Cred ca tata nu ma mai suporta

[E_my]

Draga mea, si familia mea trece de cand ma stiu prin aceste stari prin care trece si familia ta. Intre timp, eu am plecat la facultate departe de casa, desi parintii mei continuau sa aiba o relatie extraordinar de dificila: tata intentionat facea astfel incat sa aiba ceva de reprosat, chiar daca de exemplu furculitele nu erau puse la furculite ci la linguri...

Acum, dupa 7 ani de la plecarea mea, mi-am dat seama ca am cei mai buni parinti, chiar daca doar cand il vad pe tata imi da o stare de neliniste si de nervozitate si imi este greu sa vorbesc frumos cu el, sa il respect. Diavolul asta vrea, sa sadeasca zazanie in familii..trebuie doar sa il biruim

Am intrebat pe ici pe colo ce putem face pentru el, pentru ca efectiv este de nesuportat. Mie imi este mila de el, pentru ca in sinea lui crede ca are dreptate si de asta sufera ca si cum ar avea dreptate...

Am primit inteleptul sfat de a ne ruga pentru el cu rugaciunea inimii "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-l pe [Nume] " cat de des putem. Inca ne este greu, dar lucrurile s-au imbunatatit. Ultima oara cand am fost acasa, la familia mea, am mers cu ei la spovedit la un duhovnic recomandat de o maicuta. Inainte cu o seara de a merge sa ne spovedim, am luat cate un indreptar de spovedanie si fiecare a inceput sa isi faca o lista cu pacate. Singurul care a iesit de la marturisit cu lacrimi in ochi a fost tata, a zis ca si-a dat seama ca viata este scurta si ca nu stie cand moare. A prins si cateva sfaturi de la parintele, eu cred ca a pus bazele unui bun inceput..

Stiu prin ce treci, gandeste-te ca ai mei nu duc lipsa de nimic si nu au nici o grija si tot se cearta..adica tata se cearta

Sfatul meu este sa te rogi pentru el, sa vorbesti cu surorile tale si mama ta sa se roage si ele cu rugaciunea inimii pentru el, sa mergeti la Sfantul Maslu, sa va spovediti, sa faceti metanii pentru el si sa incercati sa faceti astfel incat sa se spovedeasca si el, sa faceti acasa sfestanie, sa stropiti frecvent cu aghiazma si sa tamaiati macar la inceputul lunii, daca nu la fiecare rugaciune.

Cred ca cel mai important este sa il iertati din suflet, sa va rugati ca sa il puteti ierta, eu sunt convinsa ca diavolul se va rusina daca va vedea dragostea voastra pentru el si va pleca de la voi. Un sfant spunea ca este mai importanta pacea decat dreptatea, deci tine cont si de asta. Propuneti-va sa nu va mai certati cu el. Stiu, este ingrozitor de greu, mai ales ca el cauta scandal, dar daca atunci cand e nedrept tu taci, el chiar daca mai continua, daca vede ca nu are efect mania lui, va tacea. Incearca asta, e greu, dar poti. Roaga-te atunci cand are pofta de scandal, spune rugaciunea inimii, vei vedea ca va da roade pe masura credintei

Din necazurile familiei, mama a iesit ca un om nou, smerit, iar tata sunt convinsa ca isi va da seama ca greseste si atunci se va smeri si el..Cred ca pentru pacatele lor a permis Dumnezeu sa aiba o asemenea relatie lipsita de pace, intelegere, respect, iubire, dar eu mai cred ca toate au un rost, iar daca asta este mantuirea lor, atunci nu pot decat sa ma rog pentru ei, sa le dea Dumnezeu ce stie El ca este trebuincios pentru mantuirea lor..

Doamne ajuta!

Alexaa,
In cazuri din astea trebuie mers la niste Sfinte Masluri. Daca se poate sa fie chemat preotul sa faca Sfestanie. Nu e de glumit. Da pomelnice la mai multe manastiri pentru Sfantul Maslu.

Nu cred ca e vorba de rautate omeneasca, ci de o lucrare a vrajmasului diavol care chiar si printr-un membru al propriei familii ne poate face greutati. Asa cum spunea Sfantul Lavrentie de Cernigov, nu omul certaret e vinovat in aceste cazuri, ci diavolul care-i inspira aceste ganduri. Prin urmare, ganduri bune pentru cel in cauza si rugaciune sa se indeparteze de la el toata lucrarea demonica. ,,Acest neam de demoni iese cu rugaciune si cu post." - spunea Insusi Mantuitorul.

