Cantaretii care ne deranjeaza

[Florin-Ionut]

Acum mi-am amintit si de o slujba de la catedrala, cand un enorias prea zelos canta si ceea ce spunea preotul, in paralel cu acesta, si raspunsurile obisnuite. Am rabdat un timp, pana ce m-am intors si i-am aruncat o privire acuzatoare, insa nu s-a sinchisit de fel.

[windorin]

Mi'am reamintit un articol care mi'a placut mult: "Nectarie Protopsaltul vs Mozart"

Asa cum cantarea corala rasare din ce in ce mai mult in bisericutele noastre, dand afara smerita psaltica, tot asa se naste si spiritul de tip protestant. Fiecare face ce vrea, simte cum vrea, canta din loc in loc, toti la fel, si altele asemenea.

Daca ma insel, cu multa bucurie astept sa inteleg asta.
Doar ca asa simt, in unele biserici. In loc de ordine, dezordine, in loc de odihna, agitatie, in loc de profunzime, superficialitate.

[Florin-Ionut]

Stiu pe cineva care a spus ca nu-i place sa vina la biserica din cauza "babelor care-ti canta la ureche" si mai stiu pe altcineva care a iesit instantaneu din biserica atunci cand un domn a inceput sa cante in public la Liturghie...

[glykys]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Stiu pe cineva care a spus ca nu-i place sa vina la biserica din cauza "babelor care-ti canta la ureche" si mai stiu pe altcineva care a iesit instantaneu din biserica atunci cand un domn a inceput sa cante in public la Liturghie...

Astea, totusi, mi se par exagerari si ispite!!! Cum adica sa pleci din casa Domnului pentru ca nu iti place cum canta babele?! Astea sunt pretexte! pe unii chiar ii goneste diavolul, oferindu-le felurite pricini: ba ca e plictisitor, ba ca e tarziu, ba ca se canta in public, ba lumina care vine nu stiu din ce parte, tot timpul gasesc cate ceva pentru a nu le placea in biserica (vide si topicul mai vechi Ce nu ne place in biserica).

In legatura cu subiectul topicului ... poate suntem noi mult prea sensibili, fiecare se roaga in biserica asa cum crede el de cuviinta. Nu stiu daca ar trebui sa ne gandim ca ne deranjeaza glasul celui de langa mine (desi cum ramane cu porunca iubirii aproapelui, daca eu nu reusesc nici macar sa ii tolerez vocalizele?!). Unii inteleg sa isi exteriorizeze trairea, altii nu, gandindu-se ca asa este placut lui Dumnezeu. In niciun caz nu sunt de acord cu participarea formala la Sf. Liturghie, de asistenta, ci cu rugaciunea comuna. In biserica mea avem dascali care canta foarte frumos si ale caror cantari transmit foarte multa evlavie, corul, de asemenea. credinciosii acompaniaza, fiecare cum poate, iar mie mi se pare sublima aceasta comuniune de rugaciune si traire, desi imi inchipui ca acest amestec de voci nu ar fi pe placul unui estet, dar cine doreste sa asculte asa ceva, se poate duce frumusel la opera.
Inteleg ca pentru unii o fi deranjant, dar trebuie sa ne gandim si la cei din jur. Asa, si eu vreau sa stau in genunchi cand se citeste Sf. Evanghelie sau cand se spune Tatal nostru, dar daca nu am spatiu sau daca stau mai in spate sau pe mijloc, nu pot ocupa locul, caci e un du-te vino perpetuu; doar nu o sa bruschez lumea sa imi faca mie loc sau sa nu mai circule si, in niciun caz, sa ies din biserica, pentru ca nu ma pot ruga corespunzator! Asta ar fi culmea!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de glykys

...In legatura cu subiectul topicului ... poate suntem noi mult prea sensibili, fiecare se roaga in biserica asa cum crede el de cuviinta. Nu stiu daca ar trebui sa ne gandim ca ne deranjeaza glasul celui de langa mine (desi cum ramane cu porunca iubirii aproapelui, daca eu nu reusesc nici macar sa ii tolerez vocalizele?!). Unii inteleg sa isi exteriorizeze trairea, altii nu, gandindu-se ca asa este placut lui Dumnezeu. In niciun caz nu sunt de acord cu participarea formala la Sf. Liturghie, de asistenta, ci cu rugaciunea comuna...

