Forumul nostru II (sau de ce se judeca ortodocsii unii pe altii)

OK! Ai dreptate, Zaharia. Eu chiar nu vad de ce te necajesti atat de mult. Tii neaparat sa ma pui la zid si sa-mi arati cat sunt eu de pacatos fata de tine. Dar nici nu neg asta. Iar pentru cei 9 ani de strainatate (din care 7 singur, fara familie), nu stiu ce sa-ti spun... E greu sa dau socoteala cuiva... Am crezut ca Dumnezeu si Mantuitorul sunt acei care mi-au cerut la vremea aceea socoteala si am platit cu varf si indesat. Sunt pacatele vietii mele si, sincer, nu cred ca privesc pe nimeni.
In rest, iarta-ma; sunt doar lucruri stiute de toti si urmate dupa puterea credintii fiecaruia. Nu-i nimic nou inafara doar de ura cu care-ti privesti semenii. Sufletul omului si raportarea lui la credinta, sunt probleme intime si nu trebuiesc trambitate. Pentru fiecare va veni o zi cand va trebui sa dea socoteala pentru faptele lui si nu pentru ale altora. Si cand ma gandesc ca tu faci toate astea numai pentru a arata celorlalti calea cea dreapta pe care n-o neaga nimeni!... Cu cine te lupti si de ce nu cauti alta modalitate de a convinge? Cu cat stai mai "drept", cu atat te pierzi si cu cat esti mai smerit, cu-atat te vei ridica. Intotdeauna avem cate ceva de invatat, chiar si de la cei pe care-i consideram iremediabil pierduti. Eu nu am pretentia sa te invat pe tine, pentru ca tu chiar stii ce-i bine si ce nu. Diferenta este ca nu te poti stapani, iar asta este pacatul vietii tale. "Care-i cel mai greu pacat?" a fost intrebat Parintele Cleopa. "Pacatul cel mai greu este acela care nu ti-l poti stapani - a raspuns - iar diavolul intra acolo unde gaseste el locul mai slab!" Marirea de sine este tot un pacat. Daca il constientizezi sau nu, daca te indrepti sau nu, cum te indrepti... e doar problema ta. Nimeni nu cred ca are dreptul sa te judece, exceptie facand atunci cand tu te faci - cu de la sine putere -judecatorul tuturor!
Si inca ceva: as dori sa incheiem dialogul asta din care nu stiu daca are cineva ceva de castigat. Eu nu vreau sa dovedesc nimanui cat sunt de bine-vazut de Dumnezeu. Ma doare totusi ca sunt improscat cu noroi care se pretinde a fi bine aghezmuit! Oricum durerea ramane, si vai de cel care-o provoaca! Inca o data iarta-ma daca ti-am pricinuit vreo tulburare si - ceea ce e cel mai important - te-am tratat pana acum ca pe un om normal! Daca vei continua in acelasi stil tendentios, inseamna ca la tine este o problema de sanatate si Dumnezeu sa aiba mila de noi toti!

Parintele Paisie de la Sihla Ii multumea lui Dumnezeu cand ii trimitea cate un om care sa-l smereasca, atragandu-i atentia unde greseste. Poate ca ar trebui ca intentia celui care scrie si a celui care citeste sa fie aceea de a osandi pacatul, nu pe pacatos. Nu trebuie sa ne menajam orgoliile. La Judecata, pe cine ne vom razbuna daca acum nu putem suferi nici cea mai mica atentionare sau critica. Sa ne gandim cum obtin fratii nostri din manastiri smerenia (cei care o obtin): prin rabdare, prin autoosandire. In fata pacatului nu putem fi smeriti, insa.

Ortodocsii ar fi bine sa se ajute efectiv intre ei, indemnandu-se la fapte bune, cat se mai poate. Poate ca va veni timpul cand nu vom mai putea comunica pe acest forum si nici pe altele si ne va parea rau de fiecare cuvant spus la suparare.

