Drumul spre schimbare

[ella87ella]

Cei care a-ti dus o lupta pt schimbarea catre Dumnezeu va rog sa-mi impartasiti din drumul parcurs de voi, intamplari, greutati, izbandiri.

[teatru-copii]

În prealabil postat de ella87ella

Cei care a-ti dus o lupta pt schimbarea catre Dumnezeu va rog sa-mi impartasiti din drumul parcurs de voi, intamplari, greutati, izbandiri.

Lupta o duce Dumnezeu, noi numai pacatuim. De noi tine doar alegerea, vointa de a-L urma.
Doamne ajuta!

În prealabil postat de ella87ella

Cei care a-ti dus o lupta pt schimbarea catre Dumnezeu va rog sa-mi impartasiti din drumul parcurs de voi, intamplari, greutati, izbandiri.

Să ne lăudam mai curând cu neputinţele noastre aşa ne învaţă Sfinţii Părinţi.
Oricâţi ani aş avea de când sunt alături de Dumnezeu,mereu sunt doar la începutul drumului.Ajută-mă Doamne să pun început de pocăinţă.
Tâlharului care toată viaţa a fost tâlhar, nu i-a trebuit decât să fie lângă Iisus Hristos răstignit pe cruce ca să obţină mântuirea.

[ella87ella]

În prealabil postat de teatru-copii

Lupta o duce Dumnezeu, noi numai pacatuim. De noi tine doar alegerea, vointa de a-L urma.
Doamne ajuta!

Da asa e, lupta o duce Dumnezeu, dar "noi pacatuim", cum sa devenim mai tari in fata pacatelor, cum sa evitam sa nu le mai facem, stiu ca prin rugaciune, prin mersul la biserica, prin credinta si bunavointa de a te schimba, dar daca peste un timp cazi din nou in pacat....atunci constiinta si dezamagirea te va mustra...
Intr-o lume in care totul pare permis, intr-o lume in care rar gasesti oamenii sa ti impartaseasca aceleasi idei si principii de viata, intr-o lume in care totul pare firesc........intr-o lume in care uneori pari nebun...
Eu vreau sa ma schimb, dar cand le zic unor prieteni despre schimbare sau incerc si eu sa ma consult cu ei, sa le impartasesc credintele mele, scopul meu, ei zic ca vb ca si o "pocaita" sau ca nu am dreptate si asta imi da deznadejde si confuzie, ce frumos e cand in jurul tau sunt oameni care te sustin, care impartasesc aceleasi scopuri, parca lupta spre schimbare e mai usoara.
Si ce grea e schimbarea dupa ce ai gustat pacatul.
Cred ca toti avem o sansa pt a ne schimba, numai sa nu o pierdem si sa o apreciem, da schimbarea e o lupta continua cu pacatul.

[glykys]

Cred ca primul pas ar fi sa iti gasesti un duhovnic bun, la care sa faci o spovedanie completa si sa ii spui tot ce ai scris in topicul anterior. El iti va da cea mai buna solutie. Mult, mult suucces si nu te lua dupa gura celor care iti spun ca esti o pocaita!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de ella87ella

Da asa e, lupta o duce Dumnezeu, dar "noi pacatuim", cum sa devenim mai tari in fata pacatelor, cum sa evitam sa nu le mai facem, stiu ca prin rugaciune, prin mersul la biserica, prin credinta si bunavointa de a te schimba, dar daca peste un timp cazi din nou in pacat....atunci constiinta si dezamagirea te va mustra...
Intr-o lume in care totul pare permis, intr-o lume in care rar gasesti oamenii sa ti impartaseasca aceleasi idei si principii de viata, intr-o lume in care totul pare firesc........intr-o lume in care uneori pari nebun...
Eu vreau sa ma schimb, dar cand le zic unor prieteni despre schimbare sau incerc si eu sa ma consult cu ei, sa le impartasesc credintele mele, scopul meu, ei zic ca vb ca si o "pocaita" sau ca nu am dreptate si asta imi da deznadejde si confuzie, ce frumos e cand in jurul tau sunt oameni care te sustin, care impartasesc aceleasi scopuri, parca lupta spre schimbare e mai usoara.
Si ce grea e schimbarea dupa ce ai gustat pacatul.
Cred ca toti avem o sansa pt a ne schimba, numai sa nu o pierdem si sa o apreciem, da schimbarea e o lupta continua cu pacatul.