Eu personal vreau sa ma concentrez la rugaciune in locasul de cult, nu sa fiu calcat pe axon de vocile razlete care se intampla de multe ori sa tipe chiar in urechea mea. Nu-mi trebuie ispite suplimentare, caci sunt destule atunci cand vrei sa te rogi, stii bine. Si crede-ma ca din iubirea aproapelui care se roaga langa mine si care trebuie sa suporte cu stoicism doua ore de chin auditiv, pentru asta am deschis topicul asta. Ma deranjeaza pe mine, dar si pe ceilalti enoriasi, nu numai pe mine. Si da, unii sunt mai sensibili si ies in pridvor in frig sau afara, ca sa asculte in continuare slujba la difuzor.

Vreau sa protestez in acest fel pe forum impotriva celor care din indiferenta sau poate dintr-un fel de egoism le fac viata grea fratilor lor, poate nedandu-si seama de asta, nu stiu... Si sper ca cei care citesc acum si stiu ca nu prea au voce muzicala sa se abtina din respect pentru ceilalti, iar cei care vor neaparat sa cante, sa mearga la strana sau la cor. Nu am interzis nimanui sa cante, ci doar am sfatuit sa cante unde trebuie si cum trebuie, daca stiu sa cante. Cine are urechi de auzit sa auda.

PS: Unde mai pui ca in ziua de astazi se amesteca barbatii cu femeile in biserica si cateodata ai ghinionul sa stai langa baba Safta care incepe cu vocea ei minunata sa-ti incante spiritul vreo doua ceasuri... Bine ca mai sunt si pauze.

[anita]

Ionut ,si pe mine ma deranja un cantaret care canta fonfait si nu intelegeam mare lucru.
La biserica unde merg eu canta un dascal foarte bine ,dar cand lipseste el ,mai ales la vecernie aparea si acest cantaret ,care canta benevol cu binecuvantarea preotilor, cate o cantare din Paraclisul Miacii Domnului.
Nu canta de la inceput pina la sfarsit ,dar mai canta si el ,intercalat.
Dupa Sfantul Maslu ,mai canta si el.
Ma zgaria la auz ,dar cu timpul mi-a trecut.
Cand mai vine cate un elev de la seminar cu o voce frumoasa e o incantare ,dar stau si ascult vocea ,parca nu mai sunt atat de atenta la slujba.
Doamne ajuta !

Iertat sa fiu de cei care nu sunt de acord cu acest lucru, dar eu sunt unul dintre cei care canta. In strana nu merg decat in acele sarbatori din timpul saptamanii cand dascalul e singur si mai are nevoie de ajutor. Stiu ce inseamna o voce falsa sau nelamurita si am simtit de multe ori (in Londra cel putin) astfel de "voci", dar m-am stapanit, iar cu alta ocazia am cautat sa stau ceva mai departe de "ele". Locul meu este undeva in fata, imediat dupa grupul de batrani si de obicei sunt cu fiul cel mic (11 ani) caruia-i face mare placere sa vina sa se roage. Nu cant tare sa deranjez pe altii, ci discret, pentru mine. Cand sunt la strana, e altceva! Daca am sau nu am voce, nu stiu ce sa spun. In tinerete, imi iroseam talentul cu prostioare, cantand la chitara pe la chefuri, departe de biserica si de griji. Acum... mi-a trecut!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anita

Ionut ,si pe mine ma deranja un cantaret care canta fonfait si nu intelegeam mare lucru.
Ma zgaria la auz ,dar cu timpul mi-a trecut.
Cand mai vine cate un elev de la seminar cu o voce frumoasa e o incantare ,dar stau si ascult vocea ,parca nu mai sunt atat de atenta la slujba.
Doamne ajuta !

