Tendinta

În prealabil postat de metanoia2

Topcat, Dumnezeu nu numai pur si simplu exista, El este o stare de dragoste desavarsita; iti poti inchipui sa traiesti contiunuu intr-o stare de dragoste si e greu de explicat asta in cuvinte .... este o trezire a simturilor noastre spre desavarsire in dragoste. Este ca atunci cand esti indragostit peste poate si fiinta ta se trezeste dimineata plina de dragostea fata de celalalt, si cu bucurie mananca alaturi de el pentru ca bucatica pe care o musca pare a avea din dragostea fata de el, si aerul pe care il respira are ceva din el si pluteste zilnic in acesta stare de dragoste fara a simti dureri, sau neliniste sau grija.Gandurile sunt stapanite de dragoste, simturile sunt stapanite de dragoste....cine nu isi doreste sa traiasca vesnic in acesta stare de dragoste? Esti fericit si ai vrea sa canti tot timpul si zambesti si ai vrea sa ii spui tot timpul cat il iubesti si parca cuvintele nu au puterea sa poarte in ele incarcatura starii tale.Si natura si pasarile si toate le simti mai aproape si le iubesti pe toate, si toate iti sunt mai prietenoase. Si apoi gandeste-te ca Dumnezeu este tocmai desvarsirea acestei stari.Mantuirea este numai scara care te ridica spre acesta dragoste intr-o vesnica zi luminoasa ca si flacara lumanarii (cu lumina calda si blanda si plina de dragoste pentru ca o aprinzi si stii ca arde si se mistuie ca sa te insoteasca pe tine in rugaciunea ta).
Nu ai simtit de atatea ori in viata ca parca traiesti ca intr-un vis, si ti-ai dori sa te trezesti cu adevarat?
Daca am avea noi prin rugaciune puterea de a simti Sfanta Scriptura si toate scrierile sfinte am intelege cum e Dumnezeu care a pus din Sine in toate acestea si am putea simti dragostea pe care a pus-o in ele. Ar fi ca si cand ne-ar fi foarte sete si am bea cu paharul in loc de apa sentimentul de dragoste. Si citesti: Tatal nostru (si simti dragostea pe care a avut-o Dumnezeu cand S-a definit pe Sine pentru noi, ca sa poata sa ne raspunda cand Il chemam cu aceasta rugaciune).... Amin(adica pe veci sa fie asa cum ai spus tu). Teologii stiu cat de plina de dragoste este aceasta rugaciune in limba ei originala.

Tu ai visat vreodata ca te trezesti in pielea copilasului african care isi stie sfirsitul aproape pentru ca vulturii stau prin apropiere? Ai simti dragostea care te inconjoara?
Nu vedeti ca ne-am nascut intr-o parte privilegiata din lume si care ne permite sa visam frumos, sa visam la dragoste?

[metanoia2]

"Tu ai visat vreodata ca te trezesti in pielea copilasului african care isi stie sfirsitul aproape pentru ca vulturii stau prin apropiere? Ai simti dragostea care te inconjoara?
Nu vedeti ca ne-am nascut intr-o parte privilegiata din lume si care ne permite sa visam frumos, sa visam la dragoste?"
Tocmai asta e ortodoxia: omul vulnerabil care crede intr-un Dumnezeu unic si atotputernic ce pare a-l fi lasat singur in mijlocul vulturilor dar cu toate amenintarile care planeaza asupra lui, el crede (daca L-ar vedea pe Dumnezeu si i-ar simti incontinuu ajutorul nu s-a mai numi credinta) si chiar daca moare si nu simte ajutorul are parte de roadele credintei lui. La fel ca Iov, parasit, sarac singur, descurajat de singura fiinta draga care i-a ramas dupa ce i-au murit toti copiii, fara prieteni, fara demnitate, parand a fi blestemat de Dumnezeu, marginalizat de societate, cazandu-i carnea de pe el...nu avea decat credinta si nadejdea.Copilul african in mijlocul vulturilor, mort de foame si mancat apoi de animale, nu filosofeaza la soarta lui, si-o accepta, asta e CREDINTA, mai multa decat la multi ortodocsi si crestini in general care il blestema pe Dumnezeu pentru orice sau isi pierd nadejdea in fata unei ispite. Copilul va avea parte de imparatia lui Dumnezeu.
E o imagine dureroasa, dar mai tare ii plang pe pruncii avortati care sunt lipsiti de de bucuria de a se lupta pentru a se mantui.
Daca nu il simtim pe Dumnezeu este din vina intunecarii noastre nu a lipsei dragostei Lui. El tocmai de aceea se ascunde, ca sa Il cauti.
La urma urmei, El face sa rasara soarele peste cei drepti si peste cei nedrepti, nu te lipseste de soare pentru ca nu crezi in El. Sta si asteapta, si asteapta... asa cum a asteptat dupa bunicul meu aproximativ 80 de ani. Si de unde ii era groaza de moarte inainte de a crede, a murit senin si multumit, rugandu-ne cu ceva zile inainte sa aducem preot sa fie botezat. Toata viata lui a blestemat cele sfinte dar odata inainte de moarte fiind bolnav, ne-a marturisit asa ca pe un lucru lipsit de importanta, ca el in fiecare noapte zicea Nascatoarea. Nu avusese in casa carti de rugaciuni, nu mersese la biserica niciodata si intrebarea noastra a fost "de unde a stiut aceasta rugaciune?", la care el ne-a raspuns ca o stia de cand a fost la scoala (studiase 4 clase). Dar toata viata a fost un om bun.Exista oameni cu principii frumoase, oameni buni, care se mantuiesc poate inaintea multora care s-au nascut ortodocsi, dar implinirea adevarata si linistea sufleteasca o desavarseste numai Bunul Dumnezeu. Si la urma urmei de ce te-ai lipsi de El si te-ai increde mai mult in niste conexiuni neuronale? Si ce pierzi daca te rogi, si ce pierzi daca Il cauti? Timp? - Timpul nu exista, bani?- credinta nu costa nimic.Nu te pierzi decat pe tine, ca sa te castigi de milioane de ori mai bun.
De multe ori as fi vrut sa fiu nevinovata ca si copilul african si sa mor asa. Ar fi fost un vis frumos. Mai tare ma tem sa nu mi se intunece mintea si sa ma lipsesc de Dumnezeu.
Domnul sa fie cu tine frate sau sora intru Hristos!

În prealabil postat de metanoia2

Copilul va avea parte de imparatia lui Dumnezeu.
E o imagine dureroasa, dar mai tare ii plang pe pruncii avortati care sunt lipsiti de de bucuria de a se lupta pentru a se mantui.

De ce ii plingi mai tare pe pruncii avortati, pentru rezultatul e acelasi: nici copilul african, nici copilul avortat, nici copilul nascut handicapat si mort dupa 2 saptamini au aceeasi soarta mareata: vor avea parte de imparatia lui Dumnezeu.
De ce le doresti raul copiilor avortati si doresti sa-i arunci in lupta vietii cu pacatul, probabilitatea de a invinge fiind destul de mica?