Un mod ciudat de rugaciune la penticostali !!!

În prealabil postat de Ioana-Andreea

:)) merci.Dar si ea e stimabila.De ce nu crezi in Sfintele Moaste,cand ai exemplul lui Elisei in Biblie,prin oasele caruia a inviat un om?

Sper sa te ajute contextul istoric, cultural si spiritual in a intelege de ce a inviat.

Elisei a murit, şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de moabiţi. Şi, pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete, şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Atingându-se de oasele lui Elisei, omul acela a înviat şi s-a sculat în picioare.”

Cazul nu are nici o legătură cu rugăciunea pentru morţi, ci ar fi un presupus precedent pentru cultul moaştelor. Trebuie însă observat că, deşi Biblia vorbeşte foarte frecvent despre moartea oamenilor sfinţi şi nesfinţi, atât înhumarea cât şi semnificaţia faptului sunt descrise lapidar, simplu. Elisei a murit şi a fost îngropat. Aşa se întâmplă, de la vlădică până la opincă. Niciunul dintre sfinţi, profeţi etc. nu se duce la moarte în rai, toţi merg la groapă. Până şi vrăjitoarea spiritistă din Endor ştia că Samuel se dusese în pământ. (A, stai că mi-am adus aminte. Teologia tradiţionalistă învaţă că abia de la moartea lui Iisus au fost eliberaţi din Hades sfinţii din vechime. Dar în acest caz, cum se face că singurii sfinţi care au fost luaţi la cer în mod direct, nu prin moarte [Enoh şi Ilie], sunt din Vechiul Testament ?).

Bineînţeles că răsplata dată de Dumnezeu are legătură cu sfinţenia şi vrednicia caracterului. Nu întâmplător unii au fost înălţaţi la cer fără moarte, din mijlocul generaţiei lor. Vreau să spun că erau oameni drepţi, care „umblau cu Dumnezeu”. Dar nu vreau să spun că răsplata aceasta îi ridică mai presus de alţi sfinţi care au murit. Iisus a murit, şi cei mai mulţi au murit şi mor, indiferent de cauza morţii. Aceasta nu-i aşează pe o treaptă inferioară. Elisei, spune Scriptura, a primit „o îndoită măsură din duhul” lui Ilie, şi a făcut mult mai multe minuni decât Ilie, totuşi nu s-a înălţat mai repede la cer decât maestrul său profet, ci a murit, şi încă lovit de o boală (2Împ/4Rg 13:14a). Prin el, Dumnezeu luminase şi educase un popor întreg, continuând misiunea lui Ilie, ca să se întoarcă la Dumnezeul adevărat, părăsind cultele şi superstiţiile populare.

Existau însă nu puţini care respingeau pe profeţi. În urma lui Elisei, tinerii cântau batjocoritor: „Hai urcă şi tu la cer, chelbosule!” Când s-a îmbolnăvit Elisei, aceştia au putut spune: „Vedeţi cine este acest om? Zice că a vindecat pe alţii, iar el este lovit de Dumnezeu cu boală!” După ce a murit, batjocoritorii au putut continua: „A înviat pe alţii, dar pe sine nu se poate învia!”
Sper că observi frumuseţea tainică a acestui episod, care devine tipologic. Nu ştiu dacă altcineva a observat valoarea prefigurativă a personalităţii lui Elisei, dar înţelegerea mea este că Elisei este un tip al lui Christos. Observă corespondenţa: A fost precedat de Ilie, care este în multe privinţe, tipul lui Ioan Botezătorul; numele lui ebraic Elişa‘ (Dumnezeu mântuieşte) este echivalent cu numele lui Iisus (Ioşu’a = Iahwé mântuieşte). A făcut multe minuni, chiar şi învieri. Era din nord, „galileean” etc. Şi în fine, a murit în suferinţă, ca orice păcătos.

