Rugaciune puternica

[andrei_im]

În prealabil postat de The_Fallen

Am citit din nou rugaciunea, dupa cateva ore si...este incredibila.Fara ipocrizia de genul "vaaaai Doamne, am gresit" care nu se simte, nu se simte parerea de rau ci doar presiunea sociala si ideea ca "trebuie sa iti para rau".Abordarea propriei stari, si intelegerea lui Dumnezeu nu ca un robot sau judecator sau altceva...Mi se pare mie sau El apare in scripturi (am citit doar putin) nu rece si rational, ci sentimental?Ca si cum S-ar putea simti dezgustat de tine pentru ca ai gresit, dar sa Se intoarca si sa Ii para rau ca te-a respins, pentru ca esti creatia Lui?

Rugaciunea de genul "vaaai Doamne, am gresit" e un mod de rugaciune la care trebuie sa ne aliniem, chiar daca nu o simtim cu adevarat la inceput, insasi cuvintele ei (ma rog, nu sunt chiar asa) ne vor face sa ne deschidem sufletul. Insa rugaciunea aceasta este asa frumoasa pentru ca este foarte sincera, vine parca direct din sufletul celui care a scris-o. Ii vorbesti lui Dumnezeu ca unui prieten. Cum spunea si parintele Rafail Noica - sa ne conectam mereu la satelitul "Doamne". Orice gand ne trece, sa-l mutam la Dumnezeu, cu vorbele noastre chiar. Sa nu se intelegea totusi ceva gresit din discutia noastra - sa nu se inteleaga ca rugaciunile canonice ar trebui eliminate. Doamne fereste! Dar e bine sa citim si din Ceaslov, dar sa mai zicem si de la noi. :) Doamne ajuta!

[lareine]

Mie imi place foarte mult rugaciunea, pentru ca exprima un gand de-al meu cu care ma joc de-a v-ati ascunselea de multisor. Ideea ca imi doresc sa fiu mantuita, "dar nu chiar in clipa asta", pentru ca imi este teama sa ma lepad de mine insami in felul in care ar trebui sa o fac. Sper doar sa aiba Dumnezeu mila de nerozia mea si sa-mi dea timp sa-mi revin.

[elizabeta]

În prealabil postat de lareine

Mie imi place foarte mult rugaciunea, pentru ca exprima un gand de-al meu cu care ma joc de-a v-ati ascunselea de multisor. Ideea ca imi doresc sa fiu mantuita, "dar nu chiar in clipa asta", pentru ca imi este teama sa ma lepad de mine insami in felul in care ar trebui sa o fac. Sper doar sa aiba Dumnezeu mila de nerozia mea si sa-mi dea timp sa-mi revin.

Sigur ca da, te va urmari El prin maracini si ghimpi, ca pe oaia cea pierduta, dar si cand te va gasi (desi eu cred ca te-a gasit deja) te va lua in brate doar pe tine, cea ranita...vine timpul fiecaruia - de ratacire, dar si de regasire...

[cristiboss56]

Doamne , mă rog împreună cu toţi strămoşii Tăi după Trup , aşteptându-Te cu aşteptarea lor, dorindu-Te cu dorul lor, spre a mă bucura cu bucuria lor şi cu a celor ce Ţi s-au închinat în ieslea Bethleemului. Nu depărta de la noi harul Tău cel luminos care a strălucit pentru prima dată în Betleemul iudeii, pentru rugăciunile Maicii Tale şi ale Sfinţilor Tăi .
Fă ca acest Crăciun să aducă pentru cei credincioşi bucuria Naşterii Tale celei mai presus de înţelegerea omenească ! Amin ! +

În prealabil postat de cristiboss56

Doamne , mă rog împreună cu toţi strămoşii Tăi după Trup , aşteptându-Te cu aşteptarea lor, dorindu-Te cu dorul lor, spre a mă bucura cu bucuria lor şi cu a celor ce Ţi s-au închinat în ieslea Bethleemului. Nu depărta de la noi harul Tău cel luminos care a strălucit pentru prima dată în Betleemul iudeii, pentru rugăciunile Maicii Tale şi ale Sfinţilor Tăi .
Fă ca acest Crăciun să aducă pentru cei credincioşi bucuria Naşterii Tale celei mai presus de înţelegerea omenească ! Amin ! +

Mulţumim Cristian.Frumoase cuvinte.Să audă Dumnezeu rugăciuna aceasta şi toate rugăciunile care pornesc din inimă.Crăciun fericit tuturor.

[andrei_im]

Multumim Cristi! Puternica este aceasta rugaciune!
Imi plac foarte mult rugaciunile din Psaltire, cele de dupa catisme. parca sunt o incununare Psalmilor, implinirea lor..

Dupa catisma 9 se rosteste, pe langa tropare:
"Stapane, Doamne, Dumnezeul nostru, Care singur stii suferinta ticalosului meu suflet si leacul acesteia, tamaduieste-l cum stii, dupa multimea milei Tale si a indurarilor Tale ! Caci din faptele mele nu-i cu putinta a pune peste el alifie, nici untdelemn, nici legaturi. Ci Tu, Cel ce ai venit sa chemi la pocainta, nu pe cei drepti, ci pe cei pacatosi, ai mila si indurare si Te milostiveste spre dansul; rupe zapisul faptelor mele celor rele si urate si ma povatuieste la calea cea dreapta, ca umbland intru adevarul Tau, sa pot scapa de sagetile vicleanului si asa sa stau fara de osanda inaintea infricosatorului Tau divan, slavind si laudand preasfantul Tau nume, in vecii vecilor. Amin!"

