Un sfat

[moshu]

Salut, coralina. Nu cred ca te putem ajuta cu sfaturi, tu stii mai bine decat am putea noi sa stim situatia, ai incredere in Dumnezeu, si vei reusi sa iesi. Eu din pacate nu pot sa iti dau niciun sfat, insa doar spun ca daca as fi in locul tau, eu prima data as merge si as vorbi cu ea. As tine seama de ce a spus Iisus, nu mai tin minte exact versetul dar era ceva de genul: ca la oameni orice faceti, Mie imi faceti; daca faceti bine, Mie imi faceti bine, iar daca le faceti rau, mie imi faceti rau. Asa ca as vorbi ca cu Iisus cu ea (poate ca e cam deplasat ce zic eu ) si daca vad ca nu pot sa ma inteleg cu ea, ba chiar ea face pe niznai, atunci m-as pregati cu niste dovezi serioase. Ori m-as duce sa instalez pe ascuns pe calculatorul ei un program care iti arata toate lucrurile care le-ai facut pe calculator, ori i-as face niste poze cand ea se joaca in succesiune temporala, ori pur si simplu orice alte dovezi. Si apoi m-as prezenta sefului. As vorbi si cu el frumos, ca cu Iisus, si as vedea cum se comporta. Mi-as da seama din comportarea lui daca acea colega de a ta e preferata sefului, sau doar ca seful habar nu are ce se intampla pe sectie. In cazul doi, ca sa il conving, as scoate atunci si dovezile, dar l-as ruga sa adopte o solutie care sa fie buna cu colega ta si sa ii dea sansa sa se indrepte.

E adevarat ca ceea ce am scris nu e prea spiritul ortodox. Spiritul ortodox e acela de a tacea, a-ti vedea de treaba ta, si a multumi Domnului ca iti trimite necazuri pentru ca prin astea ti se spala pacatele.
Dar, totusi, cateodata putina combativitate nu strica. Iacov ajunsa sa se bata fizic cu Dumnezeu.

[Noesisaa]

Stai putin, dar ce iti pasa tie? Daca intr-adevar tu trebuie sa muncesti mai mult fiindca ea nu isi face treaba, ai motive sa fii suparata si poti sa ii spui sefului. Daca in schimb tu nu esti afectata in mod direct -- de ce te agiti. Nu tu o platesti, ci patronul, e treaba lui sa vada daca toti angajatii isi fac treaba, nu a ta. Daca lui nu ii pasa, desi ar trebui sa stie in fiecare minut ce fac angajatii...

Cred ca mai mult iti este ciuda ca ea nu face nimic si ii merge, pe cand tu nu ai curajul sa faci la fel. Pe de alta parte, de unde stii care sunt cauzele comportamentului colegei? Poate ca o plateste foarte putin si de asta e demotivata. Poate ca a angajat-o ca sa faca numai unele tipuri de treaba, deci chiar nu trebuie sa se complice cu chiar orice. Poate ca are o situatie grea acasa, au intervenit brusc probleme grave -- ai intrebat-o ce face, cum ii e viata...etc.?

[coralina]

Of Doamne, acum imi pare rau ca am postat.
Va multumesc oricum pentru sfaturi.

Lavinia, nu sunt vizata in nici un fel, relatia mea cu managerul e una mai mult decat cordiala. Situatia e simpla, el nu stie ca respectiva nu-si face treaba pentru ca este foarte foarte ocupat cu alte treburi. Avem foarte mult de munca in momentul de fata, auditori pe cap, sedinte peste sedinte, etc... asa ca nu ma mira faptul ca nu observa ca ceva e in neregula. Plus ca e si un om "prost de bun" daca intelegi ce vreau sa spun.

Moshule, solutia ta e ... extrema. :) A la lieutenant Columbo as putea zice. :) La noi in firma exista un departament care se ocupa cu monitorizarea site-urilor vizitate insa banuiesc ca acest lucru se face prin "sondaj".