Chiar daca ai formultat in felul respectiv intrebarea initiala eu consider ca ai pus in discutie o mare problema : cum arata si cum trebuiesc facuti pasii de inceput in vietuirea ortodoxa .
Eu iau in f. serios dorinta ta si acesta este motivul pt. care am indrasnit sa-ti spun parerea mea
La inceputul nevointelor (inceputul vietuirii ortodoxe nu tine neaparat de timp ,pt. ca timpul asa numit de inceput poate fi si de 10 ani, ci de cistigul duhovnicesc pe care il inregistrezi)incepi sa deslusesti pacatele, cam cum sunt ele, cam cit de fina si ascunsa poate fi lucrarea ispititorului, cam cit de multe sunt(cit de multe faci intro zi ,cu voie sau fara de voie) si asa mai departe. Cu timpul ajungi in situatia descrisa de sf. ap. Pavel ca desi nu voiesti totusi savirsesti ceea ce nu vrei : pacatul. Mai pe urma ajungi sa savirsesti pacatul ,,sub ochii tai" adica vezi bine ceea ce faci, sti ca esti pe cale sa faci un pacat, sti ca este pacat si deci nu trebuie savirsit dar... dintro dorinta sau inertie malefica mergi cu actiunea pina la capat implinindu-l. Alteori , necajit ca tot pacatuiesti iti propui cu strasnicie sa nu mai faci un acelasi gen de pacat si sa te isbavesti de el . Te hotarasti dar constati ca tot il savirsesti si ca abia in momentul in care il implinesti iti si aduci aminte ca ai zis ca ai sa te lasi de el dar nu intelegi de ce ai constiinta adormita cind il faci si se trazeste abia imediat dupa. Asa incet ,incet D.zeu iti arata cit de pacatos esti ,cit de incarcat de pacate esti si nici decum curatel cum te stiai cu un an in urma sau doi cind inca nu-ti propusesesi sa lupti cu pacatele si sa te curatesti de ele. Ei, dar ce este de facut in asa situatie? Pai sa dam fuga la duhovnic si sa ne marturisim de noile pacate si sa-l intrebam ce sa facem, cum sa luptam ,cum sa invatam sa tacem (Cleopa :,,secretul vietii este sa taci " !)cum sa ne ferim de pacate, cum incercind sa ne ferim de unele sa nu cadem in altele, cum, cum,... sa traim duhovniceste ?Cu alte cuvinte incepi frate ortodox sa simti nevoia de duhovnic din ce in ce mai des. Un cunoscut de al meu ,ajuns si el la o asemenea nevoie, se marturisea duhovnicului sau : ,, parinte , in felul acesta eu simpt nevoia sa va intreb in fiecare zi cite ceva ,sa-mi aratati ce cale sa urmez, cum sa fac, cum sa traiesc... nu-mi vine sa mai plec acasa , macar pt. o vreme". Duhovnicul i-a raspuns:,, roagate la Hristos sa te intareasca si sa porunceasca ingerului tau sa-ti fie f. aproape sa te atentioneze din vreme de pacate ca sa te poti feri".
Da, dar la duhovnic nu poti sa mergi in fiecare zi sau din doua in doua zile pt. ca in mod obiectiv nu se poate asa ceva. Atunci ce mai ramine de facut ?
In cazul acesta nu ne ramine decit sa mergem in fiecare zi pe la marii duhovnici ai lumii si sa stam cite putin de vorba cu ei si sa invatam de la ei cum sa traim pina ce vom ajunge iarasi la al nostru sa stam de vorba ! Pai cum vine asta , nu pot merge la al meu ...dara-mi-te pe la cei din lume?
Putem sora sa facem asta pt. ca D.zeu ne-a inlesnit acest lucru numai sa ne nevoim un pic : sa citim sora toate cartile de zidire sufleteasca recomandate de duhovnic si mai apoi si pe cele care ne cad in mina. De la un parinte, din cartea sa, vom invata cum sa nu mai suduim, de la altul cum sa nu mai ne miniem asa usor , de la altul cum sa luptam cu duhul desfrinarii s.a.m.d. Neintelegerile, contrariile si toate nedumeririle pe care s-ar putea sa le desprinfdem din carti le discutam cu duhovnicul si cerem sfat . Si uite asa, cu cartile ziditoare de suflet ,cu duhovnicul , cu vrerea noastra nestramutata(chiar daca uneori este mai mica sau alteori mai mare dar sa nu renuntam deloc la lupta) si cu cel mai multul ajutor si milostivire de la Hristos incet, incet, in ani de zile ne vom curata de multe pacate.
Lupta cu pacatele, cu noi insine,cu dorinta de a ne curata duhovniceste nu se intimpla ca la curatatoriile ,, Nufarul" ,adica, sa fi gata in timp scurt... nu, asta este o lupta de o viata dar se poate !
Sa sti sora ca toti trecem pe aici (toti dam in aceiasi dorinta : de a ne curata de pacate)dar nu toti si vrem sa incepem lupta si o ducem toata viata... aici ne deosebim. Cei mai multi dintre noi incepem sa ne binecuvintam singuri si sa ne ingaduim astfel unele pacate(pe motivul ca nu ar fi pacat sau ca sunt prea mici)de aici incepem sa ne schimbam imaginea despre pacat, apoi despre duhovnic si in cele din urma despre sf. canoane si sa ne facem viata un fel de surogat : pacate amestecate cu contemplatie (adica noi ne gindim din cind in cind la Hristos dar de vietuit vietuim dupa canoanele noaste),adica ajungem exact in situatia ispititorului : sa stim si sa fim convinsi ca exista D.zeu dar sa nu facem mai nimic ca sa o rupem cu pacatul . Cine are de pierdut? noi,desigur .Cine are de cistigat? ispititorul ,desigur, pt. ca areusit ca o viata intreaga sa mai tina legat inca un crestin !