Minunea făcută de oasele lui Elisei este răspunsul lui Dumnezeu la atitudinea batjocoritoare a contemporanilor. Nu este nici o urmă de cult acolo. Totul se petrece în grabă, intervine panica generată de invadatori, mortul s-a atins de oasele lui Elisei din întâmplare, miracolul nu se datorează credinţei nimănui, fiindcă niciunul din cei prezenţi nu se aşteptaseră la aşa-ceva. Ceea ce este însă mai interesant, şi pentru mine este normal, minunea nu este exploatată altfel decât menţionată ca o notă de subsol într-o cronică naţională. Nu s-a fixat locul acela ca loc sacru, de pelerinaj, nu s-a construit acolo un mic templu, nu au fost transportate oasele profetului prin toată ţara, nu s-au închinat la ele, etc.

Dacă eram în locul lor (!), îmi aduceam şi eu morţii să se atingă de Elisei. Aş fi cumpărat toate grotele mortuare din zonă, ca să mă asigur că am monopol asupra profetului şi că nimeni nu ia o aşchie din oasele lui, pentru concurenţă. Ar fi fost o mare afacere, şi ca evreu m-aş fi priceput de minune. Dar n-a fost nimic de acest gen. La drept vorbind, dacă puterea de viaţă ar fi fost în (meritu)oasele bunului profet, întrebarea este de ce n-a înviat el însuşi? Sau, mai degrabă, de ce s-a îmbolnăvit şi de ce a murit? Şi de ce a trebuit îngropat, aşa cum se face cu orice cadavru al oricărei fiinţe de carne? Nu se spune că oasele îi erau parfumate, diferite de ale altora. Când Iisus vorbeşte despre religia fariseilor, le reproşează tocmai preocuparea pentru mormintele profeţilor, în timp ce ei suceau învăţăturile lor (Mt 23:29-32; Lc 11:47-48), iar oasele morţilor, fără distincţie, Iisus le numeşte ca orice evreu: „oase spurcate”:

Mt 23:27 „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de toată spurcăciunea.” (cf. Lv 22:4)

Profetul Hagai arată că prin atingerea de un mort (fără distincţie), nu te contaminezi de sfinţenia sau de păcătoşia lui, ci devii necurat. Se cerea un ritual de curăţire pentru aceasta, iar preoţii nu aveau voie să se atingă de morţi, pentrucă ei trebuiau să slujească. Dacă cineva s-ar fi atins de un mort şi apoi s-ar fi atins de lucrurile sfinte, prin aceasta spurca lucrurile sfinte şi făcea un păcat de moarte (Hag 2:13; cf. Lv 21:1-4.10-11; Nu 19:13.16-20; Ez 44:25-27). Religiile păgâne, inclusiv cele greco-romane, nu aveau asemenea „tabu-uri” şi „prejudecăţi”. Dumnezeul lu Israel este Dumnezeul cel Viu, dar cei care preferau fantasmele, au avut întotdeauna în centru religiei cultul morţilor. Chiar şi divinităţile lor, în multe cazuri erau suflete ale morţilor / strămoşilor cărora li se închinau.

[Danut7]

În prealabil postat de valy72001

Sper sa te ajute contextul istoric, cultural si spiritual in a intelege de ce a inviat.

Elisei a murit, şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de moabiţi. Şi, pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete, şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Atingându-se de oasele lui Elisei, omul acela a înviat şi s-a sculat în picioare.”

Cazul nu are nici o legătură cu rugăciunea pentru morţi, ci ar fi un presupus precedent pentru cultul moaştelor. Trebuie însă observat că, deşi Biblia vorbeşte foarte frecvent despre moartea oamenilor sfinţi şi nesfinţi, atât înhumarea cât şi semnificaţia faptului sunt descrise lapidar, simplu. Elisei a murit şi a fost îngropat. Aşa se întâmplă, de la vlădică până la opincă. Niciunul dintre sfinţi, profeţi etc. nu se duce la moarte în rai, toţi merg la groapă. Până şi vrăjitoarea spiritistă din Endor ştia că Samuel se dusese în pământ. (A, stai că mi-am adus aminte. Teologia tradiţionalistă învaţă că abia de la moartea lui Iisus au fost eliberaţi din Hades sfinţii din vechime. Dar în acest caz, cum se face că singurii sfinţi care au fost luaţi la cer în mod direct, nu prin moarte [Enoh şi Ilie], sunt din Vechiul Testament ?).

