Cantaretii care ne deranjeaza

[E_my]

E adevarat, e foarte dificil sa auzi o voce subtire si inalta care canta in urechea ta si sa reusesti sa te pastrezi la rugaciune..

Ma gandesc de cele mai multe ori ca acei oameni sunt mai placuti Domnului, pentru ca ei canta si se straduiesc, in timp ce eu ma lupt sa imi pastrez gandurile adunate la rugaciune..

Pe de alta parte, vad cu tristete ca majoritatea celor care canta mai tare si rostesc rugaciunile mai tare, sunt cei care au gandul imprastiat si fac doar un exercitiu de memorie si de voce..batranele ( ele isi arata talentul de obicei ) canta in timp ce se plimba prin biserica, in timp ce fac alte lucruri, dar nu rugaciune.

Ma gandesc frecvent cate din sutele de persoane adunate la biserica la care merg eu chiar se roaga cu adevarat, ma gandesc ca ingerii slavesc singuri pe Domnul care pentru noi pacatosii s-a umilit si si-a dat viata, pentru ca noi suntem cu gandul aiuream chiar daca din gura rostim rugaciuni..

Iertati-ma!

[GeorgeS]

Corurile in Biserica Ortodoxa Romana au aparut pe la sfarsitul veacului trecut , importate din Rusia unde erau si sunt foarte raspandite.(E un banc:unde sunt 4 rusi la un loc, acolo e un cor).La noi a ramas cantarea omofona (pe o singura voce) ,cantarile fiind interpretate de la strana de mai multi cantareti, condusi de un protopsalt (dascal).
Prin 1950 , din cauza lipsei profunde de cantareti profesionisti din stranele noastre ,s-a dat binecuvantare la toti credinciosii sa cante in comun , cel putin la Sfanta Liturghie . A fost un lucru f. bun , stiut fiind ca rugaciunea cantata are mai multa putere decat cea rostita si patrunde mai usor in inimile credinciosilor.
Astazi avem numeroase scoli de cantareti in care invata destui tineri tainele muzicii psaltice, insa credinciosii, mai ales la orase, s-au obisnuit sa participe activ la Liturghie si de multe ori "acompaniaza" strana sau corul. Cat de bine o fac, asta-i alta treaba.
La noi in oras a fost o astfel de disputa , la Manastire, unde ,la un moment dat, maica stareta a oprit Liturghia ca sa se certe cu o enoriasa care canta , chipurile, prea tare. Urmarea a fost ca Preasfintitul a dispus schimbarea Manastirii de maici in Manastire de calugari iar pe maici le-a trimis la Plataresti, langa Oltenita.
Regula a ramas ca la strana sa cante cei ce sunt in drept sa o faca , iar noi , ceilalti sa-i sustinem, in functie de calitati, fara sa-i deranjam sau sa-i acoperim cu vocile noastre.

[Florin-Ionut]

Acum mi-am amintit si de o slujba de la catedrala, cand un enorias prea zelos canta si ceea ce spunea preotul, in paralel cu acesta, si raspunsurile obisnuite. Am rabdat un timp, pana ce m-am intors si i-am aruncat o privire acuzatoare, insa nu s-a sinchisit de fel.

[windorin]

Mi'am reamintit un articol care mi'a placut mult: "Nectarie Protopsaltul vs Mozart"

Asa cum cantarea corala rasare din ce in ce mai mult in bisericutele noastre, dand afara smerita psaltica, tot asa se naste si spiritul de tip protestant. Fiecare face ce vrea, simte cum vrea, canta din loc in loc, toti la fel, si altele asemenea.

Daca ma insel, cu multa bucurie astept sa inteleg asta.
Doar ca asa simt, in unele biserici. In loc de ordine, dezordine, in loc de odihna, agitatie, in loc de profunzime, superficialitate.

[Florin-Ionut]

Stiu pe cineva care a spus ca nu-i place sa vina la biserica din cauza "babelor care-ti canta la ureche" si mai stiu pe altcineva care a iesit instantaneu din biserica atunci cand un domn a inceput sa cante in public la Liturghie...