Noesisaa, drept sa spun ma cam deranjeaza psihoanaliza din mesajul tau (partea cu ciuda pe care as simti-o eu...). Eu sunt genul de om devotat firmei pentru care lucreaza, mie imi pasa cand banii se arunca pe fereastra / pe incompetenti / pe lenesi. Eu ma simt demotivata pentru ca in loc sa tragem toti la caruta in mod cinstit, asist la un comportament care frizeaza bunul simt. Cum sa nu ma indigneze situatia cand stiu ca un coleg de-al meu venea la munca si cand era bolnav rau de tot (tusea cu sange), ca seful meu face zilnic 240 de km de naveta, ca un alt coleg are nevasta internata la psihiatrie de 2 luni si tot vine la munca si-si face datoria cum poate el!? Toti avem probleme insa asta nu ne legitimeaza a ne trage in piept angajatorul si a-i supraincarca pe colegi cu sarcini pe care ar trebui sa le rezolvam noi insine!
Iar intamplarea face sa stiu exact cat castiga aceasta colega a mea - pot sa-ti spun ca e o suma onorabila de care nu o singura data s-a declarat ea insasi multumita! Cat despre fisa postului ei, o stiu si pe aia, nu are vreun statut special in firma, nu are menirea de-a se ocupa numai de anumite taskuri.
Tu imi spui ca n-o platesc eu asa ca n-ar trebui sa-mi pese. Pai, intr-un fel, eu contribui la salariul ei pentru ca imi fac datoria, firma castiga si ea isi poate lua salariul! Eu nu stiu cum este la tine la munca insa la noi se iau masuri drastice de reducere a costurilor. Multi oameni au fost dati afara, toate cursurile cu fost anulate, ni se cere sa printam cu o pagina mai putin pe zi (pana acolo s-a ajuns) si tu imi spui ca n-ar trebui sa-mi pese?!

[Traditie1]

Cauta sa te bucuri de bucuria acelei colege lenese si poate o sa te simti mai bine. Iei viata prea în serios.

[Noesisaa]

În prealabil postat de coralina

Noesisaa, drept sa spun ma cam deranjeaza psihoanaliza din mesajul tau (partea cu ciuda pe care as simti-o eu...). Eu sunt genul de om devotat firmei pentru care lucreaza, mie imi pasa cand banii se arunca pe fereastra / pe incompetenti / pe lenesi. Eu ma simt demotivata pentru ca in loc sa tragem toti la caruta in mod cinstit, asist la un comportament care frizeaza bunul simt. Cum sa nu ma indigneze situatia cand stiu ca un coleg de-al meu venea la munca si cand era bolnav rau de tot (tusea cu sange), ca seful meu face zilnic 240 de km de naveta, ca un alt coleg are nevasta internata la psihiatrie de 2 luni si tot vine la munca si-si face datoria cum poate el!? Toti avem probleme insa asta nu ne legitimeaza a ne trage in piept angajatorul si a-i supraincarca pe colegi cu sarcini pe care ar trebui sa le rezolvam noi insine!
!

Si uite asa se explica de ce exista in Romania, si nu numai, oameni care mor de extenuare sau ca nu isi trateaza bolile, sau pur si simplu o iau razna din cauza serviciului. Pai daca tie ti se pare de admirat ca cineva vine la munca tusind sange, mie mi se pare strigator la ceruri. Ca seful face 240 de km pe naveta, pai este sef, doar nu o sa stea acasa, si apoi probabil ca iese mai ieftin decat sa isi cumpere aprtament/chirie in Bucuresti, sau unde sunteti voi. Sa nu mai spun ca in vest sunt nenumarati oameni care fac naveta asta in fiecare zi, si fara sa fie sefi. Deci nu vad de unde admiratia.

