Icoanele in dormitor

N-as putea concepe sa nu am icoane in dormitor. Dumnezeu este Cel Care a binecuvantat nunta. Dimineata, cand ma trezesc, le privesc cu drag. Am numai reproduceri dupa icoane vechi, multe dintre ele renumite ca fiind facatoare de minuni. Peste zi, cand ma odihnesc, le privesc de asemenea cu drag. Noaptea, dorm linistita stiind ca sunt ocrotita.

De asemenea, am icoane si in sufragerie si in bucatarie. Chiar si pe hol am icoane. Simt ca ma atentioneaza adesea. Acum cativa ani am decis sa nu le mai permit musafirilor sa fumeze la mine in casa.

Acest topic e interesant avand in vedere tendinta izgonirii icoanelor din scoli si din locurile publice. Dormitorul poate fi amenajat si ca un mic paraclis in care sa ne straduim sa vietuim dupa voia lui Dumnezeu si ziua si noaptea. Daca vedem icoanele poate ne mai infranam si noi un pic si nu ajungem sa facem chiar de toate si in exces!

[windorin]

În prealabil postat de antoniap

Daca vedem icoanele poate ne mai infranam si noi un pic si nu ajungem sa facem chiar de toate si in exces!

Cu durere, imi dau seama ca, de multe ori, pe mine nu ma infraneaza de la patimi prezenta icoanelor.
Desi am un perete plin de icoane, cand ma manii, nu le mai vad, desi sunt de fata, in camera.

Este ca si in Biserica. Pictura, cantare, preoti, Hristos pe Sfanta masa, si cu toate acestea ne dam coate si ne uitam urat la omul de langa noi. Avem de concurat, ceva de genul, care e mai bine vazut, care ajunge mai repede la Potir. Se merge grabit, fara asezare, se ridica barbia, se incrunta fruntea. Iar sfintii se mira si ei, privind de pe peretii parca nevazuti de noi.

Cu toate acestea, sunt momente de mare odihna in care icoanele imi vorbesc despre persoane sfinte.
Dea Domnul sa simtim prezenta vie a celor din icoane si sa ne rusinam de lipsa dragostei noastre si de mandria ascunsa adanc in noi.