Eu, pacatosul...

[Traditie1]

Silencer, din câte înteleg ai niste gânduri care sunt diferite de învatatura crestina dar care ti se par corecte si asta te înspaimânta.

Nu trebuie sa te tulbure asa ceva, crestinismul daca e preluat doar teoretic nu e de prea mare valoare, chiar daca teoria e pusa în practica. Trebuie sa avem o confirmare harica a credintei noastre si pentru asta sa facem abstractie de ceea ce am fost învatati dar si de propriile convingeri sau pareri, cum sunt cele descrise de tine. Aceasta metoda se cheama apofatism, adica a renunta la cunoasterea prin afirmatii pentru a depasi nivelul teoretic al întelegerii:
http://ro.orthodoxwiki.org/Apofatism

Vezi si articolul în engleza, mai bogat:
http://en.wikipedia.org/wiki/Apophatic_theology

[pacatosul]

Rautatea in sine nu exista este un miraj,doar bunatatea e reala la fel ca Dumnezeu,rautatea e doar departarea de Dumnezeu,e exercitarea libertatii umane cu care ne-a inzestrat.Daca noi alegem sa traim fara Dumnezeu,El ne respecta decizia si nu se mai implica in viata noastra si ne lasa in propria voie si atunci apare pacatul,robia patimilor si suferinta care apare ca o consecinta fireasca a acesteia.
Eu nu pot sa intorc milioane de oamenii din robia pacatului,oricat as vrea si pana la urma pot doar sa ma ajut pe mine si prin mine pe ceilalti.
Caci tu bolnavule,vrei sa vindeci pe bolnavi?
"Mai important este omului a se curati de patimi,decat a scoate popoare de sub robia pacatului."
Rugaciunea in sine nu e desavarsita,pana cand tu nu te rogi si pentru aproapele tau,un parinte mergea si mai departe spunand ca nici nu e primita,daca nu te rogi pentru mila Domnului asupra fratilor tai.
Suferinta va fi mereu,la fel si pacate,caci nu e decizia lui Dumnezeu ,ci alegerea noastra,noi putem doar sa ne rugam pentru ei si pentru noi ca mila Lui sa fie asupra noastra si pana la urma in viata asta suntem musafiri nu?
Nu am venit aici sa stam,ci sa dam examenul mantuirii si rabdarii noastre,ani trec repede si pana la urma tot murim scopul nostru este sa ne pregatim moartea,sa ne rugam si sa nu ne osandim sau judecam aproapele,caci Dumnezeu e judecatorul,nu noi pacatosi.
Fiecare om e unic in felul sau si cu fiecare Dumnezeu lucreaza in multe minunate chipuri si feluri,e timid roaga-te pentru el,ajuta-l, si Dumnezeu nu va intarzia sa apara in viata Lui.De la noi care stim mai multe,ni se va cere mai mult,de la bastinasi no sa li se ceara ca si noua,ci fiecare dupa cum i s-a dat.
Dumnezeu are grija de tot si toate ,doar omul este cel care distruge si alege iadul pentru asta nu exista scuza,nici aparare Domnul bate la fiecare usa si noi suntem cei ce alegem ori sa deschidem,ori sa ignoram.
PS Imi cer scuze nestintei mele cele multe si proastei mele exprimarii am incercat sa-ti arat prin putinele mele cunostine sa-ti arat Lumina ce vine de la Viata,fie ca Domnul sa te lumineze si sa te ajute!!!

[Imogene]

În prealabil postat de Silencer

In primul rand vreau sa imi cer iertare pentru toate cele scrise...
Ma simt oribil pentru cele ce vreau sa le scriu, dar vreau totushi sa le spun...

De unde atita rautate in lumea noastra ? De unde ea provine ?
In ultimele zile tot stau shi ma gandesc... Cine suntem noi ? Suntem noi oare personajele pozitive in toata aceasta invalmasheala...
Da, trebuie de rugat pentru toata lumea, dar de ce atunci nu ne-am ruga numai pentru ei shi nu pentru noi ? Nu e aceasta o lashitate ? Ideea e ca ne rugam pentru mantuirea noastra, respectiv pentru a fi iertati, prin asta acceptam ca celelalte miliarde de oameni vor arde in iad pe vecie... Este aceasta mantuirea care o cerem, sau este un egoism din partea creshtinilor de rand ? Multi stau shi se gandesc despre o persoana "negativa" : 'las' ca il va pedepsi domnul, va arde in iad...', nu face insashi acest gand un monstru' din acel creshtin ? Da, multi nu gandesc direct asha, dar totushi...

