Spre lauda Maicii Domnului +

[cristiboss56]

Bucură-te , leagăn alb de iasomnie, / Către care-n roiuri fluturi coboară, / Bucură-te, raza stelei din vecie, / Bucură-te , Maică pururea Fecioară, / Dulcea mea Marie . / Bucură-te, floare fără de prihană, / Albă ca argintul nopţilor de vară, / Spicul cel de aur veşnic plin cu hrană, / Mirul care vindecă orice fel de rană, / Bucură-te , Maică pururea Fecioară, / Ploaia cea de mană. / Bucură-te, brazdă plină de rodire, / Munte sfânt, în care s-a-ngropat comoară, / Bucură-te, cântec tainic de iubire, / Clopot de chemare, cântec de mărire, / Bucură-te , Maică pururea Fecioară, / Blândă fericire. / Bucură-te , mărul vieţii care-nvie, / Pomul greu de roadă-n plină primăvară. / Bucură-te , iarăşi , ţărm de bucurie, / Dintru care curge miere aurie, / Bucură-te , Maică pururea Fecioară, / Sfânta mea Marie .

[cristiboss56]

Vimatarisa sau Ctitoriţa este o icoană veche, făcătoare de minuni. Minunea întâmplată cu ea s-a petrecut în urmă cu aproape 1000 de ani, în timpul unui atac al arabilor. Paraclisierul, ierodiaconul Sava , de frică să nu piară în foc, a luat icoana Maicii Domnului şi Crucea Sfântului Constantin cel Mare şi le-a ascuns în fântâna din altar, punând în faţa lor o lumânare mare, aprinsă , pe care le-a acoperit cu scânduri şi lespezi de piatră. Dar Sava nu a scăpat de arabi, căzând în robie la ei. Întorcându-se după 70 de ani, a mai găsit doar câţiva călugări care se nevoiau între ruinele mănăstirii. Întrebând de icoana din fântână, nimeni din ei nu mai ştia nimic. Cu frică au dat lespedea la o parte şi nu mică le-a fost uimirea când au aflat icoana şi crucea plutind pe apă cu lumânarea lângă ele, de parcă atunci ar fi fost puse. Acum se află tot în altar, dar la loc de mare cinste. Se mai numeşte şi "Ctitoriţa" pentru că a fost descoperită în timpul celor trei ctitori ai mănăstirii Vatoped: Atanasie, Nicolae şi Antonie.

[cristiboss56]

Maică Sfântă Preacurată , / Vezi ce frumos dorm copiii ? / Ei îmi sunt averea toată , / Pentru ei din greu mă zbucium, / Pentru ei trăiesc în lume. / Şi îndur atât noianul / De dureri fără de nume ! / I-am culcat, şi-acum spre Tine vin , / Ca ei să nu mă vază / Şi te rog Măicuţă Bună / Să cobori o blândă rază , / Raza bunătăţii Tale , / Pe frumoasele lor plete / Ca să n-aibe vise rele / Şi nici pleoapele muiete / Şi mi fă în zori de ziuă , / Când or fi ca să scoale, / Să-i văd blânzi , cuminţi şi veseli, / Îndreptând spre tine paşii / Cum se-ndreaptă înspre Tine, / Colo - n cer , sus îngeraşii .

[cristiboss56]

În bezna omenirii / De mii de ani întinsă / Explozia iubirii / A fost din nou aprinsă ! / Printr-o Sfântă Fecioară, / O Maică nenuntită, / Care ne înconjoară / Cu milă nesfârşită. / Ea a născut un Soare / Pentru lumea întreagă . / Lumina Lui nu moare, / În cel care se roagă. / Măicuţa dimineţii / Ne iubeşte nespus. / Ea este Maica Vieţii, / A Celui neapus. / Din cea mai Blândă Maică ne răsare / Fiul dumnezeiesc, veşnicul Soare !

[cristiboss56]

O singură Maică din lume / Fecioară-n veci de veci rămâne , / Maria este al său nume, / Pe care toţi o să-l îngâne . . . / Te cântă omenirea toată, / Fecioară - Maică iubitoare, / Marie, Sfântă preacurată, / Creştinilor izbăvitoare. / Îngerii se închină ţie, / Uimiţi de sufletul tău blând, / Uimiţi de tine , o , Marie , / Floarea întregului pământ. / Şi cel mai mult te-mbrăţişează / Fiul ceresc, ce te aşează / De-a dreapta Sa , o , Preacurată !

[cristiboss56]

Se revarsă, se revarsă, / Se revarsă bucuria , / Prin Măicuţa cea aleasă, / Prin Fecioara, prin Maria ! / Inimi mute, dureri surde, / Ea le mângâie pe dată. / Orice rugă o aude / Maica Sfântă , Preacurată. / Ea Îl roagă , ea Îl cheamă, / Îl imploră pe Iisus , / Glasul ei duios de mamă / Ne-aduce mila de sus. / Căci prin inima ei sfântă / A trecut sabie grea. / Durerea i se împlântă , / Când Fiul moartea gustă. / De atunci orice nevoie, / Orice chin şi suferinţă, / Ajung prin Sfânta Maria / Chemare la pocăinţă. / Plec genunchii, plec rărunchii, / Îmi plec sufletul şi trupul, / Să mi se deschidă ochii, / Să se liniştească duhul !

[cristiboss56]

I s-a deschis vederea / Lui Moise , de demult. / I s-a dat mângâierea , / Pe Maria, văzând . / Rugul, arzând, nu arde , / Mila din ceruri cade, / Îngeri pe oameni ning. / Aşa Sfânta Fecioară, / În foc dumnezeiesb / A stat , fără să moară, / Născând Pruncul Ceresc. / Rug nars, strălucitor, / Întoarce-te spre popor, / Iartă-ne , mult am greşit, / Păcatul ne-a ostenit.