Oare credinta il face pe om?

[andrei_im]

asa este din pacate... si ar mai fi ceva... in zilele noastre asistam la o pervertire a conceptului de dragoste. folosim acest cuvant pentru multe caderi umane. multi tineri isi justifica pacatele trupesti, spunand ca le fac "din dragoste". ajungem sa imbratisam toate invataturile si religiile ratacite, spunand ca o facem "din dragoste fata de aproapele". De fapt, dragostea este "scrisa pe toate gardurile" intr-un veac in care nu mai exista dragoste. Cuvantul acesta e pe buzele tuturor, dar mai stim noi oare cat au patimit parintii pustiei in nevointele lor, pentru a gusta macar putin din adevarata dragoste daruita de Dumnezeu? ceva asemanator intalnim la sectari, unde toti spun "l-am primit pe Iisus in inima mea", "inima mea" in sus, "inima mea" in jos. Dar ce greu ajugem sa ne despatimim si sa ajungem cu adevarat la cunoasterea cu inima. Ce greu se ajunge la rugaciunea inimii....

[maria-luisa]

[quote=andrei_im;194917]asa este din pacate... si ar mai fi ceva... in zilele noastre asistam la o pervertire a conceptului de dragoste. folosim acest cuvant pentru multe caderi umane. multi tineri isi justifica pacatele trupesti, spunand ca le fac "din dragoste". ajungem sa imbratisam toate invataturile si religiile ratacite, spunand ca o facem "din dragoste fata de aproapele". De fapt, dragostea este "scrisa pe toate gardurile" intr-un veac in care nu mai exista dragoste. Cuvantul acesta e pe buzele tuturor, dar mai stim noi oare cat au patimit parintii pustiei in nevointele lor, pentru a gusta macar putin din adevarata dragoste daruita de Dumnezeu? ceva asemanator intalnim la sectari, unde toti spun "l-am primit pe Iisus in inima mea", "inima mea" in sus, "inima mea" in jos. Dar ce greu ajugem sa ne despatimim si sa ajungem cu adevarat la cunoasterea cu inima. Ce greu se ajunge la rugaciunea inimii....[/QUOTE

Permite-mi o interventie: dragostea e atat de simpla, incat toti copii o simt, doar adultii o uita, din pacate...

[andrei_im]

În prealabil postat de maria-luisa

Permite-mi o interventie: dragostea e atat de simpla, incat toti copii o simt, doar adultii o uita, din pacate...

asa este. de fapt, tot binele este simplu de atins. si la nepatimire este simplu de ajuns.. noi oamenii datorita inclinarii spre patimi facem totul greu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de andrei_im

asa este. de fapt, tot binele este simplu de atins. si la nepatimire este simplu de ajuns.. noi oamenii datorita inclinarii spre patimi facem totul greu.

Şi din cauza patimilor, dar şi din neglijarea celor sufleteşti, pentru că aşa cum ne obsedează trupul, frumuseţea lui, sănătatea lui şi alte asemenea, aşa ar trebui sau cel puţin aşa ar trebui să ne preocupe cele bine plăcute şi necesare minţii, inimii şi sufletului nostru. Pentru asta s-au învrednicit Sfinţii Părinţi, scrierile lăsate nouă, faţă de care trecem atât de indiferenţi şi nepăsători , punându-ne doar întrebări , întrebări ce îşi au răspunsul tocmai în scrierile lăsate de aceştia . Ce poate fi mai plăcut, util şi liniştitor să citeşti un : Ioan Iacob Hozevitul ( Hrană Duhovnicească ) sau despre Părintele Profirie , sau Vasile cel Mare , sau Ioan Gură de Aur , sau Efrem Sirul, sau Ioan Sinaitul , sau Nicodim Aghiotirul , sau Maxim Mărturisitorul, sau Ioan Damaschin, sau. . . . Avem atâtea şi atâtea de aflat , dar mult mai simplu e a pune întrebarea cât fac 1 + 1 şi de aflăm că fac 2 , de ce fac 2 , când avem răspunsurile chiar lângă noi, la îndemâna noastră , dar ne facem că nu ştim, nu le înţelegem, n-am auzit . Când suntem bolnavi luăm pastiluţa imediat, când ne e foame fugim după mâncare, când vrem o plăcere trupească pătimim, dar sufletului ce-i dăm ?

[andrei_im]

În prealabil postat de cristiboss56

Şi din cauza patimilor, dar şi din neglijarea celor sufleteşti, pentru că aşa cum ne obsedează trupul, frumuseţea lui, sănătatea lui şi alte asemenea, aşa ar trebui sau cel puţin aşa ar trebui să ne preocupe cele bine plăcute şi necesare minţii, inimii şi sufletului nostru. Pentru asta s-au învrednicit Sfinţii Părinţi, scrierile lăsate nouă, faţă de care trecem atât de indiferenţi şi nepăsători , punându-ne doar întrebări , întrebări ce îşi au răspunsul tocmai în scrierile lăsate de aceştia . Ce poate fi mai plăcut, util şi liniştitor să citeşti un : Ioan Iacob Hozevitul ( Hrană Duhovnicească ) sau despre Părintele Profirie , sau Vasile cel Mare , sau Ioan Gură de Aur , sau Efrem Sirul, sau Ioan Sinaitul , sau Nicodim Aghiotirul , sau Maxim Mărturisitorul, sau Ioan Damaschin, sau. . . . Avem atâtea şi atâtea de aflat , dar mult mai simplu e a pune întrebarea cât fac 1 + 1 şi de aflăm că fac 2 , de ce fac 2 , când avem răspunsurile chiar lângă noi, la îndemâna noastră , dar ne facem că nu ştim, nu le înţelegem, n-am auzit . Când suntem bolnavi luăm pastiluţa imediat, când ne e foame fugim după mâncare, când vrem o plăcere trupească pătimim, dar sufletului ce-i dăm ?

E greu sa citesti despre Parintele Porfirie.. e greu sa accepti ca exista sfinti in zilele noastre, parca ne deranjeaza asta cumva.. parca indrazneste cineva sa ne cheme pe noi, lenesii, la sfintenie, sa ne trezeasca din somnul patimilor cu acesti sfinti. noi nu ne dorim sa fim sfinti, frate, asta e marea tragedie!! Daca ne-am dus duminca asta la Biserica (desi cu mintea nu am fost acolo), am mai dat 1 leu la un sarac (de parca saracii ar fi sacul nostru de resturi) si am mai ascultat 2-3 melodii psaltice (in timp ce ne certam cu cineva pe forum eventual), ne-am facut datoria de crestini. Pentru noi e de ajuns, mai mult nu... nu e pentru noi.

[Langu]

În prealabil postat de andrei_im

asa este. de fapt, tot binele este simplu de atins. si la nepatimire este simplu de ajuns.. noi oamenii datorita inclinarii spre patimi facem totul greu.

Aveti PERFECTA DREPTATE!