Pe urmele Sfintilor +

[cristiboss56]

Nu vei fura ( Ieşire 20 , 14 ) pentru că Dumnezeu să nu-ţi întoarcă pedeapsa înmiit , El care ştie toate faptele ascunse. Deci, mai bine este să dai pe ascuns şi din bunurile tale, celor care au nevoie , ca să primeşti de la Dumnezeu, Care vede orice lucru ascuns, de sute de ori mai mult , şi viaţa veşnică în lumea viitoare.

[cristiboss56]

Nu vei defăima ( Vezi Ieşire 20, 16 ) ca să nu te asemeni diavolului, care l-a vorbit de rău pe Dumnezeu înaintea Evei , şi să fii blestemat ca şi acela. Deci , mai bine este să acoperi păcatul aproapelui - afară decât vatămă pe mulţi alţii - ca să nu te asemeni lui Ham, ci lui Sem şi lui Iafet , şi astfel să dobândeşti binecuvântarea . * NOTA : Sim , Ham şi Iafet erau cei trei fii ai lui Noe. Odadată Noe a băut mult vin, s-a îmbătat şi s-a dezgolit. Ham, fiul lui , văzând goliciunea părintelui, a vestit-o în batjocură celor doi fraţi ai săi. Aceia, nu numai că nu au râs de Noe, ci au luat degrbă un veşmânt , şi mergând cu spatele , ca să nu vadă goliciunea lui, l-au acoperit cu respect. Când Noe şi-a revenit şi a aflat ce s-a întâmplat, l-a blestemat pe Ham, şi i-a binecuvântat pe Sim şi pe Iafet ( Facerea 9, 8-27 ) . << VA URMA - 10. Să nu doreşti nimic din câte are aproapele tău >>

[cristiboss56]

Nu vei dori ceva al aproapelui tău , nici averi , nici bani , nici slavă , nimic din câte are acesta ( Vezi Ieşire 20, 17 ) . Pentru că dorinţa când se zămisleşte în suflet, naşte păcatul , iar păcatul când se înfierbântă naşte moarte. Dacă nu doreşti cele străine , vei rămâne departe de lăcomie, şi de răpirea bunurilor străine. Aşadar , este mai bine să dai din ale tale celui care cere, şi să miluieşti cât poţi pe cel care are nevoie. Dacă cineva vrea să-i dăruieşti ceva nu-ţi întoarce faţa. Dacă afli ceva care s-a pierdut , să-l dai propietarului, chiar dacă este vrăjmaşul tău. Astfel , te vei şi împăca cu el şi vei birui răul prin bine, aşa cum îţi porunceşte Hristos. << VA URMA >>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu vei dori ceva al aproapelui tău , nici averi , nici bani , nici slavă , nimic din câte are acesta ( Vezi Ieşire 20, 17 ) . Pentru că dorinţa când se zămisleşte în suflet, naşte păcatul , iar păcatul când se înfierbântă naşte moarte. Dacă nu doreşti cele străine , vei rămâne departe de lăcomie, şi de răpirea bunurilor străine. Aşadar , este mai bine să dai din ale tale celui care cere, şi să miluieşti cât poţi pe cel care are nevoie. Dacă cineva vrea să-i dăruieşti ceva nu-ţi întoarce faţa. Dacă afli ceva care s-a pierdut , să-l dai propietarului, chiar dacă este vrăjmaşul tău. Astfel , te vei şi împăca cu el şi vei birui răul prin bine, aşa cum îţi porunceşte Hristos. << VA URMA >>

Dacă vei ţine cele mai de sus, cu toată puterea şi vei vieţui împreună cu acestea , vei aduce în sufletul tău comoara evlaviei, vei fi bioeplăcut lui Dumnezeu, vei primi binefaceri de la Acesta şi de la oamenii Lui şi vei fi moştenitor al bunurilor veşnice, pe care fie le dobândim toţi, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I Se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea , împreună cu Cel fără de început al Său Părinte, şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin !

