Ce inseamna pentru voi credinta - Dogme sau fapte?

Eu cred ca Domnul este in inima noastra si facand cum ne zice inima facem cum vrea Domnul...De aceea ai si sentimentul ala de satisfactie dupa ce faci o fapta buna pentru ca Domnul se bucura pentru ce ai facut...Ca daca n-ar fi influenta divina, de ce te-ai bucura ca ai impartit bunul tau cu altul?

[andreicozia]

În prealabil postat de Ioan-Victor

Domnul se bucura pentru ce ai facut...Ca daca n-ar fi influenta divina, de ce te-ai bucura ca ai impartit bunul tau cu altul?

Da, Victoras, Domnul se bucura, dar tu nu ai treaba cu asta( nu stii nu vezi, nu ai treaba)!. Cei saraci cu duhul care se bucura, doar CA SE BUCURA si ATIT( ca niste copii), ei "vor vedea pe Dumnezeu" , nu cei care stau si le analizeaza daca-i crestina sau marxista si isi vira-n cap incontinuu ca ei fac fapte bune-n Sf Duh!( Dumnezeu stie ce o mai insemna si asta, fapta buna in Sf Duh??!)

În prealabil postat de andreicozia

Da, Victoras, Domnul se bucura, dar tu nu ai treaba cu asta( nu stii nu vezi, nu ai treaba)!. Cei saraci cu duhul care se bucura, doar CA SE BUCURA si ATIT( ca niste copii), ei "vor vedea pe Dumnezeu" , nu cei care stau si le analizeaza daca-i crestina sau marxista si isi vira-n cap incontinuu ca ei fac fapte bune-n Sf Duh!( Dumnezeu stie ce o mai insemna si asta, fapta buna in Sf Duh??!)

Pai asta a asa e...sentimentul e intotdeauna mai presus de informatie...

[maria-luisa]

În prealabil postat de Ioan-Victor

Eu cred ca Domnul este in inima noastra si facand cum ne zice inima facem cum vrea Domnul...De aceea ai si sentimentul ala de satisfactie dupa ce faci o fapta buna pentru ca Domnul se bucura pentru ce ai facut...Ca daca n-ar fi influenta divina, de ce te-ai bucura ca ai impartit bunul tau cu altul?

eu sunt de acord cu ce spui.

[andrei_im]

sa ma iertati, dar eu nu sunt de acord. atunci cand ne ajutam aproapele, dragostea noastra fata de el (daca exista) si bucuria comuniunii nu este un rezultat al faptei in sine, ci este un sentiment care precede fapta. daca o fapta de-a noastra ne produce satisfactie, sa ma iertati, dar in cazul acesta satisfactie = mandrie. poate ca victor nu s-a exprimat bine, poate a vrut sa spuna "bucurie"..

[andreicozia]

În prealabil postat de andrei_im

sa ma iertati, dar eu nu sunt de acord. atunci cand ne ajutam aproapele, dragostea noastra fata de el (daca exista) si bucuria comuniunii nu este un rezultat al faptei in sine, ci este un sentiment care precede fapta. daca o fapta de-a noastra ne produce satisfactie, sa ma iertati, dar in cazul acesta satisfactie = mandrie. poate ca victor nu s-a exprimat bine, poate a vrut sa spuna "bucurie"..

De ce oare esti asa de speriat de sentimentul de bucurie, de ce imediat il asociezi cu mindria?
Asa pot si eu sa te intorc si sa-ti spun ca daca nu te bucuri si alegi sa fi smerit, este o inselaciune draceasca prin falsa smerenie deoarece voit ascunzi ceea ce simti cu adevarat si fortezi alte sentimente.
Deci sa lasam inima sub influienta Harului sa isi spuna ceea ce simte fara idei preconcepute

În prealabil postat de andrei_im

sa ma iertati, dar eu nu sunt de acord. atunci cand ne ajutam aproapele, dragostea noastra fata de el (daca exista) si bucuria comuniunii nu este un rezultat al faptei in sine, ci este un sentiment care precede fapta. daca o fapta de-a noastra ne produce satisfactie, sa ma iertati, dar in cazul acesta satisfactie = mandrie. poate ca victor nu s-a exprimat bine, poate a vrut sa spuna "bucurie"..

da, nu m-am exprimat chiar bine...dar totusi nu inteleg de ce sentimentul precede fapta...

[andrei_im]

poate ca nici eu nu m-am exprimat chiar bine. sentimentul precede fapta pentru ca din dragoste il ajutam pe fratele nostru, din dorinta de a-l bucura. iar bucuria noastra urmeaza bucuriei fratelui, dar pentru el, nu pentru noi. eu daca ii dau unui sarac un banut si il vad ca se bucura, ma bucur de bucuria lui, nu pentru ca eu l-am bucurat. Dumnezeu este cel care bucura, noi doar incercat pe cat putem sa facem voia Lui. daca noi ne "bucuram" ca i-am dat unui sarac 5 lei, fara a ne gandi la acel sarac ci numai la fapta noastra asta nu mai e bucurie.

[andrei_im]

o mica adaugare: nu de fiecare data suntem constienti de sentimentele pe care le avem inainte de a face ceva. putem sa ajutam pe cineva chiar dintr-un simplu impuls pe care nu ni-l explicam decat dupa ce o facem. dar sa nu mai vorbim atat despre ce facem noi si ce ar trebui sa simtim caci nimic nu facem. atata timp cat mai sunt frati de-ai nostri de ajutat, de bucurat, e clar ca nu am facut destul, ca mai e ceva de facut. ne asezam pe scaun si nici nu am inceput drumul. :) sa spunem din tot sufletul "nimic nu am facut bun inaintea Ta, Doamne!", sa ne smerim astfel si Dumnezeu ne va da putere.

[AndruscaCIM]

Eu ajut cum pot si cat pot...dar nici nu stiu daca as avea de ce sa ma bucur ca fac fapte bune, pentru ca realizez ca orice as face nu pot schimba viata celor in nevoi asa cum mi-as dori sau atat cat ar avea ei nevoie pentru a depasi situatia dificila in care se afla