Crestinii in Epistola catre Diognet

[georgeval]

CAPITOLUL XII

După ce ai citit şi ascultat cu atenţie aceste lucruri, vei cunoaşte ceea ce Dumnezeu dăruieşte, după cum Îl iubim cu dreptate, fiind făcuţi un paradis al plăcerii, înfăţişând în voi înşivă[22] un copac oferind toate felurile de roade şi înflorind frumos, fiind împodobit cu diferite fructe.
Pentru că în acest loc au fost plantaţi copacul cunoştinţei şi copacul vieţii; dar nu copacul cunoştinţei este cel care distruge, ci neascultarea.
Într-adevăr, nu în zadar sunt acele cuvinte scrise, care spun cum Dumnezeu, de la început a sădit pomul vieţii în mijlocul paradisului, dezvăluind viaţa, şi când cei care au fost făcuţi la început, nu au folosit această cunoaştere cum se cuvine şi au fost lăsaţi goi.
Pentru că nici o viaţă nu poate exista fără cunoaştere, nici cunoaştere singură fără viaţă. Acolo unde au fost sădite, sunt strâns unite. Apostolul, înţelegând puterea, (acestei legături) şi combătând acea cunoaştere fără adevărul poruncilor aplicate în viaţă, declară: ,,cunoaşterea semeţeşte, iar iubirea zideşte” (I Cor 8,1).
Pentru că, cel care crede că ştie orice, fără adevărata cunoaştere, aşa cum este mărturisită de viaţă, nu cunoaşte nimic, este înşelat de Şarpe, datorită iubirii vieţii. Dar cel care îmbină cunoaşterea cu teama şi caută viaţa, sădeşte în nădejde, privind spre rod. Lasă inima ta să fie înţelepciunea ta; şi lasă viaţa ta să fie adevărată cunoaştere primită sufleteşte.
Crescând acest copac şi arătând fructul lui, vei fi întotdeauna culegător în acele lucruri dorite de Dumnezeu, pe care Şarpele nu le poate dobândi, şi pe care înşelăciunea nu le poate atinge; prin urmare nici Eva nu mai este coruptă, ci crezută ca o fecioară; şi salvarea este arătată, şi Apostolii sunt înzestraţi cu înţelegere, şi Paştele Domnului se apropie, şi corul este adunat laolaltă, şi sunt rânduiţi în ordine potrivită, şi Cuvântul se bucură învăţând sfinţii, – prin care Tatăl este slăvit: a Cărui slavă să fie în veci. Amin.[23][1] Considerată neautentică cf. I.G. Coman, Patrologia, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR, 1956, p. 51. Eusebiu de Cezareea o atribuia Sf-lui Iustin Martirul.
[2] Henry Wace D.D. (1836-1924) & William C. Piercy, M.A., A Dictionary of Christian Biography and Literature to the End of the Sixth Century AD., with an Account of the Principal Sects and Heresies, Hendrickson Publishers, reprinted by John Murray, London, 1911.
[3] Cyril C. Richardson (1909-1976), Early Christian Fathers, Philadelphia, Westminster Press, 1953, pp. 206-212.
[4] H. Wace, op. cit.
[5] Ibidem.
[6] Philip Schaff (1819-1893), History of the Christian Church, vol. II, Ante-Nicene Christianity, A.D. 100-325), a III-a ediţie, Washington, Oak Harbor, 1997.
[7] De ex. în cap I autorul invită pe Diognet să se lepede de omul cel vechi, pe când în cap. II deja se constată această lepădare (vino, după ce te-ai lepădat…).
[8] Philip Schaff, Ante-Nicene Fathers, I, The Apostolic Fathers with Justin Martyr and Irenaeus, Wm. E. Eerdmans Publishing Company, reprint 2001.
[9] Dom P. Andriessen, L’Apologie de Quadratus conservée sous le titre d’Epitre à Diognète, in ,,Recherches de théologie ancienne et medievale”, 13, (1946), pp. 5-39, 125-149; 14 , (1947), pp. 121-156.
[10] C. Richardson, op. cit.
[11] H. Wace, op. cit.
[12] Texts and Studies, vol I, no 1, pp. 86.
[13] Primitive Christianity, E.T., 1911.
[14] R. H. Connolly, The date and Autorship of the Epistle to Diognetus, în The Journal of Theological Studies, 36 (oct, 1935), pp. 347-353.
[15] Studies and Documents, 12, 1940.
[16] Cyril Richardson, op. cit.
[17] Traducere după Ante-Nicene Fathers, I, The Apostolic Fathers with Justin Martyr and Irenaeus, Philip Schaff, Wm. E. Eerdmans Publishing Company, reprint 2001. Traducerea pr. D. Fecioru din col. PSB, I, Bucureşti, 1979, p. 337 este inadecvată. Sub imperativul folosului duhovnicesc pentru creştinii fără o pregătire teologică, uneori propoziţii întregi sunt omise ori adaptate după bunul plac.
[18] Se vorbeşte despre acest termen, deci lucrarea este după Antiohia, sec. I d.Hr.
[19] O dovada patristică timpurie a legii naturale.
[20] Bossuet susţine că este o asemănare cu Sf. Justin Martirul, Cuvânt despre Circumciziune, tom 3, p. 171.
[21] Apare folosită persoana I plural.
[22] Apare iarasi folosită persoana I plural după ce anterior s-a folosit persoana I singular.
[23] Asemănare cu doxologia lui Clement.