De ce oamenii care ajung la capatul puterilor, oamenii care inebunesc in propria durere, oamenii care nu mai rezista, oamenii distrushi, oamenii chinuiti in fiecare secunda a vetii lor, si recurg la pacatul cel mai mare sunt numiti 'egoishti',ca nu se gandesc la ceilalti, ca la toti le e greu... Nu e oare asta egoism din partea celor care au un scop, care au o familie shi ishi traiesc viata de zi cu zi in fericire... Nu este oare acesta egoism, ca cei care traiesc o viata cat de cat normala, sa ii mustre shi sa ii invete pe cei care shi asha nu mai vad lumina in tunelul intunecat al vietii lor ?? 'Nu mai rezishti - arzi in iad pe vecie, iar eu daca traiesc bine shi rezist voi sta in rai...'

Mereu cel mai puternic in credinta, e cel cu o vointa puternica, care poate rezista ispitelor... Bine, cum ramane cu cei cu vointa slaba, cum ramane cu toti prapaditi, cum ramane cu 'tocilarii' shi cei cu mintea pe alta faza, cum ramane cu timizii care nu pot sa intre in vorba cu preotii ? cum ramane cu cei care nu vor sa fie rai, dar nici nu mai pot sa fie buni ?
Cum ramane cu omul care nu are un caracter de care ar avea nevoie un creshtin...

De ce cel care ureshte credinta din cauza oamenilor tampiti pe care ii intalneshte, din cauza preotizlor falshi, din cauza preotilor care sustin o anumita extremitate politica, e socotit el cel vinovat... "Omul trebuie sa asculte ce zice preotul, dar nu sa se uite ce face el... Acest om pacatueste, shi va arde in iad pentru ca nu are de gand se mantuiasca" - Nu e asta ideea ?? Nu ne face pe noi asta nishte monshtri ??
Ce e pretuit mai mult ? Omul sau animalele ? "Omul ca are suflet" - Are oare intradevar omul suflet ? Sau e doar o aparenta, doar o iluzie care ne o cream.. Poate animalele sunt cele cu suflet, iar noi suntem doar nishte abominatii, nishtre moshtri care au luat-o haisa... De ce de exemplu calugarii budishti vor arde in iad, daca majoriatatea din ei sunt mai buni ca creshtinii ??
Ei sunt mai buni ca noi - Dar vor arde in iad - Pentru ca se roaga la cine nu trebuie... Dar oamenii blanzhi shi milostivi, necreshtini nu sunt oare mai buni ca cei care 'incearca' sa fie blanzi shi milostivi numai din cauza ca urmeaza legile creshtine ??


Stau shi ma ingrozesc de aceste vorbe, pe care eu ca creshtin le scriu...
Incerc sa caut scaparea, da nu o mai gasesc... nu simt nimic... nimic... O fi poate ca sunt intr-o stare depresiva... Sa insemene oare asta ca creerul nostru, materialul, poate influenta crezul nostru ? Mintea mea a inceput sa respinga totul.... Totul... Pentru ca tot la ce tineam ca creshtin, acum ma face sa cedez.... Totul trosneshte, shi cedeaza sub tensiunea propriilor reguli create ca crshtin... Credeam ca niciodata nu voi fi personajul rau, dar daca acuma voi deveni, ce se va intampla ??

Ma ingrozesc de cele scrise, si ma ingrozesc de catre cine sunt impins sa scriu aceste chestii... Dar le scriu... Nu shtiu daca voi fi iertat vreodata pentru cele scrise... Dar am ajuns shi eu la o limita...

