Petre Tutea despre Dumnezeu si despre atei

În prealabil postat de HoratiuM

Îmi veţi spune, poate, că dacă mă pretind creştin sau credincios ar trebui să îmi pierd corozivitatea manifestă în postarea de mai sus. V-aş răspunde că obscenitatea şi insulta gratuită trebuie sancţionate întotdeauna când se manifestă în spaţiul public. Altfel, toţi perverşii vor avea impresia impunităţii şi vor face climatul irespirabil dând ocazia pentru înstăpânirea insanităţii în acest spaţiu. E suficient să vedem ce se întâmplă pe atâtea forumuri româneşti ca să înţelegem această necesitate.

Sint de acord, insa acest lucru nu decurge din vreun invatamint biblic

În prealabil postat de HoratiuM

Cât despre viaţa spirituală, ea înseamnă accesul la transcendental, la semantica sacrului, într-un cuvânt, la Infinitul bun, la libertatea conştiinţei şi a voinţei. Ea înseamnă dreaptă socotinţă (luciditate), cunoaştere, trăire, libertate, responsabilitate şi satisfacţie şi încă multe, multe altele.

Ti se pare ca Tutea, generalizind si improscind cu noroi in atei, tinde cumva spre infinitul bun?

[C0rneliu]

În prealabil postat de topcat

Sint de acord, insa acest lucru nu decurge din vreun invatamint biblic

Ti se pare ca Tutea, generalizind si improscind cu noroi in atei, tinde cumva spre infinitul bun?

Cumva te-ai simtit insultat de Petre Tutea cand ti-a spus ca esti mort sufleteste? :)

În prealabil postat de C0rneliu

Cumva te-ai simtit insultat de Petre Tutea cand ti-a spus ca esti mort sufleteste? :)

Pe mine personal ma doare in 14 ce crede Tutea despre atei.
Mi se pare ciudat insa ca altii iau de bune niste idei ale altora fara a le trece prin filtrul propriei gindiri.

[C0rneliu]

În prealabil postat de topcat

Pe mine personal ma doare in 14 ce crede Tutea despre atei.
Mi se pare ciudat insa ca altii iau de bune niste idei ale altora fara a le trece prin filtrul propriei gindiri.

Aha... pai, ar fi mai simplu sa-i lasi pe restul in pace in "comoditatea" lor intelectuala. Cred ca esti destul de tolerant, nu?

În prealabil postat de C0rneliu

Aha... pai, ar fi mai simplu sa-i lasi pe restul in pace in "comoditatea" lor intelectuala. Cred ca esti destul de tolerant, nu?

Da, ar fi mai simplu
Pe Tutea nu pot sa il mai lamuresc ca e in eroare

[heaven]

În prealabil postat de C0rneliu

Cumva te-ai simtit insultat de Petre Tutea cand ti-a spus ca esti mort sufleteste? :)

Nu sunt morti sufleteste,ci inca nu stiu cine sunt.

[HoratiuM]

În prealabil postat de topcat

Sint de acord, insa acest lucru nu decurge din vreun invatamint biblic

Ti se pare ca Tutea, generalizind si improscind cu noroi in atei, tinde cumva spre infinitul bun?

1. La prima idee:
Mai întâi, Scriptura nu este manual de utilizare. Dacă ceva nu scrie literal în ea, nu înseamnă că nu poate fi dedus din ea. Exemplu: în Biblie nu scrie că Dumnezeu este Infinit Actual Absolut. Cu toate acestea, teologia Îi atribuie o atare "definiţie" pentru că toate conceptele despre Dumnezeu trimit către aceasta.
Al doilea, te înşeli: în Scriptură există pasaje în care este vorba alegoric sau literal despre corectarea, pedepsirea, certarea sau sancţionarea în orice fel a perverşilor, a celor necinstiţi sau răi. Putem începe cu păcatul lui Adam, continua cu cel al lui Onan, apoi cu Sodoma şi Gomora, cu poporul lui Israel care e purtat 40 de ani prin pustie şi care trece prin câteva măceluri şi pedepse datorită păcatelor, apoi putem menţiona popoarele pe care evreii le-au exterminat în drumul lor către Ţara Sfântă, Legea iudaică din Levitic şi Deuteronom, pedepsirea regelui David pentru păcatul său cu Bat-Şeba şi Urie, putem menţiona cetatea Ninive care este iertată numai după pocăinţa ei şi, nu în ultimul rând, un singur verset din Pildele lui Solomon, ales din multe posibile pe acest subiect:

"Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa." [Proverbe, 19:25, ediţia Cornilescu] - Recomand, prin urmare, mai multă atenţie cu referinţele şi cu universalizările. Vă faceţi de râs, din câte am văzut, cam cu fiecare replică de pe forum.

2. La a doua idee: având în vedere referinţele pe care le-am dat, cred că atitudinea lui Ţuţea tinde către infinitul bun. Nu ştiu, însă, care este efectul pedagogiei sale pe deplin. Oricum, atitudinea lui faţă de unii sau alţii este menită să atragă măcar atenţia şi să ridice un mare semn de întrebare. Pedagogia lui urmăreşte, bineînţeles, ca semnul de întrebare să îl ridice faţă de sine însuşi chiar acela care îi citeşte textul. Anumite specii de oameni, însă, nu suportă mustrarea sau asperităţile polemice ori pedagogice şi singurele semne de întrebare pe care le pot ridica sunt doar cele îndreptate împotriva altora. Aceasta, de regulă, pentru că nu şi-au dobândit deocamdată măsura propriei lucidităţi şi trăiesc încă de pe urma digestiei clişeelor ("religia este înapoiere şi patologie psihică; ştiinţa este progres şi normalitate" etc.). Fără să îşi pună problema fundamentelor raţiunii de care se folosesc pentru a-şi respinge chiar miezul umanităţii lor - conştiinţa. Dar, mă rog, acestea sunt "subtilităţi" cu care nu aş dori să vă mai plictisesc, aşa cum am avut experienţa aceasta acum câteva luni de zile.

În prealabil postat de HoratiuM

1. La prima idee:
Mai întâi, Scriptura nu este manual de utilizare. Dacă ceva nu scrie literal în ea, nu înseamnă că nu poate fi dedus din ea. Exemplu: în Biblie nu scrie că Dumnezeu este Infinit Actual Absolut. Cu toate acestea, teologia Îi atribuie o atare "definiţie" pentru că toate conceptele despre Dumnezeu trimit către aceasta.
Al doilea, te înşeli: în Scriptură există pasaje în care este vorba alegoric sau literal despre corectarea, pedepsirea, certarea sau sancţionarea în orice fel a perverşilor, a celor necinstiţi sau răi. Putem începe cu păcatul lui Adam, continua cu cel al lui Onan, apoi cu Sodoma şi Gomora, cu poporul lui Israel care e purtat 40 de ani prin pustie şi care trece prin câteva măceluri şi pedepse datorită păcatelor, apoi putem menţiona popoarele pe care evreii le-au exterminat în drumul lor către Ţara Sfântă, Legea iudaică din Levitic şi Deuteronom, pedepsirea regelui David pentru păcatul său cu Bat-Şeba şi Urie, putem menţiona cetatea Ninive care este iertată numai după pocăinţa ei şi, nu în ultimul rând, un singur verset din Pildele lui Solomon, ales din multe posibile pe acest subiect:

"Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa." [Proverbe, 19:25, ediţia Cornilescu] - Recomand, prin urmare, mai multă atenţie cu referinţele şi cu universalizările. Vă faceţi de râs, din câte am văzut, cam cu fiecare replică de pe forum.

Tot e bine, ca nu chiar la fiecare, mersi pentru apreciere :)
Din cite stiu eu, unii au trecut la "next level", anume NT, si asta s-a intimplat de ceva timp. Sau Tutea&co or fi traind inainte, nu neg.