Am trait asemenea momente si eu. Pana n-am ajuns la parintele Gabriel Nicu (1964-2005) si nu m-am spovedit cum trebuie n-am rezolvat problema. Toate s-au rezolvat in momentul in care am inceput sa postesc si sa ma rog, sa se faca voia lui Dumnezeu in toate si atat. Stiam ca Dumnezeu ingaduie uneori sa nu ne bucuram de bunatatea celor apropiati cu un scop: sa ne ingrijim mai mult de mantuire si de fericirea vesnica.

Dumnezeu sa te intareasca.

[anna21]

Alexaa, incearca sa-l ierti. Sunt convins ca si lui ii pare rau pt ca nu are pace in familie.
Am observat ca si eu imi cert copilul fara motiv (de fapt am reactii exagerate pt lucruri de nimic) atunci cand sunt suparata, frustrata, am necazuri etc. Si imi dau seama ca gresesc si imi pare rau. Dar tot copilul meu a gasit o modalitate extraordinara de a iesi singur din astfel de situatii: asteapta sa nu-l mai cert si apoi vine si-mi spune "te iubesc". Sunt intotdeauna uimita si rusinata de felul lui de a rezolva lucrurile.

Alte doua metode de a aplana certuri: 1. ma rog in gand Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu; 2. cer iertare (chiar daca in mod obiectiv nu am nici o vina, nu conteaza), imi asum greselile, fie ele si doar inchipuite de celalalt.

Si pentru ca stiu ca iti este greu, un mic secret: ca sa-ti treaca durerea, gandeste-te in primul rand la durerea altuia (mama ta, sora ta, tatal tau). Asta este mai greu deoarece oamenii sunt egocentrici, dar daca te preocupi mai mult de ceilalti, uiti de durerea ta.

Si foarte important: iarta-ti tatal si roaga-te des pt el. (Eu am observat ca mai repede imi sunt ascultate rugaciunile cand ma rog pt altii, decat daca ma rog pt mine).

[elizabeta]

L-am trecut pe tatal tau (Gheorghe) la Sfanta Liturghie si va fi pomenit astazi, maine si poimaine.
Doamne ajuta!

[alexaa]

În prealabil postat de elizabeta

L-am trecut pe tatal tau (Gheorghe) la Sfanta Liturghie si va fi pomenit astazi, maine si poimaine.
Doamne ajuta!

Va multumesc din tot sufletul! Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti!
Sa va fac o actualizare a situatiei. Acum doua zile, tata si mama s-au certat. Nimic nou. Dar dupa aceea, mama s-a dus in dormitor si desi am incercat sa stau de vorba cu ea ca sa nu se duca la culcare suparata, sa o linistesc cumva, nu a vrut sa vorbeasca cu mine. Pe urma am ramas ca pironita in mijlocul bucatariei ca nu stiam ce sa fac, fiindca mama niciodata nu a refuzat sa vorbeasca cu mine, ma simteam oribil. Si dupa cateva minute de stat asa am zis: fie ce-o fi, Doamne ajuta si m-am dus sa vorbesc cu tata. Nu i-am zis multe, l-am intrebat doar daca observa cum simte mama. Curios lucru, nu s-a enervat pe mine, ci mi-a zis ca nici lui nu-i place, dar ca se simte ca explodeaza. Si i-am zis ca eu am observat si asta. Apoi i-am urat noapte buna si am vrut sa plec. Dar in timpul acela, tata mi-a zis ca isi da seama ca in 99 la suta din cazuri se ia de mine degeaba. Era necajit pentru cearta cu mama, l-am vazut. I-am zis ca o sa fie bine, ca trebuie sa avem toti rabdare si dupa aceea mi-a urat si el noapte buna. Mai tarziu, i-a cerut iertare mamei si i-a spus ca o iubeste. De atunci nu mi-a mai facut nici un fel de observatie, insa cu mama s-a certat chiar si in dimineata asta. M-am trezit de strigatele si injuraturile lui. Nu stiu cu siguranta de ce s-au certat, dar banuiesc ca e din cauza ca el a batut o chestie in perete si mama i-a zis ca ei nu-i place sa stea cu chestia aia in perete.
Nu mai inteleg nimic.
O Doamne, miluieste-ne!

Alexandra.