Zambesc, poate trist, cand citesc aceste cuvinte. Si apoi sa te miri ca te refugiezi in jocuri. :) Bine ca ai avut in ce sa te refugiezi. In cazuri din astea sunt oameni care nu mai gasesc refugiu in nimic. Zambesc, fiindca multe dintre intrebarile astea despre suferinta, mantuirea celorlalti din alte religii si multe alte lucruri legate despre Dumnezeu inca ma mai macina. Si totusi, poti gasi raspunsuri, mai degraba nadejde daca vei cauta. Trebuie insa sa cauti unde trebuie. Stiu ca in astfel de cazuri e greu sa ceri raspunsuri de la Dumnezeu, fiindca desi te chinui sa nu-ti pierzi credinta, sunt prea multe intrebari, indoieli pentru a mai putea sa strigi catre Dumnezeu. Exista speranta si iubire in lumea astea, chiar daca nu e atat de usor de sesizat. Poate daca ai incerca sa citesti unele carti, sa vezi cum au vazut lucrurile astea oameni care au experimentat din plin suferinta te-ar face sa gasesti un sens. Pentru mine speranta a venit din "Daruind vei dobandi" de Nicolae Steinhardt. Aia a fost cartea care m-a intors la Dumnezeu. E o carte de predici foarte frumoase. Din unele din ele poti extrage si opiniile lui cu privire la mantuirea oamenilor din alte religii de exemplu si multe alte lucruri. Si apoi mai sunt alti autori care ar putea aduce bucurie in sufletul tau pentru ca mai apoi, prin ei, sa ajungi sa privesti spre Dumnezeu. Cu intrebari fara un raspuns care sa te multumeasca deplin vei ramane poate toata viata, dar important e sa pornesti pe un drum si te lupti sa-ti pastrezi credinta, sa te micsorezi acceptand ca poate nu-ti este dat inca sa ai raspuns la anumite intrebari.

[Silencer]

De fapt aceasta tema a fost creata cu ceva timp in urma... Deja gandurile mele s-au mai limpezit, la multe intrebari mi-am gasit raspunsul...
Shi totushi citindumi propriele cuvinte, mi-am adus aminte de haosul din sufletul meu de atunci..

[Imogene]

În prealabil postat de Silencer

De fapt aceasta tema a fost creata cu ceva timp in urma... Deja gandurile mele s-au mai limpezit, la multe intrebari mi-am gasit raspunsul...
Shi totushi citindumi propriele cuvinte, mi-am adus aminte de haosul din sufletul meu de atunci..

As dori sa aflu, daca se poate, unde ai gasit raspuns la intrebarile tale. Te-au indreptat spre credinta in Dumnezeu sau spre altceva? :)

[Silencer]

Daca sincer nu am gasit raspunsuri foarte concrete, dar cu timpul m-am linishtit shi mi-am revenit...
Am mai citit pe net, m-am uitat la ceva interviuri, shi putin cate putin mai gaseam cate o "piesa" lipsa...
Nu am gasit raspunsuri la multe din intrebari, dar am vazut filmele "Insula" shi "Ţarul", nishte filme minunate, recomand tuturor creshtinilor, shi m-au facut sa inteleg ca "Caile Domnului sunt neshtiute" shi respectiv nu putem shti totul cu siguranta despre caile Lui...
Apoi am citit cate ceva scrise de Piotr Mamonov(actorul din cele doua filme mentionate mai sus) care la sfarshitul anilor '90,s-a convertit la Ortodoxie, shi s-a retras din capitala Rusiei intr-un sat, langa o padure...
Toate aceste chestii in final m-au reapropiat de Dumnezeu...

[Imogene]

În prealabil postat de Silencer

Daca sincer nu am gasit raspunsuri foarte concrete, dar cu timpul m-am linishtit shi mi-am revenit...
Am mai citit pe net, m-am uitat la ceva interviuri, shi putin cate putin mai gaseam cate o "piesa" lipsa...
Nu am gasit raspunsuri la multe din intrebari, dar am vazut filmele "Insula" shi "Ţarul", nishte filme minunate, recomand tuturor creshtinilor, shi m-au facut sa inteleg ca "Caile Domnului sunt neshtiute" shi respectiv nu putem shti totul cu siguranta despre caile Lui...
Apoi am citit cate ceva scrise de Piotr Mamonov(actorul din cele doua filme mentionate mai sus) care la sfarshitul anilor '90,s-a convertit la Ortodoxie, shi s-a retras din capitala Rusiei intr-un sat, langa o padure...
Toate aceste chestii in final m-au reapropiat de Dumnezeu...

Ma bucur. Si pe mine m-a impresionat Ostrovul. Parca e desprins din Pateric.

În prealabil postat de Silencer

In primul rand vreau sa imi cer iertare pentru toate cele scrise...
Ma simt oribil pentru cele ce vreau sa le scriu, dar vreau totushi sa le spun...