A-i spune cuiva, cu dragoste, ca greseste e un lucru bun. Caci daca-l lasam pe cineva sa greseasca, tacerea noastra poate fi considerata un pacat. Si totusi este scris si ,, Nu judecati, ca sa nu fiti judecati." Poate e bine sa cantarim de fiecare data din ce avem mai mare folos duhovnicesc: daca tacem sau daca vorbim. Dar asta inseamna deja sa avem discernmant duhovnicesc. Spre acesta merita sa tindem cu totii. Dintre doua rele sa-l alegem pe cel mai mic, iar dintre doua virtuti, pe cea mai mare. Doamne ajuta.

Istorioara relatata de OmuBun o stiu si eu. Era vorba despre trei pustnici care locuiau pe o insula si, nestiind sa se roage, spuneau asa: ,,Noi trei, Voi Trei, miluiti-ne pe noi." Spunand astfel, ei se rugau , de fapt, Preasfintei Treimi, deci respectau dogma in felul lor. Un episcop viziteaza insula cu scopul de a propovadui crestinismul acolo. Ii invata ,,Tatal nostru", convins ca face o fapta foarte buna, dar ei, nestiind sa scrie, uita rugaciunea.

Atunci, unul dintre pustnici alearga pe mare sa-l ajunga pe episcopul care se indeparta cu barca spre corabie din largul marii, ca sa-i ceara sa-i repete rugaciunea. Cata smerenie! Ajunsese la masuri inalte si alerga pe mare pentru a afla inca o rugaciune. In ceasta istorioara, se evidentiaza puterea rugaciunii inimii. Episcopul, cand l-a vazut ca alearga pe mare ca Iisus, i-a spus sa se roage in continuare cum s-a rugat si pana acum, ca ii este de ajuns. Deci rugaciunea inimii este rugaciune intre rugaciuni.

De curand am ascultat o marturie audio a parintelui Sofian si asa am inteles mai bine mesajul Acatistului Rugul Aprins, care este dedicat si acestei rugaciuni.

Multumesc mult, antoniap, pentru interventia ta. Chiar era necesara si ma bucur ca si ceilalti pot afla varianta buna a acestei povestioare. Si iti multumesc si pentru sfatul subtil pe care mi l-ai dat! Mi-l insusesc si-o sa tin cont de el.
O intrebare: marturia audio de care vorbesti era de la radio sau o inregistrare ce poate fi gasita pe net? Mi-am facut o mica "fonoteca" cu astfel de "binecuvantari spirituale" si mi-ar placea sa o adaug si pe aceasta.

Chiar pe site-ul Crestinortodox.ro se poate asculta ,,Despre Rugul Aprins"'. Intri direct pe site, apoi in dreapta sus intri pe,,Audio'', iar dupa aceea cauti ,,Predici audio mp3. Gasesti acolo o comori duhovnicesti adevarate. Cauti apoi ,,Sofian Boghiu'' si apoi ,,Despre Rugul Aprins''. Doamne ajuta. Nu ma pricep sa preiau de acolo fisierele audio si sa le postez aici. Totusi incerc.

Parintele Sofian Boghiu

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Chiar pe site-ul Crestinortodox.ro se poate asculta ,,Despre Rugul Aprins"'. Intri direct pe site, apoi in dreapta sus intri pe,,Audio'', iar dupa aceea cauti ,,Predici audio mp3. Gasesti acolo o comori duhovnicesti adevarate. Cauti apoi ,,Sofian Boghiu'' si apoi ,,Despre Rugul Aprins''. Doamne ajuta. Nu ma pricep sa preiau de acolo fisierele audio si sa le postez aici. Totusi incerc.

Parintele Sofian Boghiu

Tot pe site pe prima pagină :"Ce sunt şi de unde vin dogmele" . Foarte interesant şi mai ales folositor.

[anna21]

În prealabil postat de antoniap

Istorioara relatata de OmuBun o stiu si eu. Era vorba despre trei pustnici care locuiau pe o insula si, nestiind sa se roage, spuneau asa: ,,Noi trei, Voi Trei, miluiti-ne pe noi." Spunand astfel, ei se rugau , de fapt, Preasfintei Treimi, deci respectau dogma in felul lor. Un episcop viziteaza insula cu scopul de a propovadui crestinismul acolo. Ii invata ,,Tatal nostru", convins ca face o fapta foarte buna, dar ei, nestiind sa scrie, uita rugaciunea.