În prealabil postat de HoratiuM

2. La a doua idee: având în vedere referinţele pe care le-am dat, cred că atitudinea lui Ţuţea tinde către infinitul bun. Nu ştiu, însă, care este efectul pedagogiei sale pe deplin. Oricum, atitudinea lui faţă de unii sau alţii este menită să atragă măcar atenţia şi să ridice un mare semn de întrebare. Pedagogia lui urmăreşte, bineînţeles, ca semnul de întrebare să îl ridice faţă de sine însuşi chiar acela care îi citeşte textul. Anumite specii de oameni, însă, nu suportă mustrarea sau asperităţile polemice ori pedagogice şi singurele semne de întrebare pe care le pot ridica sunt doar cele îndreptate împotriva altora. Aceasta, de regulă, pentru că nu şi-au dobândit deocamdată măsura propriei lucidităţi şi trăiesc încă de pe urma digestiei clişeelor ("religia este înapoiere şi patologie psihică; ştiinţa este progres şi normalitate" etc.). Fără să îşi pună problema fundamentelor raţiunii de care se folosesc pentru a-şi respinge chiar miezul umanităţii lor - conştiinţa. Dar, mă rog, acestea sunt "subtilităţi" cu care nu aş dori să vă mai plictisesc, aşa cum am avut experienţa aceasta acum câteva luni de zile.

Asa se pare, aceste subtilitati ma depasesc.

[cherub]

"Spun martorii că filosoful Voltaire, înainte de a muri, "îşi muşca degetele şi îşi vâra mâinile în oala de noapte, luând şi mâncând tot ce se afla acolo", iar înainte de a-şi da sufletul a scos un urlet "cumplit, înspăimântător, care parcă nu se mai termina". Thomas Paine, un alt sărman necredincios, a murit strigând "O, Doamne, ajută-mă! Dumnezeule, ajută-mă! Iisuse Hristoase, ajută-mă!", repetând aceleaşi cuvinte, din nou şi din nou, într-o tonalitate care îi înfricoşa pe toţi cei de faţă. Un alt ateu, nefericit filosof al vidului, David Hume se arăta pe patul morţii vesel şi frivol - când era înconjurat de prieteni, dar când a rămas doar cu infirmierii a zis: "Toată viaţa am căutat lumina şi acum mă aflu într-un întuneric mai adânc ca niciodată". Iar "supraomul" Nietzsche a murit nebun şi legat de patul de boală deoarece îşi mânca propriile fecale. Nu sunt singurii apostaţi care au sfârşit cumplit, dar aceştia au un lucru în comun: s-au folosit de darul cuvântului pentru a-L batjocori pe Dăruitor.

Cum nişte oameni inteligenţi s-au putut întoarce împotriva singurului fenomen care dă sens vieţii?

Nu vreau să fac referire directă la cuvântul psalmistului ("cumplită este moartea păcătosului"), ci la modul în care aceşti faimoşi corifei ai cuvântului nu au reuşit să-şi mai falsifice ultimul act al vieţii aşa cum au falsificat chipul lui Dumnezeu sădit în ei. La ce le-a mai folosit zecile de cărţi scrise, mulţimile de admiratori şi insultele proferate împotriva lui Hristos? Deseori m-am întrebat cum de a fost posibil ca nişte oameni inteligenţi să se întoarcă împotriva singurului fenomen care dă sens vieţii: credinţa. Am aflat două răspunsuri.

Primul ar fi că şi ateii, ca orice religie de pe pământ, îşi au dogmele lor. Şi ateii au canoanele lor pe care, dacă vreunul de-al lor le încalcă, este judecat cu mai multă rigoare decât o poate face un consistoriu (un exemplu modern: reprezentanţii corectitudinii politice, aceşti neoinchizitori cu adevărat dogmatici, împotriva Ortodoxiei). Ştim că cel ce se denumeşte pe sine "ateu", "sceptic" sau "agnostic" dacă - zice el - nu crede într-un "dumnezeu sângeros şi răzbunător" atunci crede în yoga, meditaţie transcedentală, ecologism, aberaţii mayaşe, zamolxianism etc."
Sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;...icalosul!.html

[ai2]