Imi merg la suflet si "Plansurile Sfantului Efrem Sirul", sunt rugaciuni de-a dreptul zdrobitoare. Sfantul Efrem este un dascal al pocaintei! Rugaciunile se pot gasi aici:
http://sfintii-imparati.trei.ro/pagini/plansurile.htm

Doamne ajuta!

[andrei_im]

Transcriu o intamplare a unui monah, nu pentru senzationalul miracolulu - aviz cautatorilor de vedenii :) - ci pentru a cugeta la frumusetea celor inalte, frumusete atat de mangaietoare incat ne poate ajuta sa nu mai vedem asa zisa "frumusete" a patimilor.

"Un frate, rugandu-se odata cu mintea, a ajuns la aceasta vedere duhovniceasca: a vazut demoni multi ca nisipul marii cu chip de soldati, care se napusteau asupra fratelui cu multa ura, ca sa-l nimiceasca de pe fata pamantului. Atunci acesta s-a infricosat de asaltul napraznic al demonilor si a fugit intr-o biserica, cerand ajutorul Mantuitorului Hristos si Maicii Domnului. Si cum a intrat in biserica, iata, vede pe Mantuitorul si pe Maica Domnului ca vii in incoanele imparatesti, sezand amanoi ca doi imparati preaslaviti pe tronurile slavei.
Si indreptandu-si de indata privirea spre Domnul Hristos, Il vazu pe Acesta plin de bucurie si frumusete, precum se spune "Frumos cu frumusetea cea de la fii oamenilor". Pe langa acea frumusete de negrait si minunata a fetei Sale dumnezeiesti preacurate, mai era imbracat si cu alta slava si de o lumina mai curata si mai stralucitoare decat lumina soarelui, precum spune "Intru stralucire si in mare podoaba Te-ai imbracat. Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina" (Psalmul 103, 2). Fratele nu putu sa mai priveasca la Hristos, precum nu mai poate cineva sa priveasca a doua oara la soare, pentru ca ochii lui erau orbiti, ci numai I se inchina si saruta preacurata Lui mana dreapta, cu cutremur si cu bucurie. Se indrepta apoi fratele spre Preasfanta Fecioara, i se inchina, saruta mana sa feciorelnica si preacurata, indraznind sa-si ridice ochii si sa priveasca preasfanta eu fata. Lumina si slava Domnului Hristos semanau cu lumina si slava Preasfintei Fecioare cat seamana lumina fulgerului cu cea a soarelui. Adica slava Preasfintei Fecioare era mai putin blanda privirii, asa incat fratele, indreptandu-si pentru a doua oara privirea spre preacinstita ei fata, ochii lui nu au orbit, asa cum nu orbesc atunci cand se uita putin la un fulger.
Domnul nostru Iisus Hristos statea ca pruncul odihnindu-Se pe bratul sfant al Preacuratei ca pe un tron de heruvimi, iar Preasfanta Fecioara il privea pe fratele cu privire milostivitoare si preadulce. Preadulcele Iisus era atat de frumos si de placut la vedere intru toate, si atata slava imprumuta Preasfintei Fecioare cu imparateasca Lui asezare in bratele ei, si atat de mult se potrivea Cel preacurat cu cea preacurata, Cel nepatat cu cea nepatata, Domnul si Stapanul cu Doamna si Stapana, Cel prealaudat cu cea prealaudata, Cel preacinstit cu cea preacinstita, Cel preafeciorelnic cu cea preafeciorelnica, adica Iisus cu Fecioara Maria, cum se potriveste mireasma trandafirului cu frumusestea acestuia. Domnnul Iisus privea la fratele cu multa dulceata si iubire. Si iarasi, asa cum este cu neputinta ca cel ce tine in mana un trandafir si il miroase, sa nu se bucure de frumusetea lui si sa nu se impartaseasca de mireasma lui, tot asa si fratele, privind pe Mantuitorul Hristos si pe Maica Domnului si privit fiind de Acestia, era cu neputinta sa nu se impartaseasca de Harul Lor si sa nu se bucure de mangaierea Lor. Atunci, luand curaj de la privirea cea blanda a Preasfintei, fratele a strigat catre ea: "Preasfanta Fecioara, Preacurata, Maica Domnului meu, Stapana mea preadulce, cum sa scap de demonii care ma urmaresc?" Iar Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, izbavitoare celor ce scapa catre ea, raspunzand fratelui, i-a zis: "Cu numele Fiului meu si cu numele meu sunt biruiti si nimiciti demonii cei ce s-au lepadat". De indata, fratele a facut inchinaciune, a iesit din biserica si a inceput sa spuna din inima: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" si "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, bucura-te ceea ce esti plina de har, Marie". Iar demonii, fara intarziere, au fugit neputinciosi si au pierit din fata fratelui."

[andrei_im]

legat de ultima parte, Dumnezeu nu este nici rece, nici rational, nici sentimental (in sensul omenesc pe care l-ai descris). Atitudinea lui Dumnezeu fata de noi, desi poarta pecetea dragostei, nu poate fi asemanata cu nimic din ce simtim, noi oamenii. Este o taina.