[andrei_im]

Sfantul Ioan Maximovici

Nascut la 4 iunie 1896 intr-un sat din sudul Rusiei, arhiepiscopul Ioan a fost membru al familiei de nobili ucrainieni Maximovici, din care a facut parte si Sfantul Ioan din Tobolsk. A primit la botez numele de Mihail, ocrotitorul sau ceresc fiind Arhanghelul Mihail. A fost un copil bonavicios si manca putin. In timpul studiilor, la Universitatea din Kiev, isi petrecea mai mult timp citind Vietile Sfintilor, decat mergand la cursuri; cu toate acestea era un student foarte bun. Vladica Ioan a terminat in 1925 Facultatea de Teologie. In anii studentiei si-a castigat painea vanzand ziare. In 1926 a fost tuns in mohanism, primind numele de Ioan, iar la 21 noiembrie a fost hirtonit iermonah.
Studentii lui au fost primii care au descoperit ceea ce a fost poate cea mai mare fapta de asceza a Sfantului Ioan. Mai intai au observat ca ramanea treaz mult timp dupa ce toti ceilalti se culcau; mergea noaptea prin dormitoare, ridica paturile care alunecasera si ii acoperea pe cei ce dormeau si nu banuiau nimic, facand Semnul Crucii deasupra lor. In cele din urma s-a descoperit ca nu dormea aproape deloc, niciodata in pat, ingaduindu-se in fiecare noapte numai o ora sau doua de odihna incomoda, stand jos sau incovoiat in podea, rugandu-se in fata icoanelor. Dupa multi ani chiar el a recunoscut ca nu mai dormise in pat de cand intrase in monahism. O astfel de practica ascetica este foarte rara, insa nu neintalnita in traditia ortodoxa.
In 1934 s-a hotarat ca Ieromonahul Ioan sa fie inaltat la rangul de episcop. In ceea ce-l priveste, nimic nu ii era mai strain. Cand se impotrivise, spunand ca nici nu se pune problema, fiindca are un defect de vorbire si nu poate pronunta limpede, i se spusese doar ca si prorocul Moise avusese aceleasi greutati. Lui Vladica i-a fost incredintata atunci eparhia ruseasca din Shanghai. Primul lucru pe care l-a facut aici a fost sa refaca unitatea Bisericii. A stabilit legaturi cu sarbi, cu greci, cu ucrainieni. Nu s-a dus niciodata la ceai la cei bogati, dar putea fi vazut oriunde erau oameni in nevoie. A intemeiat o casa pentru orfani si pentru copiii cu parinti nevoiasi. Vladica insusi aduna copiii bolnavi si infometati de pe strazile si aleile intunecoase ale mahalalelor din Shanghai.
Miezul ascezei sale erau rugaciunea si postul. Manca o data pe zi, la ora 11 noaptea. In prima si ultima saptamana din Postul Mare nu manca deloc, iar in restul acestui post si in cel al Craciunului manca numai paine de la altar. Noptile si le petrecea de obicei in rugaciune, iar cand, in cele din urma, era epuizat isi apleca capul pe podea si fura cateva ore de somn inainte de rasarit. Cand venea vremea sa slujeasca Utrenia, cineva batea la usa, dar zadarnic; deschideau usa si il gaseau pe Vladica ghemuit pe podea in coltul cu icoane. Atins usor pe umar, sarea in sus, si in cateva minute era in biserica la slujba - cu apa rece scurgandu-se din barba, dar pe deplin treaz.
Vladica purta haine facute din cel mai ieftin material chinezesc si papuci sau sandale moi, totdeauna fara sosete, indiferent de vreme. Adeseori mergea desculti, uneori dupa ce isi daduse sandalele vreunui sarac. Chiar si slujea descult, lucru pentru care era aspru criticat.

To be continued... :)

[andrei_im]

Sfantul Ioan Maximovici - continuare

O marturie a doamnei Lidia Liu, de pe vremea cand Sfantul Ioan era episcop de Shanghai:

"Vladica a venit in Hong Kond de doua ori. E ciudat, dar eu, pe cand nu-l cunosteam inca, i-am scris rugandu-l sa ajute o vaduva cu copii si intrebandu-l si in legatura cu niste probleme duhovnicesti, dar el nu mi-a raspuns. A trecut un an. Vladica a venit la Hong Kong si eu eram intr-un grup mare care s-a dus sa-l intalneasca la biserica. Vladica s-a intors spre mine si mi-a spus:
- Tu mi-ai scris scrisoarea aceea!
Am ramas uluita, caci Vladica nu ma mai vazuse niciodata. S-a cantat o rugaciune, dupa care Vladica, stand in picioare in fata pupitrului, a tinut o predica. Eu stateam langa mama si amandoua am vazut o lumina care il inconjura pe Vladica pana la pupitru - o stralucire cam de treizeci de cm in jurul lui. Acest lucru a durat destul de mult. Cand s-a terminat predica, uimita de un asemenea fenomen neobisnuit, i-am povestit ceea ce vazusem lui R.V., care ne-a spus:
-Da, multi credinciosi au vazut-o."