Dar mai sunt si unele doamne care se chiorlaie chiar...ooops, poate fac si eu acest lucru fara sa imi dau seama.....desiii eu nu am o voce prea puternica astfel incat sa creez rumoare prin Biserici

[georgeval]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Acum mi-am amintit si de o slujba de la catedrala, cand un enorias prea zelos canta si ceea ce spunea preotul, in paralel cu acesta, si raspunsurile obisnuite. Am rabdat un timp, pana ce m-am intors si i-am aruncat o privire acuzatoare, insa nu s-a sinchisit de fel.

Cred ca este o dovada ca nu intelegem complemetaritatea darurilor in Biserica. "Oare toti sunt Apostoli....?" in cazul nostru "oare toti stiu sa cante"?? Trebuie sa ne gandim smerit ca fiecare dintre noi poate sa fie un madular activ al Trupului lui Hristos, insa sub diferite forme si intr-un mod complementar.

[glykys]

Duminica aceasta, printr-o intamplare,am ajuns la alta biserica decat cea din cartier, la care ma duc adesea. De cum am intrat, am ramas stupefiata! Nu cred ca erau mai mult de 10 oameni la slujba!! (nu incepuse inca Sf. Liturghie). Lume buna (era o biserica mai de centru), politicoasa, isi intindeau unii altora pernitele pentru a putea sta comod in genunchi, isi ofereau unii altora scaunele (evident, erau mai multe scaune decat credinciosi)... La strana erau si femei si barbati (m-am gandit la Sophia), ba chiar femeile cantau mult mai frumos decat barbatii, care nu prea aveau voce. O fata dirija cu o bagheta micuta persoanele care cantau in strana. Se canta pe mai multe voci. Eram stupefiata, parca ma aflam la un concert la Ateneu, nu la Sf. Biserica. Ma deranja foarte tare ca noi, credinciosii, nu cantam... Strana canta splendid, dar tehnic... fara evlavie, nu transmiteau traire, ci doar perfectionism, grija pentru a iesi totul ca la carte, atat... Cantari inalte, polifonice, care mie mi se pareau complet lipsite de miez duhovnicesc. As fi vrut sa ies din biserica si sa ma duc valvartej la mine in cartier, in biserica care geme de lume, dar in care dascalul canta cu voce puternica si evlavioasa si in care toti credinciosi canta, in legea lor, mai in soapta sau mai cu voce tare si ii dau slava lui Dumnezeu. Lumea de aici era linistita,blanda, foarte politicoasa... se mira cum de unii pot lua anafura cu mana goala, fara servetel, nu se imbulzea la miruit (ca si multi mai eram, la sfarsitul slujbei eram vreo 40). Mi se pareau gesturi mecanice, invatate, asemeni celor ale corului. Mult perfectionism, parca totul era artificial. Parintele era intristat la predica de faptul ca nu prea se impartaseste nimic aici, ca nimeni nu vrea sa deschida gura pentru a-L primi pe Hristos... ma gandeam cata lume s-o fi impartasit la mine la biserica de Sf. Arh. Mihail si Gavriil, multi, foarte multi... dar erau si de 10 ori mai numerosi.

Puteti sa credeti ca nu stiu sa apreciez, insa prefer de o mie de ori biserica mea cu oameni multi, de-a valma, care se foiesc in timpul slujbei, in care nu ai loc sa stai in genunchi, dar in care eu una ma simt minunat, il simt pe Dumnezeu in cantarea si in lucrarea comuna a credinciosilor, simt evlavie si dragoste de Dumnezeu! De abia acum stiu sa apreciez si omul care se imbulzeste, pentru ca se imbulzeste spre Hristos, si pe dascalii care au atata si atata traire in cantat, incat o transmit amplificata credinciosilor, si pe cei ce se roaga impreuna si pe cei ce slujesc atata lume. Da, eu prefer de o mie de ori cantarea comuna a credinciosilor, in care fiecare participa dupa puterea si dupa osardia sa, decat glasurile armonioase ale unei elite care canta dupa rigori tehnice. pana la urma, slujba este traire, nu ascultarea unor cantece.