[glykys]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Stiu pe cineva care a spus ca nu-i place sa vina la biserica din cauza "babelor care-ti canta la ureche" si mai stiu pe altcineva care a iesit instantaneu din biserica atunci cand un domn a inceput sa cante in public la Liturghie...

Astea, totusi, mi se par exagerari si ispite!!! Cum adica sa pleci din casa Domnului pentru ca nu iti place cum canta babele?! Astea sunt pretexte! pe unii chiar ii goneste diavolul, oferindu-le felurite pricini: ba ca e plictisitor, ba ca e tarziu, ba ca se canta in public, ba lumina care vine nu stiu din ce parte, tot timpul gasesc cate ceva pentru a nu le placea in biserica (vide si topicul mai vechi Ce nu ne place in biserica).

In legatura cu subiectul topicului ... poate suntem noi mult prea sensibili, fiecare se roaga in biserica asa cum crede el de cuviinta. Nu stiu daca ar trebui sa ne gandim ca ne deranjeaza glasul celui de langa mine (desi cum ramane cu porunca iubirii aproapelui, daca eu nu reusesc nici macar sa ii tolerez vocalizele?!). Unii inteleg sa isi exteriorizeze trairea, altii nu, gandindu-se ca asa este placut lui Dumnezeu. In niciun caz nu sunt de acord cu participarea formala la Sf. Liturghie, de asistenta, ci cu rugaciunea comuna. In biserica mea avem dascali care canta foarte frumos si ale caror cantari transmit foarte multa evlavie, corul, de asemenea. credinciosii acompaniaza, fiecare cum poate, iar mie mi se pare sublima aceasta comuniune de rugaciune si traire, desi imi inchipui ca acest amestec de voci nu ar fi pe placul unui estet, dar cine doreste sa asculte asa ceva, se poate duce frumusel la opera.
Inteleg ca pentru unii o fi deranjant, dar trebuie sa ne gandim si la cei din jur. Asa, si eu vreau sa stau in genunchi cand se citeste Sf. Evanghelie sau cand se spune Tatal nostru, dar daca nu am spatiu sau daca stau mai in spate sau pe mijloc, nu pot ocupa locul, caci e un du-te vino perpetuu; doar nu o sa bruschez lumea sa imi faca mie loc sau sa nu mai circule si, in niciun caz, sa ies din biserica, pentru ca nu ma pot ruga corespunzator! Asta ar fi culmea!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de glykys

...In legatura cu subiectul topicului ... poate suntem noi mult prea sensibili, fiecare se roaga in biserica asa cum crede el de cuviinta. Nu stiu daca ar trebui sa ne gandim ca ne deranjeaza glasul celui de langa mine (desi cum ramane cu porunca iubirii aproapelui, daca eu nu reusesc nici macar sa ii tolerez vocalizele?!). Unii inteleg sa isi exteriorizeze trairea, altii nu, gandindu-se ca asa este placut lui Dumnezeu. In niciun caz nu sunt de acord cu participarea formala la Sf. Liturghie, de asistenta, ci cu rugaciunea comuna...

Eu personal vreau sa ma concentrez la rugaciune in locasul de cult, nu sa fiu calcat pe axon de vocile razlete care se intampla de multe ori sa tipe chiar in urechea mea. Nu-mi trebuie ispite suplimentare, caci sunt destule atunci cand vrei sa te rogi, stii bine. Si crede-ma ca din iubirea aproapelui care se roaga langa mine si care trebuie sa suporte cu stoicism doua ore de chin auditiv, pentru asta am deschis topicul asta. Ma deranjeaza pe mine, dar si pe ceilalti enoriasi, nu numai pe mine. Si da, unii sunt mai sensibili si ies in pridvor in frig sau afara, ca sa asculte in continuare slujba la difuzor.

Vreau sa protestez in acest fel pe forum impotriva celor care din indiferenta sau poate dintr-un fel de egoism le fac viata grea fratilor lor, poate nedandu-si seama de asta, nu stiu... Si sper ca cei care citesc acum si stiu ca nu prea au voce muzicala sa se abtina din respect pentru ceilalti, iar cei care vor neaparat sa cante, sa mearga la strana sau la cor. Nu am interzis nimanui sa cante, ci doar am sfatuit sa cante unde trebuie si cum trebuie, daca stiu sa cante. Cine are urechi de auzit sa auda.

