Preotul si altii din cler - profesie/har pentru toata viata?

[GeorgeS]

Incerc sa-ti raspund pe cat pot eu.
1) Clerul bisericesc are si el drept la pensionare (varsta , boala, etc.), nu numai preotii sau diaconii ci si ierarhii. Acestia din urma, fiind in primul rand calugari, se retrag la manastire unde raman cu toate demnitatile de ierarh , dar fara a mai avea functie de conducere (sunt pomeniti impreuna cu ierarhul titular, cand slujesc au intaietate la slujba adica protie , li se adreseaza cu titulatura de Preasfintite sau Inaltpreasfintite etc.) Cand un ierarh se retrage , face o comunicare (paretisis) la Sfantul Sinod , aratand motivele retragerii , iar Sinodul aproba retragerea si manastirea unde se va retrage.
Pentru preotii de mir , acestia pot sa se pensioneze si sa locuiasca in continuare in parohia unde au slujit, sau in alta parte , dar pentru a sluji mai departe, ca un fel de ajutor pt. preotul titular, trebuie sa ceara aprobarea episcopului locului care ii acorda asa-numita imbisericire.
2) Ca pensionar poti sa faci si altceva, dar sa nu contravina disciplinei clericale, adica nu poti lucra in profesii ce nu sunt morale. Poti face agricultura, invatamant (mai ales preotii profesori de facultate).
La preotie nu se poate renunta niciodata. Pentru cazuri de abateri disciplinare , preotului i se poate interzice sa slujeasca, adica poate fi caterisit sau depus din treapta, dar harul niciodata nu i se poate lua. Nici el de la sine nu mai poate renunta la preotie (gata, de azi nu mai vreau sa fiu preot... nu se poate asa ceva). Preotia este ca si camasa lui Nessus din mitologia greaca , nu mai poti sa ti-o dai jos.
3) Uneori ne alegem cine ne va urma la slujire ,alteori nu. Eu mi-as dori ca macar unul dintre fii mei (am doi) sa duca pe mai departe traditia inceputa de mine si sa se pregateasca pentru preotie , dar nu ii oblig. Daca vor simti chemarea lui Dumnezeu spre acesta ma vor urma(si ma va bucura!), dar daca Dumnezeu nu ii va chema , mai bine sa fie ei buni crestini (de rand) decat preoti nevrednici , urmasi ai unui tata nechibzuit.
4) In nici un caz, ba dimpotriva, mai lesne se mantuieste un crestin obisnuit decat un preot. Credinciosul de rand va da raspuns doar de pacatele proprii, pe cand preotul va raspunde si de ale enoriasilor sai care i-au fost dati in grija si nu a avut grija de ei. Vai de mine ca nu i-am spovedit cum trebuie pe cei incredintati, ca i-am dezlegat pentru fapte pe care nici sfintii parinti nu dau dezlegare, ca i-am smintit si s-au departat prin sminteala mea de Dumnezeu! Pentru toate acestea, si in plus pentru pacatele mele voi da seama.
Hai sa va spun o mica pilda (citita in cartea "Talcuri noi la texte vechi" a vrednicului de pomenire mitropolit Antonie Plamadeala al Ardealului):
Doi crestini, care in viata erau convinsi ca precum este pe pamant asa va fi si in cer, au trecut la Domnul. Erau buni si evlaviosi ,asa ca Dumnezeu i-a randuit in rai. Acolo, ce sa vezi, o ceata mare de ingeri faceau mare pregatire:unii asterneau pe jos covoare de parada, altii isi pregateau instrumentele muzicale, altii imprastiau flori, ce mai, pregatire de sarbatoare in toata puterea cuvantului. Credeau ca pentru ei se pregateau acelea si au dat sa intre. Deodata un inger ii ia de mana si el zice: Nu pe acolo, ci pe poarta asta mai mica din dos. Unul din ei zice atunci:De ce nu ne lati sa intram pe aici? Nu pentru noi faceti aceste pregatiri? Ingerul le raspunde: Nu, acestea sunt pentru un oaspete de seama: pentru un cardinal. Celalalt crestin zice:Vezi, ti-am spus eu, cum este pe pamant, tot asa este si in cer. Nimic nu s-a schimbat, tot cu pompa era primit cardinalul pe pamant, tot asa este primit si in cer. Vazandu-i mahniti, ingerul le-a spus :Nu va intristati, dupa poarta este la fel pentru toti. Doar ca asa ca voi vin aici la noi cu miile ,ca deja ne-am obisnuit. Un cardinal insa nu a mai intrat in rai de nu stiu cate sute de ani si de aceea s-a organizat acesta sarbatoare.
(fara nici o aluzie fata de catolici , mitropolitul Antonie a auzit-o cand era in vizita la Roma).
5) Dreptul de a sluji se retrage in conditiile ce le-am spus mai sus. Evident si acela de a mai spovedi (duhovnicia).
Duhovnicul nu are voie sa alunge pe nimeni din scaunul de spovedanie. Nu el isi alege fii duhovnicesti ci ei il aleg sa se confeseze duhovnicului. De asemeni nu poate duhovnicul sa oblige pe nimeni sa i se confeseze daca nu vrea. Este ca la doctor: esti bolnav, tu te duci sa fii consultat la cabinet ,nu te trage doctorul de maneca.