Intrebari pentru adventisti, baptisti si penticostali

[bretanion]

Într-o perioadă au fost atinşi de erezie chiar şi unii
cuviincioşi ai lui Dumnezeu, precum Ioanichie cel Mare,
Gherasim din Iordan şi alţii. Dacă aceşti sfinţi bărbaţi,
care-şi duceau viaţa doar în grija de mântuire, n-au
cunoscut de îndată hula mascată împotriva lui
Dumnezeu, ce vom zice de cei ce-şi petrec zilele
scufundaţi în preocupări lumeşti şi având o noţiune cu
totul neîndestulătoare asupra creştinismului? Cum vor
recunoaşte şi erezia, când aceasta apare ferchezuită sub
masca înţelepciunii, cucerniciei şi sfinţeniei?
Iată din ce cauză întregi noroade s-au plecat cu atâta
uşurinţă sub jugul ereziei. Din aceeaşi cauză devine
foarte anevoioasă întoarcerea de la erezie la dreapta
credinţă, cu mult mai anevoioasă decât întoarcerea de la
buna-credinţă la idolatrie.
Ereziile mai apropiate de ateism sunt mai lesne de
recunoscut şi de lepădat decât ereziile nu prea depărtate
de dreapta credinţă, şi de aceea mai acoperite, împăratul
roman, marele Constantin, cel egal cu apostolii, într-o
scrisoare către Sfântul Alexandru, Patriarhul Alexandriei,
acuzatorul ereziarhului Arie, îl roagă să curme disputa ce
tulbura liniştea şi pacea, prin cuvinte deşarte. Dar, prin
aceste cuvinte numite deşarte, era tăgăduită
Dumnezeirea Domnului lisus Hristos, era desfiinţat
creştinismul.
Iată cum necunoştinţa, şi în cazul acestui bărbat
sfânt, râvnitor, fusese înşelată prin viclenia ereziei,
nerecunoscută de el.
11
Sfânta Biserică totdeauna a considerat ca absolut
necesar tratamentul grozavei plăgi a ereziei prin
anatema
Atunci când Fericitul Teodoret, episcopul Cirului, sa
înfăţişat la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic,
intenţionând să se justifice contra acuzaţiilor ce i se
aduceau, Părinţii prezenţi la Sinod i-au cerut, mai întâi
să-l anatematizeze pe ereziarhul Nestorie. Teodoret, care,
în fond, îl dezaproba pe Nestorie, dar nu atât de hotărât,
precum era respins de Biserică, încerca să se explice.
Părinţii însă i-au cerut din nou să-l predea anatemei,
hotărât şi fără rezerve, pe Nestorie şi a lui învăţătură.
Teodoret iarăşi voia să se disculpe, şi atunci Părinţii
i-au cerut cu fermitate ori să-l anatematizeze de îndată pe
Nestorie, ori îl vor socoti eretic pe Teodoret însuşi, în cele
din urmă, Teodoret l-a anatematizat pe Nestorie şi
celelalte eresuri ale vremii. Aducând slavă lui
Dumnezeu, Părinţii l-au proclamat pe Teodoret păstor
drept credincios. Din partea sa, Teodoret nu mai dorea să
se explice, după ce pricinile ce-l îmboldeau să dea
explicaţii fuseseră extirpate din sufletul său (Flerg, Istoria
creştinismului).
Iată deci, singura atitudine corectă a duhului
omenesc cu privire la înfricoşătoarea plagă a ereziei.
Biserica vesteşte:
“Cei ce şi-au predat cugetul lor în ascultare faţă de
descoperirea dumnezeiască, slujind-o pe ea, pe aceştia
să-i fericim şi să-i lăudăm; iar celor ce se împotrivesc
adevărului, dacă nu s-au pocăit înaintea lui Dumnezeu,
Carele aşteaptă întoarcerea şi căinţa lor, dacă n-au voit
12
să urmeze Sfintelor Scripturi şi Tradiţiei Bisericii
Soborniceşti, să fie excomunicaţi şi predaţi anatemei”.
“Celor ce neagă existenţa lui Dumnezeu şi susţin
că această lume s-a autoorganizat şi că toate se petrec
fără ajutorul providenţei dumnezeieşti, aşa, ca din
întâmplare: anatema!”',
“Celor ce afirmă că Dumnezeu nu este Duh, ci
materie şi care nu-L recunosc ca Sfânt, Atotmilostiv,
Preaînţelept, Atotştiutor, rostind alte asemenea
blasfemii: anatema!”;
“Celor ce îndrăznesc să declare că Fiul lui
Dumnezeu n-ar fi de o fiinţă cu Tatăl, deasemenea
Duhul Sfânt, Carele este de conceput: că Tatăl, Fiul şi
Duhul Sfânt n-ar fi Unul Dumnezeu: anatema!”;
“Celor care spun că venirea în lume a Fiului lui
Dumnezeu întrupat, patimile Sale de bunăvoie,
moartea şi învierea Sa nu sunt necesare izbăvirii de
păcate şi mântuirii noastre: anatema!”;
“Celor care nu acceptă harul răscumpărării
propovăduit de Evanghelie, ca singurul nostru mijloc
de îndreptăţire în faţa lui Dumnezeu: anatema!”;
“Celor care se îndoiesc de fecioria Preacuratei
Fecioare Măria înainte de naştere, în timpul naşterii şi
după naştere: anatema!”;
“Celor care nu cred că Duhul Sfânt i-a înţelepţit pe
prooroci şi pe apostoli şi a prevestit prin gura lor
adevărata cale spre mântuire, prin atâtea minuni,
mărturisind că Duhul şi acum sălăşluieşte în inimile
adevăraţilor creştini şi-i călăuzeşte spre orice adevăr:
anatema!”;
“Celor care nu recunosc nemurirea sufletului,
sfârşitul acestui veac, judecata ce va să vină, răsplata
cerească pentru faptele cele bune şi osânda pentru
13
păcate: anatema!”;
“Celor care refuză Tainele Sfintei Biserici a lui
Hristos: anatema!”;
“Celor care nu recunosc Sinoadele Sfinţilor Părinţi
şi Predaniile lor, în conglăsuire cu revelaţia
dumnezeiască şi păstrate cu sfinţenie de către Biserica
Ortodoxă şi Sobornicească: anatema!”
*
Adevărul dumnezeiesc S-a întrupat ca prin Sine să
ne mântuiască pe noi, cei morţi ca urmare a primirii şi
însuşirii de către noi a ucigătoarei minciuni. Dacă veţi
rămâne în cuvântul Meu - grăieşte Hristos - dacă veţi
primi învăţătura Mea şi veţi rămâne credincioşi ei,
sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei. Şi veţi cunoaşte
Adevărul şi Adevărul vă va face liberi (Ioan 8, 31—32).
Numai acela va rămâne credincios învăţăturii lui
Hristos, care respinge cu hotărâre şi va respinge pururea
orice învăţătură născocită de duhurile necurate şi de
oamenii potrivnici învăţăturii lui Hristos, înţelepciunii
dumnezeieşti, care ne-a lăsat legământ să păstrăm
unitatea şi inviolabilitatea lor.
Înţelepciunea dumnezeieştii Revelaţii se păstrează
întreagă şi neştirbită doar în sânul Bisericii Ortodoxe de
Răsărit. Amin!