De unde atita rautate in lumea noastra ? De unde ea provine ?
In ultimele zile tot stau shi ma gandesc... Cine suntem noi ? Suntem noi oare personajele pozitive in toata aceasta invalmasheala...
Da, trebuie de rugat pentru toata lumea, dar de ce atunci nu ne-am ruga numai pentru ei shi nu pentru noi ? Nu e aceasta o lashitate ? Ideea e ca ne rugam pentru mantuirea noastra, respectiv pentru a fi iertati, prin asta acceptam ca celelalte miliarde de oameni vor arde in iad pe vecie... Este aceasta mantuirea care o cerem, sau este un egoism din partea creshtinilor de rand ? Multi stau shi se gandesc despre o persoana "negativa" : 'las' ca il va pedepsi domnul, va arde in iad...', nu face insashi acest gand un monstru' din acel creshtin ? Da, multi nu gandesc direct asha, dar totushi...

De ce oamenii care ajung la capatul puterilor, oamenii care inebunesc in propria durere, oamenii care nu mai rezista, oamenii distrushi, oamenii chinuiti in fiecare secunda a vetii lor, si recurg la pacatul cel mai mare sunt numiti 'egoishti',ca nu se gandesc la ceilalti, ca la toti le e greu... Nu e oare asta egoism din partea celor care au un scop, care au o familie shi ishi traiesc viata de zi cu zi in fericire... Nu este oare acesta egoism, ca cei care traiesc o viata cat de cat normala, sa ii mustre shi sa ii invete pe cei care shi asha nu mai vad lumina in tunelul intunecat al vietii lor ?? 'Nu mai rezishti - arzi in iad pe vecie, iar eu daca traiesc bine shi rezist voi sta in rai...'

Mereu cel mai puternic in credinta, e cel cu o vointa puternica, care poate rezista ispitelor... Bine, cum ramane cu cei cu vointa slaba, cum ramane cu toti prapaditi, cum ramane cu 'tocilarii' shi cei cu mintea pe alta faza, cum ramane cu timizii care nu pot sa intre in vorba cu preotii ? cum ramane cu cei care nu vor sa fie rai, dar nici nu mai pot sa fie buni ?
Cum ramane cu omul care nu are un caracter de care ar avea nevoie un creshtin...

De ce cel care ureshte credinta din cauza oamenilor tampiti pe care ii intalneshte, din cauza preotizlor falshi, din cauza preotilor care sustin o anumita extremitate politica, e socotit el cel vinovat... "Omul trebuie sa asculte ce zice preotul, dar nu sa se uite ce face el... Acest om pacatueste, shi va arde in iad pentru ca nu are de gand se mantuiasca" - Nu e asta ideea ?? Nu ne face pe noi asta nishte monshtri ??
Ce e pretuit mai mult ? Omul sau animalele ? "Omul ca are suflet" - Are oare intradevar omul suflet ? Sau e doar o aparenta, doar o iluzie care ne o cream.. Poate animalele sunt cele cu suflet, iar noi suntem doar nishte abominatii, nishtre moshtri care au luat-o haisa... De ce de exemplu calugarii budishti vor arde in iad, daca majoriatatea din ei sunt mai buni ca creshtinii ??
Ei sunt mai buni ca noi - Dar vor arde in iad - Pentru ca se roaga la cine nu trebuie... Dar oamenii blanzhi shi milostivi, necreshtini nu sunt oare mai buni ca cei care 'incearca' sa fie blanzi shi milostivi numai din cauza ca urmeaza legile creshtine ??


Stau shi ma ingrozesc de aceste vorbe, pe care eu ca creshtin le scriu...
Incerc sa caut scaparea, da nu o mai gasesc... nu simt nimic... nimic... O fi poate ca sunt intr-o stare depresiva... Sa insemene oare asta ca creerul nostru, materialul, poate influenta crezul nostru ? Mintea mea a inceput sa respinga totul.... Totul... Pentru ca tot la ce tineam ca creshtin, acum ma face sa cedez.... Totul trosneshte, shi cedeaza sub tensiunea propriilor reguli create ca crshtin... Credeam ca niciodata nu voi fi personajul rau, dar daca acuma voi deveni, ce se va intampla ??

Ma ingrozesc de cele scrise, si ma ingrozesc de catre cine sunt impins sa scriu aceste chestii... Dar le scriu... Nu shtiu daca voi fi iertat vreodata pentru cele scrise... Dar am ajuns shi eu la o limita...

Vai, vai, parcă m-ai fi scris pe mine si (poate) pe toti crestinii incercati de deznadejde. Sa ne ajute Dumnezeu ca, pe viitor, inca de la inceputul senzatiei de durere sufleteasca, inca de la primele ganduri de neputinta si lasare de sine, sa avem taria sa spunem: Sa fie cum vrea si ce vrea Dumnezeu! si sa ne ridicam privirea din pamant cu incredere. Doamne ajuta!