Bineînţeles că răsplata dată de Dumnezeu are legătură cu sfinţenia şi vrednicia caracterului. Nu întâmplător unii au fost înălţaţi la cer fără moarte, din mijlocul generaţiei lor. Vreau să spun că erau oameni drepţi, care „umblau cu Dumnezeu”. Dar nu vreau să spun că răsplata aceasta îi ridică mai presus de alţi sfinţi care au murit. Iisus a murit, şi cei mai mulţi au murit şi mor, indiferent de cauza morţii. Aceasta nu-i aşează pe o treaptă inferioară. Elisei, spune Scriptura, a primit „o îndoită măsură din duhul” lui Ilie, şi a făcut mult mai multe minuni decât Ilie, totuşi nu s-a înălţat mai repede la cer decât maestrul său profet, ci a murit, şi încă lovit de o boală (2Împ/4Rg 13:14a). Prin el, Dumnezeu luminase şi educase un popor întreg, continuând misiunea lui Ilie, ca să se întoarcă la Dumnezeul adevărat, părăsind cultele şi superstiţiile populare.

Existau însă nu puţini care respingeau pe profeţi. În urma lui Elisei, tinerii cântau batjocoritor: „Hai urcă şi tu la cer, chelbosule!” Când s-a îmbolnăvit Elisei, aceştia au putut spune: „Vedeţi cine este acest om? Zice că a vindecat pe alţii, iar el este lovit de Dumnezeu cu boală!” După ce a murit, batjocoritorii au putut continua: „A înviat pe alţii, dar pe sine nu se poate învia!”
Sper că observi frumuseţea tainică a acestui episod, care devine tipologic. Nu ştiu dacă altcineva a observat valoarea prefigurativă a personalităţii lui Elisei, dar înţelegerea mea este că Elisei este un tip al lui Christos. Observă corespondenţa: A fost precedat de Ilie, care este în multe privinţe, tipul lui Ioan Botezătorul; numele lui ebraic Elişa‘ (Dumnezeu mântuieşte) este echivalent cu numele lui Iisus (Ioşu’a = Iahwé mântuieşte). A făcut multe minuni, chiar şi învieri. Era din nord, „galileean” etc. Şi în fine, a murit în suferinţă, ca orice păcătos.

Minunea făcută de oasele lui Elisei este răspunsul lui Dumnezeu la atitudinea batjocoritoare a contemporanilor. Nu este nici o urmă de cult acolo. Totul se petrece în grabă, intervine panica generată de invadatori, mortul s-a atins de oasele lui Elisei din întâmplare, miracolul nu se datorează credinţei nimănui, fiindcă niciunul din cei prezenţi nu se aşteptaseră la aşa-ceva. Ceea ce este însă mai interesant, şi pentru mine este normal, minunea nu este exploatată altfel decât menţionată ca o notă de subsol într-o cronică naţională. Nu s-a fixat locul acela ca loc sacru, de pelerinaj, nu s-a construit acolo un mic templu, nu au fost transportate oasele profetului prin toată ţara, nu s-au închinat la ele, etc.

Dacă eram în locul lor (!), îmi aduceam şi eu morţii să se atingă de Elisei. Aş fi cumpărat toate grotele mortuare din zonă, ca să mă asigur că am monopol asupra profetului şi că nimeni nu ia o aşchie din oasele lui, pentru concurenţă. Ar fi fost o mare afacere, şi ca evreu m-aş fi priceput de minune. Dar n-a fost nimic de acest gen. La drept vorbind, dacă puterea de viaţă ar fi fost în (meritu)oasele bunului profet, întrebarea este de ce n-a înviat el însuşi? Sau, mai degrabă, de ce s-a îmbolnăvit şi de ce a murit? Şi de ce a trebuit îngropat, aşa cum se face cu orice cadavru al oricărei fiinţe de carne? Nu se spune că oasele îi erau parfumate, diferite de ale altora. Când Iisus vorbeşte despre religia fariseilor, le reproşează tocmai preocuparea pentru mormintele profeţilor, în timp ce ei suceau învăţăturile lor (Mt 23:29-32; Lc 11:47-48), iar oasele morţilor, fără distincţie, Iisus le numeşte ca orice evreu: „oase spurcate”:

Mt 23:27 „Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de toată spurcăciunea.” (cf. Lv 22:4)

Profetul Hagai arată că prin atingerea de un mort (fără distincţie), nu te contaminezi de sfinţenia sau de păcătoşia lui, ci devii necurat. Se cerea un ritual de curăţire pentru aceasta, iar preoţii nu aveau voie să se atingă de morţi, pentrucă ei trebuiau să slujească. Dacă cineva s-ar fi atins de un mort şi apoi s-ar fi atins de lucrurile sfinte, prin aceasta spurca lucrurile sfinte şi făcea un păcat de moarte (Hag 2:13; cf. Lv 21:1-4.10-11; Nu 19:13.16-20; Ez 44:25-27). Religiile păgâne, inclusiv cele greco-romane, nu aveau asemenea „tabu-uri” şi „prejudecăţi”. Dumnezeul lu Israel este Dumnezeul cel Viu, dar cei care preferau fantasmele, au avut întotdeauna în centru religiei cultul morţilor. Chiar şi divinităţile lor, în multe cazuri erau suflete ale morţilor / strămoşilor cărora li se închinau.

Tu nu esti prost, asta daca postul iti apartine , pacat ca esti acaparat de niste erezii.Spre deosebire de fratii tai adventistii pot sa zic ca nu esti la fel de mort spiritual ca ei.Nu stiu de ce dar cred ca am mai vazut postul asta pe undeva, mi-e familiar.Nu cumva a mai fost postat si de alti adventisti?Oricum din formularea postului reiese faptul ca nu crezi in viata de dupa moarte.Ce pot sa-ti spun , cum putea ceva spurcat cum sunt "cadavrele" sau ramasitele unui mort sa invie pe altcineva din morti?Nu vezi ilogica si irationalul.Faptul ca toti murim e un fapt confirmat de natura si de Sf Scriptura.Toti stiau ca se duc in Locuinta Mortilor, care atentie e mai mult decat un simplu mormant.Vezi si credinta iudeilor cu privire la viata de dupa moarte.Patriarhul Iacov spune ca se va cobori in locuinta mortilor la fiul sau.La fel si David si Solomon , vorbesc de locuinta mortilor, impreuna cu proorocii si cu dreptii VT.De Locuinta Mortilor si de Adanc.

Uite ce zice Solomon in Pilde
"Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor."
"Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat."

Dreptii Vechiului Testament aveau nadejdea vietii si dupa moarte si speranta rascumpararii din pacat.Despre drepti cand se vorbea in VT se spunea asa : s-a adaugat la casa lui, sau s-a adaugat la poporul lui.Tot Solomon vorbeste de viata pe pamant ca ceva trecator, ca un drum , ca o desartaciune, el vorbeste de tot ce se "intampla sub soare".Daca el vorbeste de lumea asta ca de ce se intampla "sub soare" , inseamna ca mai este si alta lume care nu este "sub soare".Toti dreptii VT tindeau spre o lume mai buna, spre o nadejde si isi cautau lor patrie, erau calatori pe pamant,dupa cum spune si Pavel.Iar la patria aceasta au fost adusi prin Hristos-ca sa nu ia ei fagaduintele fara noi- de Cel ce a venit la vreme , nascut din femeie sa le implineasca nadejdile.

Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Eccl7:1

La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea.11:7
Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău.Pilde 10:28
Cel ce îşi pune nădejdea în inima lui este un nebun, iar cel ce se conduce după înţelepciune, acela va fi mântuit. Pilde 28:26

