Un sfat...va rog din suflet!

Tristetea apare in sufletele noastre dar sa ne pastram nadejdea. Nu te teme,Dumnezeu a biruit lumea,iar daca noi vom sta in Adevar vom birui prin ajutorul Sau nelinistea care ne inconjoara. Stai bine acolo aplecand genunchii inimii tale la rugaciune ca aceasta aduce buna indrazneala si dreapta socoteala.Noi iti suntem alaturi atat cat putem,dar Dumnezeu iti este alaturi pe deplin,cunoscand bucuria si durerea sufletului tau.

[Simona-Marilena]

Nu e numai asta...mai sunt si oameni in jurul meu...care nu-s asa ca mine...nu stiu, si ei imi "pateaza" sufletul...ma fac sa ma supar, sa spun cuvinte grele...(

[diveinthesky]

Iti simt durerea...
E o situatie destul de grea, dar sunt sigur ca te poti descurca.
Ce trebuie sa faci este sa vorbesti cu dohovnicul, sa ii spui despre acest baiat, sa ii prezinti situatia, parintii si la ce te astepti de la el, ca relatia voastra ar fi "platonica"... Vezi ce iti spune. Ce incerc sa spun este ca iti trebuie un fel de aprobare. Sper din suflet ca raspunsul va fi pozitiv, tind sa cred ca asa va fi daca a fost un raspuns la rugaciune. Spune-i si asta parintelui.
Din momentul din care ai sprijinul duhovnicului, poti lupta fara sa te framanti atat, cel putin stii ca nu gresesti. Repet, nu e usor, dar nici imposibil. Si eu traiesc o situatie similara, bine, nu la aceeasi intensitate si acum a mai trecut, asa era la inceput. Se poate, crede-ma... Sper sa ne tii la curent!
Spune-ne ce ai vb cu duhovnicul :)