Libertatea crestinilor

[dani2004]

În prealabil postat de Marius22

Existential, toti suntem robi ai lui Dumnezeu. Prin dragostea Sa am fost adusi la existenta, si, prin acest fapt, Dumnezeu ne robeste pentru vesnicie. Nu putem exista prin noi insine, ci numai in relatie cu El.

Eu aveam impresia ca suntem fii ai lui Dumnezeu.

[sophia]

@Fani - nu te inteleg. Crestinii sunt liberi sau se elibereza de ce anume?
Cred ca nu se foloseste termenul potrivit.
Uite ce inseamna libertate:

http://dexonline.ro/search.php?cuv=libertate

Si nu cred ca in credinta este vorba de libertate. In momentul in care suntem crestini si practicam credinta, nu mai suntem liberi. Totul este a lui Dumnezeu.
Nu mai putem sa alegem, pentru ca exista niste canoane.
Asta ma doare pe mine.
As vrea sa ma simt libera in credinta, adica sa ma simt bine cu alegerile mele si sa nu am remuscari sau probleme daca iau o decizie care nu corespunde unor canoane. Nu ma simt libera, pentru ca trebuie mereu sa pun in balanta: omul sau Dumnezeu.
Daca in familie am luat o anumita decizie, sau am gresit intr-un moment, nu inseamna ca iubesc mai putin sotul, sau parintii, sau etc. Ei daca nu sunt perfecta si iau alta decizie in credinta,mai potrivita mie, inseamna ca sunt mai putin crestina, ca-l iubesc mai putin pe Dumnezeu.
Voi in familie fortati, sau sunteti fortati cu ceva? Sau fiecare poate avea si sfera lui personala?
Sunt de acord si cu ce spune Windorin, cu o exceptie: nu suntem robi diavolului, sau patimilor, sau pacatului.
Nu cred ca anumite lucruri sau fapte pe care le facem sunt ale diavolului. or fi ele patimi, pacate, dar sunt pur omenesti.
Eu spun ca nu exista numai Dumnezeu si diavolul (nu am inteles nici acum daca acesta exista de fapt), ci mai exista si omul.
Omul nu este nici sfant/zeu, dar nici diavol. Sa fie clar.
Ma exprim neclar, stiu. Nu ma simt bine.

[costel]

În prealabil postat de sophia

Si nu cred ca in credinta este vorba de libertate. In momentul in care suntem crestini si practicam credinta, nu mai suntem liberi. Totul este a lui Dumnezeu.
Nu mai putem sa alegem, pentru ca exista niste canoane.
Asta ma doare pe mine.
As vrea sa ma simt libera in credinta, adica sa ma simt bine cu alegerile mele si sa nu am remuscari sau probleme daca iau o decizie care nu corespunde unor canoane. Nu ma simt libera, pentru ca trebuie mereu sa pun in balanta: omul sau Dumnezeu. Nu ma simt bine.

Sophia, nu uita ca vorbim de o fire cazuta in pacat. Acum libertatea se realizeaza prin ascultare. Pentru cel necredincios libertatea consta in egoism: Eu sunt liber cand fac ceea ce vreau. Pentru crestin, libertatea consta in iubire si in Dumnezeu: Sunt liber cand fac ceea ce vrea Dumnezeu.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

@Fani - nu te inteleg. Crestinii sunt liberi sau se elibereza de ce anume?
Cred ca nu se foloseste termenul potrivit.
Uite ce inseamna libertate:

http://dexonline.ro/search.php?cuv=libertate

Si nu cred ca in credinta este vorba de libertate. In momentul in care suntem crestini si practicam credinta, nu mai suntem liberi. Totul este a lui Dumnezeu.
Nu mai putem sa alegem, pentru ca exista niste canoane.
Asta ma doare pe mine.
As vrea sa ma simt libera in credinta, adica sa ma simt bine cu alegerile mele si sa nu am remuscari sau probleme daca iau o decizie care nu corespunde unor canoane. Nu ma simt libera, pentru ca trebuie mereu sa pun in balanta: omul sau Dumnezeu.
Daca in familie am luat o anumita decizie, sau am gresit intr-un moment, nu inseamna ca iubesc mai putin sotul, sau parintii, sau etc. Ei daca nu sunt perfecta si iau alta decizie in credinta,mai potrivita mie, inseamna ca sunt mai putin crestina, ca-l iubesc mai putin pe Dumnezeu.
Voi in familie fortati, sau sunteti fortati cu ceva? Sau fiecare poate avea si sfera lui personala?

In masura in care ne eliberam de pacat, devenim intr-adevar liberi, devenim ceea ce Dumnezeu ne-a facut deja: fii lui, si il ascultam din dragoste.
sa nu uitam ce a spus Hristos apostolilor inainte sa fie rastiignit: de acum nu mai sunteti robi, ci fii. Sigur, suntem si slujitori ai lui Dumnezeu, dar din dragoste, ca niste fii, nu de frica.

Este o neintelegere la mijloc.

Sophia, a asculta de voia lui Dumnezeu nu inseamna a tine niste reguli. Daca sculti intr-adevar de voia lui Dumnezeu iti iubesti sotul cu adevarat, iti iubesti semenii, colegii, si gasesti solutii pentru problemele care apar. Prima porunca e dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Regulile sunt adaptabile la context - mai ales cu ajutorul unul duhovnic. Stiu ca acolo unde esti nu ai, insa Dumnezeu ti-l va trilite candva. Pana atunci incearca sa urmezi Evanghelia, incearca sa faci bine, si sa nu faci pacatele pe care le stim. In ce zi postesi si in care nu reusesti, sau trebuie sa te adaptezi, nu asta o sa te intrebe Dumnezeu la judecata.
Nu te mai necaji!
Incearca sa iti urmezi constiinta si nu te culpabiliza. Spune-i lui Dumnezeu in rugaciune, direct, cand ai dubii dzaca ceea ce faci este bine, si El te va lumina.