14
DESPRE MÂNTUIREA
NEORTODOCŞILOR
Ce este erezia?
rezia este împlinirea în faptă, în cuvânt sau în
gând a următoarelor:
- Abaterea de la sfintele dogme ale Sfintei Biserici
Ortodoxe;
- Credinţa că, dacă eşti creştin, dacă crezi, dacă eşti
religios, credincios, mistic, spiritual, etc., fără a fi ortodox, te
poţi mântui;
- Credinţa şi mărturisirea că te poţi mântui (şi) prin
tehnici, asane, meditaţii, formule (mantre), gnoză, cunoaştere,
raţiune, ştiinţe, filosofii, concepte, doctrine umaniste
(iluminist-idealiste, revoluţionare şi religioase);
- Credinţa şi afirmarea că Hristos a fost un mare învăţat,
un mistic, un iluminat, un înţelept, un guru, un iniţiat cu
puteri paranormale, oculte, vrăjitoreşti, un şef spiritual, un fel
de mare şaman venit din ceruri astrale, ori strălucită
personalitate a umanităţii, iar nu însuşi Dumnezeu-Cuvântul;
- Credinţa, părerea şi propovăduirea că mântuirea nu este
doar în Biserică şi că nu este nevoie să fii ortodox ca să te
mântuieşti.
Spre întărirea celor de mai sus, Sfântul Ignatie
Briancianinov răspunde unei femei, care – asemenea
„creştinilor” de azi - nu accepta că sunt „mulţi chemaţi, şi
puţini aleşi” şi că aleşii sunt tocmai adevăraţii ortodocşi.
E