În prealabil postat de Danut7

Tu nu esti prost, asta daca postul iti apartine , pacat ca esti acaparat de niste erezii.Spre deosebire de fratii tai adventistii pot sa zic ca nu esti la fel de mort spiritual ca ei.Nu stiu de ce dar cred ca am mai vazut postul asta pe undeva, mi-e familiar.Nu cumva a mai fost postat si de alti adventisti?Oricum din formularea postului reiese faptul ca nu crezi in viata de dupa moarte.Ce pot sa-ti spun , cum putea ceva spurcat cum sunt "cadavrele" sau ramasitele unui mort sa invie pe altcineva din morti?Nu vezi ilogica si irationalul.Faptul ca toti murim e un fapt confirmat de natura si de Sf Scriptura.Toti stiau ca se duc in Locuinta Mortilor, care atentie e mai mult decat un simplu mormant.Vezi si credinta iudeilor cu privire la viata de dupa moarte.Patriarhul Iacov spune ca se va cobori in locuinta mortilor la fiul sau.La fel si David si Solomon , vorbesc de locuinta mortilor, impreuna cu proorocii si cu dreptii VT.De Locuinta Mortilor si de Adanc.

Uite ce zice Solomon in Pilde
"Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor."
"Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat."

Dreptii Vechiului Testament aveau nadejdea vietii si dupa moarte si speranta rascumpararii din pacat.Despre drepti cand se vorbea in VT se spunea asa : s-a adaugat la casa lui, sau s-a adaugat la poporul lui.Tot Solomon vorbeste de viata pe pamant ca ceva trecator, ca un drum , ca o desartaciune, el vorbeste de tot ce se "intampla sub soare".Daca el vorbeste de lumea asta ca de ce se intampla "sub soare" , inseamna ca mai este si alta lume care nu este "sub soare".Toti dreptii VT tindeau spre o lume mai buna, spre o nadejde si isi cautau lor patrie, erau calatori pe pamant,dupa cum spune si Pavel.Iar la patria aceasta au fost adusi prin Hristos-ca sa nu ia ei fagaduintele fara noi- de Cel ce a venit la vreme , nascut din femeie sa le implineasca nadejdile.

Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Eccl7:1

La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea.11:7
Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău.Pilde 10:28
Cel ce îşi pune nădejdea în inima lui este un nebun, iar cel ce se conduce după înţelepciune, acela va fi mântuit. Pilde 28:26

Imi cer scuze atat lui Danut cat si ioanei, postul nu-mi apartine. In graba l-am pus in pagina si l-am trimis. Eram destul de grabit. Nu e corect sa iau ce au cercetat altii si sa pun miezul cercetarilor lor ca fiind al meu. Apartine unui teolog important in Romania, Prof Doctor Florin Laiu. O sa las si blogul d-lui pentru cei interesati de ceea ce cred sectarii :)

În prealabil postat de Danut7

Tu nu esti prost, asta daca postul iti apartine ,

erci pentru reciproca totusi (pe socoteala mea ce-i drept)
pacat ca esti acaparat de niste erezii.Spre deosebire de fratii tai adventistii pot sa zic ca nu esti la fel de mort spiritual ca ei.


Merci. Sunt lucruri totusi cercetate de mine si in care cred. Astfel n-as fi parasit ortodoxia (unde se pare puteam ajunge preot - mi s-a sugerat deseori si cantam la strana cu cei din familia mea). Viata mea ma intereseaza destul de mult pentru a trece prin religie in mod usuratic. Insa atunci cand am ajuns sa cunosc Adevarul am inteles ca Adevarul care m-a facut pe mine liber doreste sa-i faca si pe altii liberi. Asa ca de 13 ani sunt un lucrator pentru inaintarea Imparatiei lui Hristos pe pamant. Este greu cu ortodocsii pentru ca tin foarte mult la relatiile cu comunitatea si cu familia. Chiar daca multora le-a vorbit Hristos prin Scriptura Sfanta in mod explicit. Dar atunci cand Dumnezeu vrea cu orice pret (si-a dat si Fiul pentru asta) oamenii cerceteaza si i-L accepta pe Hristos si renunta la pleiada de sfinti si parinti care ajuta pe un Hristos si Dumnezeu care in loc sa fie Atotputernic si Atotstiutor in viziunea unora - este neputiincios si are nevoie de mijlocitori pentru a mantui.
Slava si glorie lui Dumnezeu ca in ultimii ani, nu doar in tari indepartate se intorc la Hristos cu milioanele ci si la noi acasa, in Romania. Romanul a inteles ca mantuira este personala si nu o mai lasa in mana altora. Imi pare rau pentru bunicii mei care au fost la biserica ani dea randul, m-au invatat de mic rugaciuni si sa cant la biserica, dar nu au crezut nici o clipa ca poate fi adevarat ca Isus Hristos ne va invia si ne va darui Viata Vesnica prin meritele sangelui Sau. Nu vreau sa acuz pe nimeni dar bunicii mei trebuiau sa cunoasca acest lucru elementar din tot stufarisul de slujbe de la biserica. Esti de acord?