PS: Unde mai pui ca in ziua de astazi se amesteca barbatii cu femeile in biserica si cateodata ai ghinionul sa stai langa baba Safta care incepe cu vocea ei minunata sa-ti incante spiritul vreo doua ceasuri... Bine ca mai sunt si pauze.

[georgeval]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Acum mi-am amintit si de o slujba de la catedrala, cand un enorias prea zelos canta si ceea ce spunea preotul, in paralel cu acesta, si raspunsurile obisnuite. Am rabdat un timp, pana ce m-am intors si i-am aruncat o privire acuzatoare, insa nu s-a sinchisit de fel.

Cred ca este o dovada ca nu intelegem complemetaritatea darurilor in Biserica. "Oare toti sunt Apostoli....?" in cazul nostru "oare toti stiu sa cante"?? Trebuie sa ne gandim smerit ca fiecare dintre noi poate sa fie un madular activ al Trupului lui Hristos, insa sub diferite forme si intr-un mod complementar.

[glykys]

Duminica aceasta, printr-o intamplare,am ajuns la alta biserica decat cea din cartier, la care ma duc adesea. De cum am intrat, am ramas stupefiata! Nu cred ca erau mai mult de 10 oameni la slujba!! (nu incepuse inca Sf. Liturghie). Lume buna (era o biserica mai de centru), politicoasa, isi intindeau unii altora pernitele pentru a putea sta comod in genunchi, isi ofereau unii altora scaunele (evident, erau mai multe scaune decat credinciosi)... La strana erau si femei si barbati (m-am gandit la Sophia), ba chiar femeile cantau mult mai frumos decat barbatii, care nu prea aveau voce. O fata dirija cu o bagheta micuta persoanele care cantau in strana. Se canta pe mai multe voci. Eram stupefiata, parca ma aflam la un concert la Ateneu, nu la Sf. Biserica. Ma deranja foarte tare ca noi, credinciosii, nu cantam... Strana canta splendid, dar tehnic... fara evlavie, nu transmiteau traire, ci doar perfectionism, grija pentru a iesi totul ca la carte, atat... Cantari inalte, polifonice, care mie mi se pareau complet lipsite de miez duhovnicesc. As fi vrut sa ies din biserica si sa ma duc valvartej la mine in cartier, in biserica care geme de lume, dar in care dascalul canta cu voce puternica si evlavioasa si in care toti credinciosi canta, in legea lor, mai in soapta sau mai cu voce tare si ii dau slava lui Dumnezeu. Lumea de aici era linistita,blanda, foarte politicoasa... se mira cum de unii pot lua anafura cu mana goala, fara servetel, nu se imbulzea la miruit (ca si multi mai eram, la sfarsitul slujbei eram vreo 40). Mi se pareau gesturi mecanice, invatate, asemeni celor ale corului. Mult perfectionism, parca totul era artificial. Parintele era intristat la predica de faptul ca nu prea se impartaseste nimic aici, ca nimeni nu vrea sa deschida gura pentru a-L primi pe Hristos... ma gandeam cata lume s-o fi impartasit la mine la biserica de Sf. Arh. Mihail si Gavriil, multi, foarte multi... dar erau si de 10 ori mai numerosi.

Puteti sa credeti ca nu stiu sa apreciez, insa prefer de o mie de ori biserica mea cu oameni multi, de-a valma, care se foiesc in timpul slujbei, in care nu ai loc sa stai in genunchi, dar in care eu una ma simt minunat, il simt pe Dumnezeu in cantarea si in lucrarea comuna a credinciosilor, simt evlavie si dragoste de Dumnezeu! De abia acum stiu sa apreciez si omul care se imbulzeste, pentru ca se imbulzeste spre Hristos, si pe dascalii care au atata si atata traire in cantat, incat o transmit amplificata credinciosilor, si pe cei ce se roaga impreuna si pe cei ce slujesc atata lume. Da, eu prefer de o mie de ori cantarea comuna a credinciosilor, in care fiecare participa dupa puterea si dupa osardia sa, decat glasurile armonioase ale unei elite care canta dupa rigori tehnice. pana la urma, slujba este traire, nu ascultarea unor cantece.

