de ce suntem atat de ignoranti?

În prealabil postat de adam000

Ce ne sperie cand El e cu noi? Pai ar trebui sa ne sperie propriile noastre pacate, inclinatia spre pacat, opacitatea si invartosirea inimii noastre, in sensul ca ar trebui sa le constientizam si sa ne caim. El este bun si iubitor de oameni, dar daca pe noi nu ne sperie pacatul, putem aluneca spre apokatastaza. Ar trebui sa luam exemplul Lui Hristos si al Sfintilor. Daca nu luam exemplul sfintilor, pe cine crezi tu ca ar trebui sa luam drept exemplu, pe vecinul de alaturi? Crezi ca ar fi un ghid bun spre mantuire? Eu cred ca daca ne raportam la masura sfintilor ne dam seama de propria noastra pacatosenie, de propriul nostru egoism si mandrie, ne dam seama cam pe unde stam. Alea sint momentele de adevarata luciditate.
Revenind la vietatile care fac parte din creatia Lui Dumnezeu, Hristos nu a omorat nici o vietate in afara de smochin, iar pe smochin l-a uscat nu pentru ca i-ar fi incalcat teritoriul, ci ca sa dea o pilda oamenilor despre oameni. Si nu uita ca Dumnezeu este Cel ce da Viata. Noi dimpotriva, ce omoram, ce distrugem, ramane omorat, noi nu putem da viata inapoi. Sa luam deci exemplul Lui Hristos si sa nu distrugem, sa nu omoram creatia Lui Dumnezeu. Gandeste-te ca Dumnezeu a foacut omul ca sa traiasca in pace cu toata creatia Sa pe acelasi teritoriu. Daca o vietate a Lui Dumnezeu iti incalca teritoriul fara sa-ti faca nici un rau, ce treaba ai tu cu ea? Las-o in pace macar, sau da-i de mancare daca poti, ca si tu sa ai grija de creatia Lui Dumnezeu la masura ta, caci El are grija de creatia Sa (inclusiv de tine) tot timpul.

Hm! Chiar nu vreau sa intru in polemica pe acest subiect, dar pragul dintre bine si rau e extrem de sensibil. De ce trebuie sa spunem ca Mantuitorul nu a facut una sau cealalta? Stiu, Mantuitorul nu s-a folosit niciodata de bani, dar nu s-a retinut sa spuna "Da-i Cezarului, ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu, ce-i al Lui Dumnezeu!" Mantuitorul nu pescuia, dar era invitat la nunta sau la masa de catre oameni din diverse ierarhii sociale. Imi inchipui ca nu serveau doar legume si fructe. Noi ne raportam la Dumnezeu ca si creatie, dar ca desavarsire, ma tem ca e absurd sa discutam. Nimeni nu poate spune ca si-a ales "Partea buna", adica desavarsita, decat daca se rupe de tot de lumea inconjuratoare, nu mai procreaza, nu mai inmulteste talantul, nu mai face parte din viata de obste! Eu - cum spuneam - nu sunt de acord cu abuzul si distrugerea gratuita a faunei sau chiar a florei (sa te-apuci sa tai padurile ca sa faci avere mi se pare la fel de strigator la cer!...) Dar daca imi cresc in gospodarie cateva oratanii, daca cumpar de Paste un miel pe care-l sacrific pentru ca asa cere traditia noastra, chiar nu stiu de ce trebuie sa ma invinovatesc! Nu e vorba de mandrie aici, ci de ceea ce consideram noi in mod logic si rational ca este drept si corect. Si inc-o data spun: sa ma raportez la viata sfintilor, eu, care la tot pasul sunt inconjurat de sute de capcane, eu care am copii de crescut, eu care trebuie sa votez ca si cetatean liber pe unul dintre cei doi mincinosi, eu care sunt expluatat zi lumina de catre cineva pentru care ma rog la Dumnezeu sa-i dea intelepciune si sa-i mearga bine, si care ajunge din ce in ce mai bogat, iar eu din ce in ce mai leguma, eu prin ce anume ma pot raporta la acei sfinti? Poate doar prin credinta in acelasi Mantuitor si acelasi Dumnezeu, care nadajduim sa ne citeasca sufletele si sa ne ierte daca mai calcam si in gropi, uneori! Ca daca ar fi netezit pamantul, n-ar mai fi fost atatea pericole, dar asa, noi cadem si de fiecare data intindem maineile, strigand: "Ridica-ne, Doamne, ca iar ne-am impotmolit!!"
Deci, nu din mandrie tragem speranta sa ne mantuim, ci din increderea ca, dialogand zilnic cu Dumnezeu, se va indura sa nu ne striveasca ca pe niste muste care au incalcat teritiriul interzis! Sunt oameni care ajung sus, sus de tot in ierarhia cerurilor... Ferice de ei... Noi, cei mai putin vrednici, probabil se va gasi loc mai la periferie, in cartierele sarace ale raiului, fara lumina, fara apa calda, fara cablu si telefon mobil!...

[adam000]

În prealabil postat de OmuBun

Nimeni nu poate spune ca si-a ales "Partea buna", adica desavarsita, decat daca se rupe de tot de lumea inconjuratoare, nu mai procreaza, nu mai inmulteste talantul,

Aceste afirmatii sint foarte, foarte departe de ortodoxie.