Nu stiu de ce dar cred ca am mai vazut postul asta pe undeva, mi-e familiar.Nu cumva a mai fost postat si de alti adventisti?Oricum din formularea postului reiese faptul ca nu crezi in viata de dupa moarte.Ce pot sa-ti spun , cum putea ceva spurcat cum sunt "cadavrele" sau ramasitele unui mort sa invie pe altcineva din morti?Nu vezi ilogica si irationalul.Faptul ca toti murim e un fapt confirmat de natura si de Sf Scriptura.Toti stiau ca se duc in Locuinta Mortilor, care atentie e mai mult decat un simplu mormant.Vezi si credinta iudeilor cu privire la viata de dupa moarte.Patriarhul Iacov spune ca se va cobori in locuinta mortilor la fiul sau.La fel si David si Solomon , vorbesc de locuinta mortilor, impreuna cu proorocii si cu dreptii VT.De Locuinta Mortilor si de Adanc.

Ok. Ei se duc in lcuinta mortilor. Este o groapa comuna in Adanc? Eu credeam ca sufletele celor sfinti din VT s-au urcat la cer la Dumnezeu. Sau patriarhul Iacov, Solomon si David nu au intrat in cer? Apoi se spune pe acest site in postarile despre moaste si minuni ca intotdeauna este exercitata credinta in dreptul persoanelor in cauza si
(sau) personelor care asista la implinirea unei minuni. Aproape neincetat Isus face minuni pe baza credintei unor persoane care se afla de fata. Ori in povestea cu Elisei nimeni n-a experimentat credinta. Si foarte important intotdeauna in Biblie minunile se fac la cererea personelor (sfinte si nu numai - vezi Cred Doamne, iarta necredintei mele) care sunt in viata. Intermedierile de acest tip sunt facute de oameni vii nu de morti sau asa zisele suflete ale mortilor. Apoi singurul pasaj biblic in care se pare ca un mort face o minune apare in conextul acesta scrisa de istoricul cartii Imparatilor :

2 Imparati 13:18 Elisei a mai zis: "Ia săgeţi." Şi a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: "Loveşte în pământ!" Şi a lovit de trei ori; apoi s-a oprit.
2 Imparati 13:19 Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el, şi a zis: "Trebuia să loveşti de cinci sau şase ori: atunci ai fi bătut pe Sirieni până i-ai fi nimici, acum îi vei bate numai de trei ori."
2 Imparati 13:20 Elisei a murit, şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de Moabiţi.


2 Imparati 13:21 Şi, pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete, şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei, şi a înviat şi s-a sculat pe picioare.


2 Imparati 13:22 Hazael, împăratul Siriei, asuprise pe Israel tot timpul vieţii lui Ioahac.
2 Imparati 13:23 Dar Domnul S-a îndurat de ei, şi a avut milă de ei, Şi-a întors Faţa spre ei din pricina legământului Său cu Avraam, Isaac şi Iacov, n-a vrut să-i nimicească, şi până acum nu i-a lepădat de la Faţa lui.
2 Imparati 13:24 Hazael, împăratul Siriei, a murit, şi, în locul lui, a domnit fiul său Ben-Hadad.
Spune in vre-un loc in Biblie ca aceasta persoana a crezut si a fost mantuita? Cum scria prof. Florin Laiu versetul apare scurt fara sa faca senzatie. Pe acest verset tu ai avea curajul sa construiesti o doctrina vis-a vis de cultul mortilor respectiv a moastelor lor? Este de origine .... Are de-a face cu alte spirite si inca foarte multe si rele, amagitoare. Citeste: 2 Tesaloniceni 2: 4-12


4. Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu.
5. Nu va aduceti aminte ca, pe cand eram inca la voi, va spuneam aceste lucruri?
6. Si acum stiti ce-l opreste, ca sa nu se arate decat la vremea lui.
7. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte.
8. Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu suflarea gurii Sale si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale.
9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase,
10. Si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca ei n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca.
11. Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni,
12. Ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea.