Atunci, unul dintre pustnici alearga pe mare sa-l ajunga pe episcopul care se indeparta cu barca spre corabie din largul marii, ca sa-i ceara sa-i repete rugaciunea. Cata smerenie! Ajunsese la masuri inalte si alerga pe mare pentru a afla inca o rugaciune. In ceasta istorioara, se evidentiaza puterea rugaciunii inimii. Episcopul, cand l-a vazut ca alearga pe mare ca Iisus, i-a spus sa se roage in continuare cum s-a rugat si pana acum, ca ii este de ajuns. Deci rugaciunea inimii este rugaciune intre rugaciuni.

De curand am ascultat o marturie audio a parintelui Sofian si asa am inteles mai bine mesajul Acatistului Rugul Aprins, care este dedicat si acestei rugaciuni.

Stiam si eu povestea (eu stiam de doi pe o insula.. in fine), dar cred ca poate fi inteleasa gresit: pe ei SMERENIA i-a ridicat, nu o rugaciune originala!
De fapt cred ca povestea apare intr-o carte cu povestiri despre smerenie, adunate de parintele Savatie Bastovoi.
In nici un caz nu se sustine ca putem sa ne rugam cum credem noi ignorand invatatura bisericii.

(aici nu te critic pe tine.. vorbesc la modul general :) )

În prealabil postat de anna21

Stiam si eu povestea (eu stiam de doi pe o insula.. in fine), dar cred ca poate fi inteleasa gresit: pe ei SMERENIA i-a ridicat, nu o rugaciune originala!
De fapt cred ca povestea apare intr-o carte cu povestiri despre smerenie, adunate de parintele Savatie Bastovoi.
In nici un caz nu se sustine ca putem sa ne rugam cum credem noi ignorand invatatura bisericii.

SMERENIA. Citind inca o data si inca o data, nu se poate sa nu te infioare si sa nu-ti scape o lacrima printre gene. Acelasi sentiment il traiesc aproape in fiecare duminica la Sfanta Liturghie, cand parintele spune: "Ale Tale, dintru ale Tale, Tie-Ti aducem de toate si pentru toate!' iar noi incepem sa cantam "Pe Tine Te laudam!..." Cred ca in aceasta smerenie se inmagazineaza toata frumusetea credintei noastre ortodoxe, toata bucuria si pacea care se asterne peste sufletul fiecaruia care primeste Sfantul mir, iar mai apoi Sfanta anafura!
Ma simt neputincios si trist fiindca, desi ne numim cu totii ortodocsi, nu stiu cati accepta sa vina duminicile la biserica si astfel sa poata simti aceasta stare care aproape nu poate fi descrisa in cuvinte!...

[anna21]

În prealabil postat de OmuBun

SMERENIA. Citind inca o data si inca o data, nu se poate sa nu te infioare si sa nu-ti scape o lacrima printre gene. Acelasi sentiment il traiesc aproape in fiecare duminica la Sfanta Liturghie, cand parintele spune: "Ale Tale, dintru ale Tale, Tie-Ti aducem de toate si pentru toate!' iar noi incepem sa cantam "Pe Tine Te laudam!..." Cred ca in aceasta smerenie se inmagazineaza toata frumusetea credintei noastre ortodoxe, toata bucuria si pacea care se asterne peste sufletul fiecaruia care primeste Sfantul mir, iar mai apoi Sfanta anafura!
Ma simt neputincios si trist fiindca, desi ne numim cu totii ortodocsi, nu stiu cati accepta sa vina duminicile la biserica si astfel sa poata simti aceasta stare care aproape nu poate fi descrisa in cuvinte!...

Cand o sa simt smerenie, o sa anunt cu veselie.. :)
Deocamdata nu simt nimic.

Si la Liturghie eu sunt cu copiii mici si stau in spate ca am copii neastamparati.. abia aud ceva din slujba, dar'mite sa mai am trairi. Daca pot sta toata slujba inseamna ca am facut mare isprava.

