Poezii preferate...

[glykys]

Te-astept: intra
V. Voiculescu

Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!…
N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;
Am cruţat-o…şi mi-a rămas nepricepută, goală.
Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.
Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:
Inimă făr de rost, inimă răsfăţată.
Crdeam că aşa trebuie:

Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă,
Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!…
N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală;
Am cruţat-o…şi mi-a rămas nepricepută, goală.
Am crescut-o mai rău ca pe prinţese:
Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese.
Voinică, se plânge că oboseşte-ndată:
Inimă făr de rost, inimă răsfăţată.
Crdeam că aşa trebuie: poeţii
Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!
Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!
…Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi…Te aştept.
Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.
Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!
Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri,
Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri!
…Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi…Te aştept.
Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.

[glykys]

Am cautat iubirea
Costache Ioanid

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfîntă
ca pe un cer de cîntec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncîntă.
Şi-am întîlnit durerea. Dar cerul nicăieri.
Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pămînt edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: “Rămîi, eşti prea frumoasă!”
Şi-am străbătut pămîntul, dar pace n-am găsit.
Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.
Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întîlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.
Trecea pe-o cărăruie întîmpinînd batjocuri,
lăsînd să-i rupă cîinii din haină cîte-un fald.
Urca pe colţi de stîncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sînge cald.
Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-i smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.
M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strîns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
cînd am privit prin zdrenţe cutremurat de plîns.
Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.
-Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
povară de osîndă sub care-atît Te-apleci?
am întrebat, drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
-Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci…
-Dar tu, vorbi străinul, urcînd încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
-Eu… am şoptit în silă, eu… căutam iubirea…
-Iubirea? … fu răspunsul străinului. Eu sunt…

[laraG]

Mi-s ochii tristi si fruntea obosita
de-atata priveghere si-asteptare,
mi-e inima bolnava, istovita
de grea si indelungata alergare
si plange ca o pasare ranita.
Cand ochii mi-i inchid si cat in mine
puteri sa urc Golgota pana sus,
o voce, un ecou din adancime
imi spune bland:"Viata e Iisus !
Margaritarul pretios e-n tine".
Privesc la dimineata minunata
a Invierii Tale din Mormant,
cu Magdalena, ca si altadata,
ingenunchez-naintea Ta, plangand;
si-s fericit si plang cu Tine-n gand.

[laraG]

Traiesc flamand, traiesc o bucurie
frumoasa ca un crin din Paradis.
Potirul florii e mereu deschis
si-i plin cu lacrimi si cu apa vie.
Potirul florii e o-mparatie.
Cand raii ma defaima si ma-njura
si-n clocot de manie ura-si varsa,
potirul lacrimilor se revarsa
si-mi primeneste sufltul de zgura.
Atunci Iisus de mine mult se-ndura.
Sub crucea grea ce ma apasa sanger,
cu trupu-ncovoiat de neputinta.
Din cand in cand, din cer coboar-un inger
si sufletul mi-l umple de credinta.
Ma apropii tot mai mult de biruinta.
Ma ploua-n taina razele de soare,
M-adapa Iisus cu apa vie,
cu viata imbracata in sarbatoare:
Traiesc flamand, traiesc o bucurie.
Refren:
Sub flacara iubirii arzatoare,
din zori de zi si pana-noapte-astept.
Te chem si noaptea, ghemuit cu capu-n piept:
Iisuse, Iisuse!
Incet ma mistui, ca o lumanare.
[Cheia acestei poezii, ca si mesajul ei cel mai profund, sunt cuprinse in primul si ultimul vers-"Traiesc flamand, traiesc o bucurie"-care exprima paradoxala dualitate a conditiei umane ce aspira spre dumnezeire.](Din volumul Sfantul inchisorilor, Marturii despre Valeriu Gafencu, adunate si adnotate de monahul Moise)

[andrei_im]

CHEIA

am încercat toate cheile lumiii
nici una nu s-a potrivit
toate deschideau doar
uşile
nesfârşitului labirint
al deznădejdii
numai cuvântul Tău Hristoase
Dumnezeule
s-a răsucit cu-n scâncet de copil
în încuietoarea inimii mele
numai glasul Tău
a deschis cu suspine negrăite
uşa închisă de milenii
înlăuntrul meu
dând la o parte
cu mare şi tandru cutremur
viaţa mea de rătăciri
ca pe o piatră
de pe
mormântul
Iubirii

Poezia aceasta am luat-o de pe un blog descoperit de curand, unde mai puteti gasi si multe alte poezii ziditoare. Aveti aici adresa:
http://oameni-si-demoni.blogspot.com/

Doamne ajuta!

[8NihilSineDeo9]

Calatorul si stejarul

"Un calator ostenind
Si la un stejar sosind,
Subt umbra lui a sezut,
Sa rasufle un minut.
Aci un bostan fiind
Si in el pepeni zarind,
Mergand, unul a luat
Si supt copaci l-a mancat.
Deci ochii in sus ardicand,
Gandea-ntru sine zicand:
" Ce lucru nepotrivit
Dumnezeu a randuit!
Ca la un copaci astfel
Sa faca rod mititel,
Iar la un vrej slab pe jos
Asa rod mare si gros!"
Pe cand aceste gandea
Si cu ochii-n sus privea,
O ghinda s-a slobozit
Si toma-n nas l-a izbit.
Atunci el nasul sufland,
Zise iar intr-al sau gand:
"Ce nesocotit sint eu!
Bine-a facut Dumnezeu.
Dar de nu era rod mic
S-era pepene, cum zic,
Asa-n cap de ma lovea,
Aci-n loc ma adormea.
Iar de era vrun dovleac,
Apoi nu-mi mai dam de leac.

Multe un fel sa gandesc
Si altfel sa potrivesc."

[Anton Pann]

[tigerAvalo9]

SARA PE DEAL

(Mihai Eminescu)


Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine.



Luna pe cer trece-asa sfânta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plina.



Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi casele-n luna ridica,
Scârtâie-n vânt cumpana de la fântâna,
Valea-i în fum, fluiere murmura-n stâna.





Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.



Ah! în curând satul în vale-amuteste;
Ah! în curând pasu-mi spre tine grabeste:
Lânga salcâm sta-vom noi noaptea întreaga,
Ore întregi spune-ti-voi cât îmi esti draga.



Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. � Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?

(1885, 1 iulie)


Ador poezia asta.