In fine, mie imi vine greu sa inteleg si sa admir loialitatea asta pana la sange fata de firma, angajator...pai ce, daca muncesti esti platit. Ca doar nu iti este familie, nici nu te-a nascut, nici nu ti-a dat san...Muncesti exact cat esti platit, mai mult nu. Abuzurile incep atunci cand oamenii sunt prea loiali -- cine te pune sa muncesti in locul tipei aleaia care e lenesa? Daca voi angajatii din birou nu ati fi fraieri sa luati asupra voastra si munca celei care nu vrea sa munceasca, patronul ar fi mai responsabil cu cine angajeaza, ar verifica in fiecare zi ce a facut/realizat fiecare angajat in parte, mai ales ca am inteles ca nu sunteti multi...lucru elementar in management. Si viata voastra ar fi mai putin stresanta. In experienta mea, oamenii prosti de buni nu sunt buni de sefi. Fie sunt luati peste picior, fie fiecare face ce vrea, fie n-are macar o leaca de curaj sa puna piciorul in prag, ceea ce duce la un mediu stresant de munca. Dar in fine, lipsa de profesionalism a managementului in ceea ce priveste relatia cu personalul angajat in Romania este considerata absolut normala.

Tot nu inteleg, mai ales ca spui ca esti in relatii mai mult decat cordiale cu seful, de ce nu ii spui de treaba asta care te framanta.

[moshu]

Eu o iubesc pe colega ta.

[andreicozia]

În prealabil postat de moshu

Eu o iubesc pe colega ta.

Cred ca si patronul o iubeste de aceea este asa relaxata si nu-i pasa. Cum arata tipa?

[beliver]

Cred ca gresesti si sa ma ierti daca te supar cu postarea mea...In primul rand nici nu ar trebui sa observi ce face colega ta,sa lucrezi cat poti fara sa-i condamni pe altii sau sa-i judeci,si iti spun din proprie experienta ceea ce iti spun fara sa te condamn.Apoi mie mi se pare nesanatos felul in care gandesc colegii tai.Bolnavi fiind nu merg la medic si nu stau acasa pana se insanatosesc ci braveaza,in loc sa se ocupe serios de sanatatea lor.In al treilea rand cred ca ati facut din munca un idol,iar aceasta colega vrea sa va arate acest lucru.Daca iti place ceea ce faci ce-ti pasa,munceste cu drag,gandindu-te ca lucrezi ca pentru Dumnezeu,nu-ti face idol din munca si nu judeca pe nimeni care nu face la fel ca voi si lucrurile s-ar putea rezolva de la sine.Dar mai ales ai rabdare.Despre o discutie cu seful nici nu poate fi vorba,mi se pare urat si nelalocul lui asa un gest,chiar si un asemenea gand nu vine de la Dumnezeu...Mai gandaste-te.Doamne ajuta!

[coralina]

Cum s-o iubeasca seful?? Hai mai ca suntem oameni seriosi. Seful meu e insurat, e om la 54 de ani, are 3 copii, samd. Colega cu pricina este intr-o relatie de 15 ani, va asigur ca nu e vorba de nici un amantlac.

Eu ezit a-i spune sefului meu despre comportamentul ei pentru ca ma incearca o multime de ganduri care ma fac sa pun piciorul pe frana: daca o da afara o sa ma simt groaznic ca si-a pierdut serviciul din cauza mea (desi o cam merita), daca o mustra isi va da seama ca eu am "parat-o" si ma va uri pe veci iar a lucra intr-un mediu impregnat cu ura e foarte greu.

[sergiu]

În prealabil postat de andreicozia

Cred ca si patronul o iubeste de aceea este asa relaxata si nu-i pasa. Cum arata tipa?

Mintea mea stricata se intreaba daca nu cumva tipa aia "munceste" in afara programului la seful tau si de aia e asa relaxata! Mai mult ca sigur are vre-un motiv sa se simta sigura pe situatie, daca nu cumva o fi proasta de bubuie! Sa ma ierte Dumnezeu pentru parerile mele tampite pe acest subiect...

PS In alta ordine de idei cand iti pune treaba ei la tine pe birou de ce nu i-i pui asa linistit inapoi la ea pe birou sarcinile??