[glykys]

70. Odata, la parintele Ioan la biserica, a venit un parinte cu corul de la strana. Venisera din orasul lor sa participe la un concert de colinde.
Fara sa stie cum cinta, parintele Ioan le-a ingaduit sa tina ei strana. Dezamagirea credinciosilor a fost mare: in locul muzicii psaltice pe care se asteptau sa o auda au auzit ceva care semana mai mult a opera. Muzica era plina de m?ndrie, solistii fiind mai degraba interesati sa îsi arate maiestria vocala decit sa Ii cinte lui Dumnezeu.
In biserica se afla si un parinte calugar care se afla in drum spre Muntele Athos. Dumnezeu ii descoperise acestuia ca, atunci cind ridicau vocea prea strident, mindrindu-se, cintaretii de la strana erau inconjurati de draci. Numai atunci cind cintau fara ifose si fara parada, numai atunci dracii ii paraseau.
Calugarul i-a spus parintelui Ioan vedenia si acesta l-a rugat sa le spuna si celor din cor ce ii descoperise Dumnezeu. Dar, din smerenie, calugarul a refuzat. Atunci parintele Ioan s-a dus si le-a spus el cintaretilor despre aceasta.
- Parinte, dar asa sunt vocile lor, altfel nu pot cinta. Ori asa, ori deloc, a spus dirijorul, incercind sa le ia apararea.
- Mai bine deloc dec?t asa, fratilor, ca aici nu e sala de opera. Sunt convins ca puteti cinta si altfel, numai bunavointa sa aveti. Daca veti cinta numai pentru oameni, pierdeti plata de la Dumnezeu. Daca veti cinta pentru Dumnezeu, veti cistiga si inimile oamenilor. Mindria nu tine de voce. Si nici smerenia nu tine de voce, tine de inima. Poate va ginditi ca vedenia calugarului a fost de la draci, nu de la Dumnezeu. Ca el, habotnic cum ?l credeti, si obisnuit numai cu psaltichia de la manastire, nu stie sa guste muzica voastra. Muzica izvodita din inimile si din mintile sfintilor seamana prea putin cu muzica marilor compozitori religiosi de astazi. Pe sfinti i-a luminat Dumnezeu de au compus muzica bisericeasca. Iar compozitorii care au incercat sa inlocuiasca psaltichia prin creatiile lor s-au aratat potrivnici Dumnezeului care i-a luminat pe sfinti. Ortodoxia are un duh propriu: icoana bizantina il pastreaza, icoana renascentista nu. Muzica psaltica il pastreaza, cealalta nu. Ortodoxia nu e cum vrem noi sau cum ne place noua. Il rog pe parintele vostru, care imi e prieten, sa ma ierte ca va fac observatie. Daca tineti cu dintii de mindria voastra, veti putea cistiga cel mult niste premii stricacioase. Dar, daca veti incerca sa cintati asa cum trebuie, puteti dobindi cununi pe care nu le veti pierde niciodata...


Un batrin oarecare, duhovnicesc, dintr-o manastire, a vazut odata la fereastra chiliei unui frate doi draci care stateau si ascultau la fereastra fratelui si ascultind putin incepeau a salta; si iar stind ascultau si iar incepeau a salta si asa faceau citva timp. Iar batrinul, vazind, s-a sculat de unde sedea si privea si a mers la chilia acelui frate sa vada pricina de atita bucurie si saltare a acelor spurcati diavoli. Si apropiindu-se batrinul de chilia fratelui, dracii, vazindu-l venind asupra lor, rusinindu-se s-au dat in laturi ca niste ciini, unul intr-o parte, altul intr-alta, si asa departindu-se au fugit. Iar batrinul, apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau saltind acei draci, l-a auzit pe acela in chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastra. Si indata a priceput si a cunoscut batrinul ca pricina bucuriei si saltarii spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si, intrind la dinsul in chilie, l-a gasit stind la fereastra si citind.


Danion Vasile, Patericul mirenilor.