Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[Noesisaa]

În prealabil postat de elizabeta

Cred ca te referi la ceea ce biserica catolica numeste "Comuniunea Sfinţilor", cu alte cuvinte la faptul ca biserica biruitoare este in permanenta legatura cu biserica luptatoare si cu cea patimitoare. Cum? - prin rugaciuni. Sa zicem ca eu ma rog pentru mama mea, despre care n-am cum sa stiu daca este sau nu in Cer. Rugaciunea mea, a crestinului de pe pamant este ascultata de sfantul caruia ii este adresata, in cazul meu Preasfanta Fecioara Maria, catre care am o devotiune si o dragoste speciale. Iar sfantul (Preasfanta) Il roaga pe bunul Dumnezeu pentru mama mea. Dar cum eu sunt o nemernica si o pacatoasa si, in mod normal, n-ar trebui sa fiu ascultata, intervin "meritele" sfantului caruia ma rog. Meritele sangelui varsat pe cruce de Mantuitorul sunt infinite, de aceea la catolici este aceeasi practica, si anume de a plati sfinte liturghii pentru sufletele celor raposati.

Bun, asta inteleg si mi se pare ok, cum o expui tu. Si la noi se platesc liturghii pentru cei raposati, nu stiu daca e acealasi lucru. Bun, eu citisem altfel, probabil ca am citit dintr-o sursa mai dubioasa. La fel cum cumva am ramas cu impresia dupa cursul de religie de clasa a IX-a ca catolicii au introdus filioque in crez special ca sa faca in ciuda la orientali. Cam asa prezentase situatia parintele profesor.

[elizabeta]

În prealabil postat de Noesisaa

La fel cum cumva am ramas cu impresia dupa cursul de religie de clasa a IX-a ca catolicii au introdus filioque in crez special ca sa faca in ciuda la orientali. Cam asa prezentase situatia parintele profesor.

Mai stii?! Ma cam indoiesc ca de facut in ciuda bisericii orientale se ocupau catolicii acelor vremuri. Mai degraba, din dorinta de a recunoaste ca Fiul L-a rugat, a intervenit pe langa Tatal ca sa-L trimita pe Mangaietorul. In acest sens, este clar, Duhul Sfant purcede de la Tatal, dar prin cererea, interventia Fiului. Cel mai bine ar fi sa studieze cu atentie scrierile in original, inainte de traducerile care, poate, le-au alterat sensul. Intoarcerea la origini va rezolva problema asta....
....eu una inca mai am reflexul "care de la Tatal si de la Fiul purcede", trebuie sa am mare grija cand recit in biserica...

[Noesisaa]

În prealabil postat de elizabeta

Mai stii?! Ma cam indoiesc ca de facut in ciuda bisericii orientale se ocupau catolicii acelor vremuri. Mai degraba, din dorinta de a recunoaste ca Fiul L-a rugat, a intervenit pe langa Tatal ca sa-L trimita pe Mangaietorul. In acest sens, este clar, Duhul Sfant purcede de la Tatal, dar prin cererea, interventia Fiului. Cel mai bine ar fi sa studieze cu atentie scrierile in original, inainte de traducerile care, poate, le-au alterat sensul. Intoarcerea la origini va rezolva problema asta....
....eu una inca mai am reflexul "care de la Tatal si de la Fiul purcede", trebuie sa am mare grija cand recit in biserica...

Bun, nu, am citit mai apoi ca filioque s-a generalizat in partea occidentala cu cel putin 200 de ani inainte de 1054, si s-a introdus din cu totul alte considerente practice decat sa le faca in ciuda la cei de la Constantinopol. Nu cred ca le pasa foarte mult unii de altii, pe de o parte occidentalii au introdus filioque in Crez fara sa ii intrebe si pe Orientali daca e ok, iar nuanta cu "prin Fiul" nu este foarte clara cand spui "si de la Fiul", sau ce implicatii ar avea, pe de alta parte se pare ca orientalii, sau cel putin cei mai de sus, nu prea aveau habar de acest filioque pana destul de aproape de momentul 1054, deci cam atat de mult ii interesa dialogul.