Uite ce zice Solomon in Pilde
"Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor."
"Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat."

Dreptii Vechiului Testament aveau nadejdea vietii si dupa moarte si speranta rascumpararii din pacat.Despre drepti cand se vorbea in VT se spunea asa : s-a adaugat la casa lui, sau s-a adaugat la poporul lui.Tot Solomon vorbeste de viata pe pamant ca ceva trecator, ca un drum , ca o desartaciune, el vorbeste de tot ce se "intampla sub soare".Daca el vorbeste de lumea asta ca de ce se intampla "sub soare" , inseamna ca mai este si alta lume care nu este "sub soare".Toti dreptii VT tindeau spre o lume mai buna, spre o nadejde si isi cautau lor patrie, erau calatori pe pamant,dupa cum spune si Pavel.Iar la patria aceasta au fost adusi prin Hristos-ca sa nu ia ei fagaduintele fara noi- de Cel ce a venit la vreme , nascut din femeie sa le implineasca nadejdile.

Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Eccl7:1
Corect, cat timp traiesti ai de ales si exista speranta pentru mantuire. Dar si posibilitatea caderii. Cand mori deja soarta ta, daca vei fi mantuit, este hotarata. Multi au murit ca martiri si au bucuria mantuirii cand va veni Domnul Hristos. La Ortodocsi ce semnificatie are evenimentul mult asteptat inca din vremea sfintilor apostoli, revenirea Domnului Hristos pe nori? Ce rost mai are intr-o lume paralela in care unii sunt deja mantuiti in rai si altii in Adanc? (termenul este folosit in Apocalipsa pentru groapa lui satan)

La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea.11:7

Imi este ingaduit apoi sa intreb : de ce se mai fac pomenile? Care nedejde piere la moartea pacatosului? (ca dventist lucrurile imi sunt clare - cel pacatos cand moare nu mai are nici o sansa sa fie mantuit iar cel neprihanit nu mai are nici o sansa sa piarda mantuirea. Conturile se inchid odata cu moartea persoanei. Nici pomeni si parastase. Nici bani cheltuiti. Nici visuri si discutii cu tata, mama,etc. Nu stau cu frica in san ca se invarte mortul pe dupa casa 40 de zile.Nu platesc decat locul si eventual transportul celui decedat.


Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău.Pilde 10:28
Cel ce îşi pune nădejdea în inima lui este un nebun, iar cel ce se conduce după înţelepciune, acela va fi mântuit. Pilde 28:26

Crezi ca versetul acesta este inspirat de Duhul lui Dumnezeu? Dupa intelepciune zice - ca sa fii mantuit. Si nu aminteste nici de intelepciunea altora mai mari, nici a preotilor, ci a ta insuti. Bineinteles ca Duhul Sfant te va inzestra cu intelepciune. Dumnezeu da Duhul Sau celor ce cred in El si !!! i-L cer! In cazul patristicii este de ajuns sa aiba parintele Staniloae (l-am luat doar ca exemplu) intelepciune iar eu sa fiu nebun si sunt mantuit?

[Danut7]

În prealabil postat de valy72001

Crezi ca versetul acesta este inspirat de Duhul lui Dumnezeu? Dupa intelepciune zice - ca sa fii mantuit. Si nu aminteste nici de intelepciunea altora mai mari, nici a preotilor, ci a ta insuti. Bineinteles ca Duhul Sfant te va inzestra cu intelepciune. Dumnezeu da Duhul Sau celor ce cred in El si !!! i-L cer! In cazul patristicii este de ajuns sa aiba parintele Staniloae (l-am luat doar ca exemplu) intelepciune iar eu sa fiu nebun si sunt mantuit?

Restructurez , esti prost.

