asteapta sa vezi cum te vei comporta cind se vor pravali tot felul de mizerii majore din partea altora, mai ales a celor pe care-i credeai apropiati!
Fii sigura ca de asta nu scapi.

Multumesc celor care ati raspuns acestui topic.

Laurschepsis, imi place cum gandesti.

Andrei, te rog sa ma crezi, deja aceste mizerii din partea celor care-i credeam apropiati au inceput pravala. Si nu ma deranjeaza cele din partea unor dusmani declarati caci macar stiu la ce sa ma astept din partea unor dusmani cat din partea unui slujitor al Domnului in care am facut greseala sa am incredere. Una din cele mai mari greseli din viata mea - increderea in acest om care nu a ezitat nici nu ezita in continuare sa continue sa ma defaimeze.

DAR sa iertam, cum adineaori spuneam! Nu ma intereseaza atat de mult ca as jigni un om insa nu vreau nicidecum chiar neintentionat sa-L jignesc pe Iisus!

Ma intelegi?

seara buna!