Dar da, parintele din clasa a noua era putin intr-o ureche cand venea de lucrurile astea, ne citea din niste carti tot felul de chestii despre Marea Schisma din care deduceai ca romano-catolicii erau si sunt mari nesimtiti.

[elizabeta]

În prealabil postat de Noesisaa

Bun, nu, am citit mai apoi ca filioque s-a generalizat in partea occidentala cu cel putin 200 de ani inainte de 1054, si s-a introdus din cu totul alte considerente practice decat sa le faca in ciuda la cei de la Constantinopol. Nu cred ca le pasa foarte mult unii de altii, pe de o parte occidentalii au introdus filioque in Crez fara sa ii intrebe si pe Orientali daca e ok, iar nuanta cu "prin Fiul" nu este foarte clara cand spui "si de la Fiul", sau ce implicatii ar avea, pe de alta parte se pare ca orientalii, sau cel putin cei mai de sus, nu prea aveau habar de acest filioque pana destul de aproape de momentul 1054, deci cam atat de mult ii interesa dialogul.

Dar da, parintele din clasa a noua era putin intr-o ureche cand venea de lucrurile astea, ne citea din niste carti tot felul de chestii despre Marea Schisma din care deduceai ca romano-catolicii erau si sunt mari nesimtiti.

Da, inteleg bine ce spui, dar din pacate, nu am aprofundat aceasta problema la vremea cand invatam Crezul catolic, pentru mine fiind pur si simplu un adevar de credinta...Si recitind Noul Testament, n-am considerat ca ar fi vreo contradictie intre formularea Crezului si cuvintele Mantuitorului. Mult mai tarziu, mai exact in ultimii ani, dupa casatorie, am devenit constienta de diferente, si asta cu oarecare surprindere...Dar de problema aceasta poate ar trebui sa se ocupe teologii, de fapt varfurile in teologie, in nici un caz eu...
In ceea ce-l priveste pe parintele profesor, eu una i-as acorda muuuuulte circumstante atenuante, desi recunosc, este periculos sa inveti copiii lucruri pe care nu le stapanesti foarte bine, sau sa judeci, sau sa semeni semintele dezbinarii...

[Noesisaa]

Nu, parntele nu era dintre cei mai inclinati spre studiu sau dialog ecumenic. :D Dar fiecare cu darurile sale.
Interesant este ca am vazut asta vara pe Trinitas la Pagini de Istorie o relatare mult mai echilibrata si mai nuantata. Practic vina a fost de ambele pati, nimeni nu a vrut cu adevarat impacarea, s-au aruncat anateme in stanga si in dreapta fara sa se gandeasca la consecintele pe termen lung, au fost si tot felul de interese si orgolii politice, dar constienti de Marea Schisma nu au fost cu adevarat pana la cruciada din 1204 cand occidentalii au atacat Constantinopolul. Si de acolo am ajuns aici . :D

[elizabeta]

În prealabil postat de Noesisaa

Nu, parntele nu era dintre cei mai inclinati spre studiu sau dialog ecumenic. :D Dar fiecare cu darurile sale.
Interesant este ca am vazut asta vara pe Trinitas la Pagini de Istorie o relatare mult mai echilibrata si mai nuantata. Practic vina a fost de ambele pati, nimeni nu a vrut cu adevarat impacarea, s-au aruncat anateme in stanga si in dreapta fara sa se gandeasca la consecintele pe termen lung, au fost si tot felul de interese si orgolii politice, dar constienti de Marea Schisma nu au fost cu adevarat pana la cruciada din 1204 cand occidentalii au atacat Constantinopolul. Si de acolo am ajuns aici . :D

Da, din pacate greselile trecutului ne afecteaza inca viata. Greselile, interesele si orgoliile ambelor parti. Si e o mare pierdere, eu asa resimt aceasta despartire.
Totusi, la nivel individual, intre credinciosi, percep o alta realitate - crestinii se "citesc" unii pe altii cu inima, asta daca nu sunt extremisti. Mai mult, majoritatea oamenilor pe care am avut bucuria sa-i cunosc (majoritatea, dar nu toti) au dat mai mereu (dar nu intotdeauna) dovada de toleranta fata de diferente. Asadar, sunt sperante, macar sa convietuim in pace unii cu altii, daca nu mai mult...