În prealabil postat de cherub

"Spun martorii că filosoful Voltaire, înainte de a muri, "îşi muşca degetele şi îşi vâra mâinile în oala de noapte, luând şi mâncând tot ce se afla acolo", iar înainte de a-şi da sufletul a scos un urlet "cumplit, înspăimântător, care parcă nu se mai termina". Thomas Paine, un alt sărman necredincios, a murit strigând "O, Doamne, ajută-mă! Dumnezeule, ajută-mă! Iisuse Hristoase, ajută-mă!", repetând aceleaşi cuvinte, din nou şi din nou, într-o tonalitate care îi înfricoşa pe toţi cei de faţă. Un alt ateu, nefericit filosof al vidului, David Hume se arăta pe patul morţii vesel şi frivol - când era înconjurat de prieteni, dar când a rămas doar cu infirmierii a zis: "Toată viaţa am căutat lumina şi acum mă aflu într-un întuneric mai adânc ca niciodată". Iar "supraomul" Nietzsche a murit nebun şi legat de patul de boală deoarece îşi mânca propriile fecale. Nu sunt singurii apostaţi care au sfârşit cumplit, dar aceştia au un lucru în comun: s-au folosit de darul cuvântului pentru a-L batjocori pe Dăruitor.

Cum nişte oameni inteligenţi s-au putut întoarce împotriva singurului fenomen care dă sens vieţii?

Nu vreau să fac referire directă la cuvântul psalmistului ("cumplită este moartea păcătosului"), ci la modul în care aceşti faimoşi corifei ai cuvântului nu au reuşit să-şi mai falsifice ultimul act al vieţii aşa cum au falsificat chipul lui Dumnezeu sădit în ei. La ce le-a mai folosit zecile de cărţi scrise, mulţimile de admiratori şi insultele proferate împotriva lui Hristos? Deseori m-am întrebat cum de a fost posibil ca nişte oameni inteligenţi să se întoarcă împotriva singurului fenomen care dă sens vieţii: credinţa. Am aflat două răspunsuri.

Primul ar fi că şi ateii, ca orice religie de pe pământ, îşi au dogmele lor. Şi ateii au canoanele lor pe care, dacă vreunul de-al lor le încalcă, este judecat cu mai multă rigoare decât o poate face un consistoriu (un exemplu modern: reprezentanţii corectitudinii politice, aceşti neoinchizitori cu adevărat dogmatici, împotriva Ortodoxiei). Ştim că cel ce se denumeşte pe sine "ateu", "sceptic" sau "agnostic" dacă - zice el - nu crede într-un "dumnezeu sângeros şi răzbunător" atunci crede în yoga, meditaţie transcedentală, ecologism, aberaţii mayaşe, zamolxianism etc."
Sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;...icalosul!.html

Aici scrie altceva despre Voltaire. Iar ai mintit, O sa te pedepseasca Doamne-Doamne!

http://en.wikipedia.org/wiki/Voltaire#Death_and_burial

Iar ultimele cuvinte ale lui Voltaire cand era hartuit de preoti pe patul de moarte sa se lepede de Satana au fost: Nu-i momentul sa-mi fac dusmani noi.

De ce propagi aberatii mincinoase? Nu voi aveati o religie a adevarului? Cavalarii Adevarului sunt de fapt baroni Munchausen! Foarte frumos! Sunt si eu foarte curios care e motivatia care te-a condus la asemenea postare. Putina documentare te-ar fi scutit de rusinea unor astfel de minciuni. Pana si Vanghelie a auzit de goagal.

Nietzsche o fi murit nebun dar nu cum spui tu copiind probabil fara logica de prin alte parti:

http://en.wikipedia.org/wiki/Nietzsc...2.80.931900.29

Daca ai ajuns sa folosesti drept argument micniuni despre oameni pe moarte sau nebuni, trebuie sa fii foarte disperat sa-ti aperi zeul perfect. De ce o avea nevoie de atata aparare cand e perfectiunea intruchipata?

Cat despre aberatia "ateismul este o religie", vazand ca ai o afinitate pentru oala de noapte, eu nu comentez mai mult.
Nu stii ce inseamna ateismul dar combati de nu se poate. Macar sa te respecti pe tine documentandu-te inainte sa emiti asemenea aberatii. Tu esti multumit cu tine sa crezi orice?