[bmadalin]

Mie mi se pare ca, asa cum s-a zis mai sus nu suntem nici lenesi, si nici indiferenti degeaba.
Iar despre credinta, cred ca avem credinta. Sau cel putin mult mai multa decat altii mai civilizati.

Parerea mea este ca am fost prea toleranti.
Am fost toleranti cu raul si raul a crescut.

Ne gandim la mantuirea noastra, dar nu ne-am gandim la cum vor putea creste copiii si nepotii nostri.

N-am venit aici sa imparatesc, tac din gura, ma supun, si nedreptatea mea se va transforma in castig pe lumea cealalta.
Imi vad in liniste, smerit de viata mea.
Am trait o viata independenta de lumea asta, si lumea asta a luat-o pe carari independente fata de viata si valorile noastre.

Si acum surpriza: lumea asta devine chiar incompatibila cu viata noastra crestineasca...
Poate si pentru ca noi crestinii am lasat-o s-o modeleze necrestinii?

E foarte bine ca unii se gandesc la mantuirea lor si se calugaresc.
Ei au renuntat la viata si vor primi insutit.

Dar am impresia ca noi, cei care traim in lume avem o atitudine prea toleranta cu raul si nedreptatea.
Ala e rau. Lasa-l, eu sa fiu bun.
Consideram ca raul se invinge numai daca nu il lasam sa se lipeasca de noi.
Desi aproape nimeni nu reuseste asta si e mult mai usor sa iei atitudine fata de el.

Nu stiu de ce am eu impresia ca vesticii, care nu au avut atata credinta, nu au fost atat de toleranti: << bah, e nedreptate? pun mana pe par si-i impusc. pai o viata o traiesc si apoi sunt pamant, si mai inghit orice si aici... >>
Ei ies la lupta impotriva raului cu mijloace fizice din lumea asta.

Si vreau sa zic aici ca nu indemn lumea sa puna mana pe par. Desi recunosc ca uneori mai imi vine si mie.

Noi zicem ca oricum, traim pe unul din cei trei de 6, ce sa cerem de la lumea asta... Trebuie sa vina si rau la putere...
Si daca nu traim? Daca mai e mult pana acolo?
Daca si Stefan cel Mare si alti voievozi ar fi zis ca traiesc pe 2 de 6?
Si n-ar mai fi facut manastiri, nimic, nu eram acum cu bruneti rritzi cu paru cret si ne rugam la Alah?

Ce ziceti?

În prealabil postat de adam000

Aceste afirmatii sint foarte, foarte departe de ortodoxie.

Poate ca ai dreptate, poate ca te inseli... Nu stiu. Adevarata ortodoxie uneori vad ca are atata ura impotriva semenilor de alte rituri incat mai ca-mi vine sa zic ca suntem pe abatuta. De altfel, toleram in tara asta rautati strigatoare la cer, dar ne grabim sa judecam pe altii despre care nu stim nimic, cum ca nu se vor mantui, ca sunt popor anatema, si tot asa, si tot asa...
Eu imi imaginez uneori niste intrebari standard, la care ma straduiesc asa cum pot eu sa raspund pozitiv:
Flamand am fost si nu mi-ai dat sa mananc!
Bolnav am fost si nu m-ai cautat!
Strain am fost si nu m-ai gazduit!
Sarac am fost si gol si nu m-ai imbracat!
Cazut am fost, si nu m-ai ridicat!
Judecat am fost, si stramb ai grait impotriva mea!
Numele meu, in desert l-ai luat, si ai uitat de Mine, ai injurat si ai facut averi din munca celor ce ma slaveau pe Mine!...
Si poate mai sunt multe alte astfel de ipotetice puncte de judecata... Sper din suflet sa incline balanta catre bine si nu catre rau. Atat timp cat le constientizez si stiu ce trebuie sa fac, ar fi o prostie sa pot sa ma salvez, dar sa nu vreau.

madalin, punctul tau de vedere este extrem de bine detaliat pentru lumea in care traim si tare ma tem ca ai 100% dreptate!...

Eu cred ca lumea asta ar putea fi un loc mai bun daca am alege sa fim, fiecare , un exemplu nu un calau. Precum am mai spus, stam pe margine si aratam cu degetul catre altii, blamandu-i si etichetandu-i, punanadu-i in sertarase ... Daca nu putem face asta, atunci ne cuprinde frica ... Nu avem obiceiul de a cauta, de a incerca sa intelegem si alte puncte de vedere, pentru ca asta ar presupune energie si timp si efort... si nu o sa ne mai ramana pentru sportul nostru favorit: aratatul cu degetul.

Strigam cu voce tare ca suntem un neam de crestini, cu unii mai crestini decat altii, dar nu ne cunoastem adevarata identitate in Hristos. Nu stim exact ce inseamna sa fii crestin, pentru ca daca am stii, am vrea cu toata fiinta noastra sa FIM CRESTINI. Adica, sa punem in practica tot ceea ce Domnul nostru ne invata si ne-a invatat. Si iarasi, este o chestiune de alegere.

NU poti sa convingi pe nimeni de nimic, decat prin puterea exemplului.

Cred ca singurul drum spre iesirea din ignoranta este acesta: cu ochii atintiti in sus. Pe genunchi. In rugaciune. Cerand Celui ce este singurul care poate da sa ne deschida ochii si mintea. Lasandu-l sa ne calauzeasca. Arzand de iubire pentru El si punandu-l in centrul vietii noastre. Luandu-L ca model.

Si asta ... este tot o chestiune de alegere.