[Doriana]

Ai citit ca cine face "prost " pe altul intra sub pedeapsa focului gheenei? Sa nu mai spunem ca e un partener de discutie instabil...

În prealabil postat de Danut7

Restructurez , esti prost.

Sa zicem ca nici ortodox nu esti, odata ce in timpul postului folosesti astfel de cuvinte. Esti un adept cultural, numai, al religiei tale. Normal ar trebui sa-ti ceri iertare si de la cei carora le-ai gresit. Daca nu o faci atunci esti pierdut pentru ca nu vei intra in cer cu pacatele dupa tine. Apoi, din cuvintele tale vei fi scos neprihanit si din cuvintele tale vei fi osandit. Ori, cum avem un dialog crestinesc ar trebui sa ne uitam mai atent la ceea ce scriem si mai putine cuvinte ce nu au rostul pe un site care se respecta.

4. Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu.
5. Nu va aduceti aminte ca, pe cand eram inca la voi, va spuneam aceste lucruri?
6. Si acum stiti ce-l opreste, ca sa nu se arate decat la vremea lui.
7. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte.
8. Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu suflarea gurii Sale si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale.
9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase,
10. Si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca ei n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca.
11. Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni,
12. Ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea.

2 Imparati 13:18 Elisei a mai zis: "Ia săgeţi." Şi a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: "Loveşte în pământ!" Şi a lovit de trei ori; apoi s-a oprit.
2 Imparati 13:19 Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el, şi a zis: "Trebuia să loveşti de cinci sau şase ori: atunci ai fi bătut pe Sirieni până i-ai fi nimici, acum îi vei bate numai de trei ori."
2 Imparati 13:20 Elisei a murit, şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de Moabiţi.


2 Imparati 13:21 Şi, pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete, şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei, şi a înviat şi s-a sculat pe picioare.


2 Imparati 13:22 Hazael, împăratul Siriei, asuprise pe Israel tot timpul vieţii lui Ioahac.
2 Imparati 13:23 Dar Domnul S-a îndurat de ei, şi a avut milă de ei, Şi-a întors Faţa spre ei din pricina legământului Său cu Avraam, Isaac şi Iacov, n-a vrut să-i nimicească, şi până acum nu i-a lepădat de la Faţa lui.
2 Imparati 13:24 Hazael, împăratul Siriei, a murit, şi, în locul lui, a domnit fiul său Ben-Hadad.


Spune in vre-un loc in Biblie ca aceasta persoana a crezut si a fost mantuita? Cum scria prof. Florin Laiu versetul apare scurt fara sa faca senzatie. Pe acest verset tu ai avea curajul sa construiesti o doctrina vis-a vis de cultul mortilor respectiv a moastelor lor? Este de origine .... Are de-a face cu alte spirite si inca foarte multe si rele, amagitoare. Citeste: 2 Tesaloniceni 2: 4-12

[Ioana-Andreea]

Nu e adevărat. Ziua Domnului este sâmbăta, şi o sărbătorim.

ma refeream la Craciun.

Spuneti ca nu e necesara Crucea,dar la scoala ridicati mana ca sa vorbiti,desi nu e necesar.

ma refer ca voi spuneti ca e doar un semn si nu aveti nevoie de el,pt ca aveti credinta in suflet.Dar sunt multe alte semne pe lume si pe acestea le faceti,desi sunt inutile(cand spuneti "pa",faceti cu mana,etc).

Fii sigură că nici transubstanţiunea nu există în acel verset. Spunând acele cuvinte, Hristos le-a frânt şi le-a oferit ucenicilor pâinea nu vreun deget de-al Său. Limbajul acesta nu putea fi decât simbolic şi duhovnicesc. Trupul Său era cel care le întindea pâinea, şi Se oferea lor doar simbolic, anticipativ, urmând să Se ofere cu adevărat după o zi înspre mântuirea tuturor pe cruce.

ba e scris f.clar.Chiar Iisus le explica fariseilor cum poate fi El painea din Cer,desi este,fizic,pe pamant.
http://www.google.ro/url?sa=t&source...xl9cdbvzJdGN8Q