Fratia ta ,sora draga, sa nu te superi pe mine ca sunt asa, traditionalist ,neingaduitor cu nici un pacat sau cu viata comoda si falsa ortodoxa pt. ca sa sti ca insusi Hristos spune ca ingusta este calea spre mintuire si larga cea spre pieire. Acum , fiecare din noi isi alege o cale sau alta dar de ajuns sa sti ca ajungem in locuri diferite de mergem pe cai diferite.
Sa fi binecuvintata si sa-ti ajute Hristos in toata nevointa buna !
- textul este scris in graba, necorectat si deci te rog sa ma ierti pt. eventualele greseli -

[ella87ella]

În prealabil postat de zaharia_2009

Chiar daca ai formultat in felul respectiv intrebarea initiala eu consider ca ai pus in discutie o mare problema : cum arata si cum trebuiesc facuti pasii de inceput in vietuirea ortodoxa .
Eu iau in f. serios dorinta ta si acesta este motivul pt. care am indrasnit sa-ti spun parerea mea
La inceputul nevointelor (inceputul vietuirii ortodoxe nu tine neaparat de timp ,pt. ca timpul asa numit de inceput poate fi si de 10 ani, ci de cistigul duhovnicesc pe care il inregistrezi)incepi sa deslusesti pacatele, cam cum sunt ele, cam cit de fina si ascunsa poate fi lucrarea ispititorului, cam cit de multe sunt(cit de multe faci intro zi ,cu voie sau fara de voie) si asa mai departe. Cu timpul ajungi in situatia descrisa de sf. ap. Pavel ca desi nu voiesti totusi savirsesti ceea ce nu vrei : pacatul. Mai pe urma ajungi sa savirsesti pacatul ,,sub ochii tai" adica vezi bine ceea ce faci, sti ca esti pe cale sa faci un pacat, sti ca este pacat si deci nu trebuie savirsit dar... dintro dorinta sau inertie malefica mergi cu actiunea pina la capat implinindu-l. Alteori , necajit ca tot pacatuiesti iti propui cu strasnicie sa nu mai faci un acelasi gen de pacat si sa te isbavesti de el . Te hotarasti dar constati ca tot il savirsesti si ca abia in momentul in care il implinesti iti si aduci aminte ca ai zis ca ai sa te lasi de el dar nu intelegi de ce ai constiinta adormita cind il faci si se trazeste abia imediat dupa. Asa incet ,incet D.zeu iti arata cit de pacatos esti ,cit de incarcat de pacate esti si nici decum curatel cum te stiai cu un an in urma sau doi cind inca nu-ti propusesesi sa lupti cu pacatele si sa te curatesti de ele. Ei, dar ce este de facut in asa situatie? Pai sa dam fuga la duhovnic si sa ne marturisim de noile pacate si sa-l intrebam ce sa facem, cum sa luptam ,cum sa invatam sa tacem (Cleopa :,,secretul vietii este sa taci " !)cum sa ne ferim de pacate, cum incercind sa ne ferim de unele sa nu cadem in altele, cum, cum,... sa traim duhovniceste ?Cu alte cuvinte incepi frate ortodox sa simti nevoia de duhovnic din ce in ce mai des. Un cunoscut de al meu ,ajuns si el la o asemenea nevoie, se marturisea duhovnicului sau : ,, parinte , in felul acesta eu simpt nevoia sa va intreb in fiecare zi cite ceva ,sa-mi aratati ce cale sa urmez, cum sa fac, cum sa traiesc... nu-mi vine sa mai plec acasa , macar pt. o vreme". Duhovnicul i-a raspuns:,, roagate la Hristos sa te intareasca si sa porunceasca ingerului tau sa-ti fie f. aproape sa te atentioneze din vreme de pacate ca sa te poti feri".
Da, dar la duhovnic nu poti sa mergi in fiecare zi sau din doua in doua zile pt. ca in mod obiectiv nu se poate asa ceva. Atunci ce mai ramine de facut ?
In cazul acesta nu ne ramine decit sa mergem in fiecare zi pe la marii duhovnici ai lumii si sa stam cite putin de vorba cu ei si sa invatam de la ei cum sa traim pina ce vom ajunge iarasi la al nostru sa stam de vorba ! Pai cum vine asta , nu pot merge la al meu ...dara-mi-te pe la cei din lume?
Putem sora sa facem asta pt. ca D.zeu ne-a inlesnit acest lucru numai sa ne nevoim un pic : sa citim sora toate cartile de zidire sufleteasca recomandate de duhovnic si mai apoi si pe cele care ne cad in mina. De la un parinte, din cartea sa, vom invata cum sa nu mai suduim, de la altul cum sa nu mai ne miniem asa usor , de la altul cum sa luptam cu duhul desfrinarii s.a.m.d. Neintelegerile, contrariile si toate nedumeririle pe care s-ar putea sa le desprinfdem din carti le discutam cu duhovnicul si cerem sfat . Si uite asa, cu cartile ziditoare de suflet ,cu duhovnicul , cu vrerea noastra nestramutata(chiar daca uneori este mai mica sau alteori mai mare dar sa nu renuntam deloc la lupta) si cu cel mai multul ajutor si milostivire de la Hristos incet, incet, in ani de zile ne vom curata de multe pacate.
Lupta cu pacatele, cu noi insine,cu dorinta de a ne curata duhovniceste nu se intimpla ca la curatatoriile ,, Nufarul" ,adica, sa fi gata in timp scurt... nu, asta este o lupta de o viata dar se poate !
Sa sti sora ca toti trecem pe aici (toti dam in aceiasi dorinta : de a ne curata de pacate)dar nu toti si vrem sa incepem lupta si o ducem toata viata... aici ne deosebim. Cei mai multi dintre noi incepem sa ne binecuvintam singuri si sa ne ingaduim astfel unele pacate(pe motivul ca nu ar fi pacat sau ca sunt prea mici)de aici incepem sa ne schimbam imaginea despre pacat, apoi despre duhovnic si in cele din urma despre sf. canoane si sa ne facem viata un fel de surogat : pacate amestecate cu contemplatie (adica noi ne gindim din cind in cind la Hristos dar de vietuit vietuim dupa canoanele noaste),adica ajungem exact in situatia ispititorului : sa stim si sa fim convinsi ca exista D.zeu dar sa nu facem mai nimic ca sa o rupem cu pacatul . Cine are de pierdut? noi,desigur .Cine are de cistigat? ispititorul ,desigur, pt. ca areusit ca o viata intreaga sa mai tina legat inca un crestin !