[Marimira]

Sunt mahnita si coplesita de ceea ce se intampla pe acest forum..si voi incerca sa ma fac inteleasa..
Printre noi sunt multi oameni, frati si surori pe acest forum f.bine instruiti - informati in ceea ce priveste credinta noastra ortodoxa - cinste lor..dar sunt si multi frati si surori abia incepatori..abia daca l-au descoperit pe Hristos..multi il cauta...asa cum pot unii mai repede altii mai incet...pt. acestia descoperirea dogmelor nu se poate face dintr-o data...dar pe mine ma doare altceva ..de ce nu putem ajunge la inima omului...de ce spanand adevarul trebuie sa-i intristam si mai mult pe cei in suferinta, blonavi, oprimati de tot felul de probl.sociale..familiale..etc..pe acestia eu cred nu trebuie sa-i intristam si mai tare...nu trebuie sa-i dojenim altfel decat cu duhul blandetii...pt. ca asa ne invata Sf.Ap.Pavel....."cearta-l pe apropaele tau dar cu duhul blandetii"...acestia nu trebuie sa se simte si mai raniti sufleteste ca pana acum au ratacit drumul..si au unele pacate.oare nu nopi toti avem diferite pacate..altele decat ale lor dar pacate..de acestia nu trebuie sa ne plictisim..cu acestia trebuie sa avem rabdare si dragoste...pe acestia trebuie sa-i cautam cu dinadinsul si sa le spunem ..uite aici nu este asa...este asa...nu stiai..nu ai aflat pana acum...dar uite ne invata Mantuitorul, aflam din Biblie, din Psaltire indeosebi, din invataturile sfintilor parinti..dar cuvantul nostru trebuie sa invete si sa aline in acelasi timp si nu sa doara..pe omul bolnav nu-l certi si nu-i tragi palme ca s-a imbolnavit..ci cauti sa-l vindeci ..sa-l insanatosesti..sa-l alini si suflteste ca este speriat saracul de ce i se intampla...D-zeu este Dreptate si Iubire dar mai mult decat orice este iubire..altminteri ...nu s-ar cumineca si mantui nimeni...pt.ca nu pt.dreptatea noastra sau pt.vrednicia noastra se dezleaga pacatele la taina marturisirii ci pt.mila si dragostea lui Hristos.Vreau sa stiu si eu daca este o singura persoana care poate afirma ca se impartaseste cu trupul si sangele Mantuitorului pt.ca este vrednic...si drept.
Deci daca cuvantul nostru nu linisteste si nu convinge inseamna ca nu este spun intr-un mod potrivit..numai dragostea poate convinge mai mult decat dreptatea!si nu eu spun acestea ci sf.Apostol Pavel.
Si atunci pt. ce sa ne suparam pe cei care nu inteleg...inca..de ce sa nu ni apropiem si mai mult pana vor intelege si pana ii vom putea convinge de adevarul si credinta noastra mantuitoare.
Fratilor si surorilor acesti oameni necajiti pe care v-ati suparat ca nu inteleg la fel de repede ca voi trebuiesc iubiti si nu certati ..in acest stadiu!
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Sfântul Pavel în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13:1-13, traducere ortodoxă

N.B.D-voastra toti cei care stiti mai mult...cand mergeti la taina spovedaniei ce spuneti acum..eu stiu tot ce trebuie ..si nu mai fac pacate..si sunt vrednic/ vrednica de a ma impartasi cu trupul si sangele Mantuitorului..asa se intampla..eu cred ca inca nu au atins masura sfinteniei nici unul dintre forumisti..pt ca spun sfintii parinti..pana catre sfarsitul zilelor noastre ingaduie Domnul sa facem anumite pacate pt. a nu cadea in mandrie ..pt. a invata adevarat smerenie...putem spune despre noi..oricine am fi ca suntem cu adevarat smeriti...?!!!sau desavarsiti?!!...
Dna Sophia va rog sa-mi scrieti pe MP doresc sa va ajut cu ce pot...si va sunt alaturi sufleteste pt. ca pe acest forum ati avut stari sufletesti grele...toti gresim..dar uitam sa ne iubim...nu putem sa invatam si sa iubim in egala masura?! Oare pe cati dintre voi v-a iertat Domnul pt. ca ati fost buni si drepti. eu cred ca pe toti ne-a iertat pt.ca ne iubeste si nu doreste sa renunte la noi in ruptul capului.