[Fani71]

Da, eu citasem din epistola catre Diognet, fragmentul:

CAPITOLUL V
Pentru că cei bine-credincioşi nu se deosebesc de alţi oameni nici prin patrie, nici prin limbă, nici prin obiceiurile pe care le ţin. Căci ei nici nu locuiesc în cetăţi proprii, nici nu folosesc o limbă anume, nici nu duc o viaţă străină.
(....)
Ei locuiesc în propriile ţări, dar numai ca trecători. Ca cetăţeni participă cu alţii la toate lucrurile şi totuşi îndură toate ca nişte străini. Orice ţinut străin le e ca o patrie, şi orice loc de naştere, ca un ţinut al străinilor. (...)
Îşi duc zilele pe pământ, dar sunt cetăţeni ai raiului.

Multumesc georgeval! Datorita tie am acum si o traducere romaneasca, pe care am inregistrat-o imediat.

Mirela, face parte din Parintii apostolici, si este de obicei cuprinsa in primul volum de opere patristice in mai toate colectiile.

[Fani71]

Fraza "Orice ţinut străin le e ca o patrie, şi orice loc de naştere (patrie), ca un ţinut al străinilor." este fraza cheie dupa mine:
Este in legatura cu intrebarea de la inceput.

Eu una ma tem ca nu prea ne aratam ca sarea pamantului si drojdia care face sa creasca aluatul - sau cum spune autorul, ca sufletul poentr trup, poentru societatea actuala.
Daca preocuparea noastra principala raman chichitele de forma si o forma pietista, legalista a credintei, atunci este si de asteptat sa se intample asa.
Vai noua, carturarilor si fariseilor!

Multumesc, George, pentru transcrierea acestei Epistole si Fani, pentru comentariile postate.

Mi-a placut foarte mult cum vorbeste despre Hristos, la cap. XI:

În prealabil postat de georgeval

El este Cel Care era de la început, Care a apărut ca nou şi a fost găsit vechi, şi totuşi Care se naşte mereu nou în inimile sfinţilor. El este Cel Care, fiind din veşnicie, este numit astăzi Fiul; prin care Biserica s-a îmbogăţit, iar harul larg răspândit, creşte în sfinţi, dând înţelegere, descoperind taine, anunţând timpuri, înveselind pe cel credincios, oferind celor care caută; prin care marginile credinţei nu s-au distrus, nici hotarele stabilite de părinţii din trecut.

Ai dreptate, Fani... formalismul si pietismul sunt un pericol mai actual ca oricand, acum cand crestinismul s-a facut cunoscut pana la marginile pamantului. Dar sa nu descurajam, sa nu uitam ca Nadejdea este una din marile virtuti crestine. Doamne ajuta!

[Marius22]

Epistola catre Diognet este intr-adevar o "perla" a literaturii patristice. Ideea generala a Epistolei catre Diognet, aceea ca un crestin beneficiaza de doua cetatenii, pamanteasca si cereasca, se completeaza cu invatatura Sfantului Apostol Pavel ca nu avem cetate statatoare aici, pe pamant, ci in cer.

Citind epistola observam ca ea prezinta mai degraba un plan ideal decat unul real. Prezinta imaginea crestinului ideal, autentic. Aceasta scriere ramane peste veacuri un important reper pentru noi cei care ne-am indepartat de ethosul Bisericii primare.