Sora unei bolnave, fiind foarte ingrijorata, a alergat la episcopul Ioan, implorandu-l sa o salveze. Vladica a ascultat-o: a venit la spital si le-a poruncit tuturor sa iasa din camera, unde s-a rugat timp de vreo doua ore. Apoi l-a chemat pe medicul-sef si i-a cerut sa o examineze din nou. Ce uimit a fost doctorul sa descopere ca pulsul era normal! El a fost de acord sa o opereze imediat, insa numai in prezenta Episcopului Ioan.

Vladica cerceta si inchisoarea si savarsea Sfanta Liturghie pentru condamnati pe o masa mica, grosolana. Insa cea mai grea indatorire a unui pastor este sa-i cerceteze pe bolnavii mintal si pe indraciti. In afara orasului Shanghai se gasea un spital de boli mintale si numai Vladica avea putearea spirituala de a-i vizita pe acesti oameni ingrozitor de bolnavi. Le dadea Sfanta Impartasanie, iar ei, uimitor, o primeau linistiti si il ascultau.
In timpul ocupatiei japoneze era foarte primejdios sa mergi pe strada noaptea si cei mai multi aveau grija sa fie acasa inainte de a se intuneca. Vladica insa, neluand in seama primejdia, a continuat sa ii cerceteze pe bolnavi si pe nevoiasi la orice ora din noapte, si nu l-a atins niciodata nimic.

Odata cu venirea comunistilor, rusii din China au fost siliti iarasi sa fuga, cei mai multi prin Insulele Filipine. In timpul celor 27 de luni, cat a fost ocupata tabara, insula a fost amenintata numai o data de un taifun, care in cele din urma si-a schimbat cursul si a ocolit-o. Cand un rus le-a spus filipinezilor ca se teme de taifunuri, acestia au replicat ca nu trebuie sa-si faca griji, fiindca "barbatul vostru sfant va binecuvanteaza tabara din patru directii in fiecare noapte". Nici un taifun nu s-a abatut asupra insulei cata vreme a fost el acolo.
Vladica s-a dus chiar el la Washington, pentru a-si aduce oamenii in America. Si aproape toata tabara a venit in Lumea Noua - din nou multumita lui Vladica.

Va urma...

[andrei_im]

Sfantul Ioan Maximovici - continuare

Sinodul de episcopi l-a trimis apoi in Arhiepiscopia Europei Apusene, mai exact la Paris si apoi la Bruxelles. Aici savarsea Sfanta Liturghie in limba olandeza si in franceza, asa cum mai inainte slujise in greaca si chineza si cum avea sa o faca mai tarziu in engleza.
Interesul si daruirea lui Vladica pentru sfintii Bisericii, despre care se parea ca are deja cunostinte nesfarsite, s-a manifestat si asupra sfintilor Europei Apusene dinaintea schismei Bisericii Romano-Catolice, dintre care multi, cinstiti numai local, nu erau cuprinsi in nici un calendar ortodox. El a adunat vietile lor si imagini cu ei si apoi i-a prezentat Sinodului o lista lunga cu numele lor.
Odata Vladica era in Marsilia si a hotarat sa slujeasca un parastas la locul uciderii nemiloase a regelui Serbiei, Alexandru. Nici unul din preotii sai, dintr-o jena neintemeiata, nu a vrut sa slujeasca alaturi de Vladica. Chiar asa, ce idee - sa slujesti in mijlocul strazii! Asa ca Vladica s-a dus singur. Locuitorii Marsiliei au fost uimiti sa vada un preot cu vesminte neobisnuite, cu parul si barba lungi, mergand in mijlocul strazii cu o valiza si o matura. Fotografii de la Stiri l-au vazut si l-au fotografiat. In cele din urma s-a oprit, a maturat o bucata de trotuar, si-a deschis valiza si a inceput sa scoata afara continutul acesteia. A pus un vultur (folosit la slujbele arhieresti) pe locul maturat, a ars tamaie si a inceput sa slujeasca un parastas.
Vladica a devenit cunoscut pentru sfintenia lui nu numai ortodocsilor. Intr-un din bisericile catolice din Paris, un preot a incercat sa-i inspire pe tineri cu aceste cuvinte:
- Cereti dovezi, spuneti ca in zilele noastre nu mai sunt nici minuni, nici sfinti. De ce v-as da dovezi teoretice, cand astazi umbla pe strazile Parisului un sfant - Saint Jean Nus Pieds (Sfantul Ioan cel Descult)!

Diseara- episodul 4.. :) Dumnezeu sa va ocroteasca, pentru rugaciunile Sfantului Ioan!