Fratia ta ,sora draga, sa nu te superi pe mine ca sunt asa, traditionalist ,neingaduitor cu nici un pacat sau cu viata comoda si falsa ortodoxa pt. ca sa sti ca insusi Hristos spune ca ingusta este calea spre mintuire si larga cea spre pieire. Acum , fiecare din noi isi alege o cale sau alta dar de ajuns sa sti ca ajungem in locuri diferite de mergem pe cai diferite.
Sa fi binecuvintata si sa-ti ajute Hristos in toata nevointa buna !
- textul este scris in graba, necorectat si deci te rog sa ma ierti pt. eventualele greseli -

Foarte frumos ai raspuns, multumesc , cred ca calea este sa-mi gasesc un duhovnic aproape care sa mi vegheze calea spre schimbare.
Am citit carti ortodoxe si mai citesc, dar am avut o perioada in care m-am indepartat de biserica, de rugaciune, de manastiri, de spovedit, respectiv cam 4 ani.
Inainte mergeam foarte des la biserica, in pelerinaje, citeam carti ortodoxe, adevarul e ca la spovedit mergeam o data pe an si inainte.
Dar pacatele mele sau inmultit timp de 4 ani si sunte grele..........am fost la spovedanie de Pasti dar era aglomerat.
Va rog sa-mi mai recomandati si voi carti ortodoxe, am citit volumele Parintelui Cleopa, cartile lui Danion Vasile, a lui Arsenie Boca.De obicei imprumutam de la o vecina, dar acum nu mai e acasa sa imprumut, acum downloadez de pe www.scribd.com, chiar e util sa citesc carti ortodoxe, pt ca imi dau tarie, imi deschid ochii, imi dau speranta si crezare, sper intr-o zi sa am o biblioteca de carti ortodoxe.
Si bine ai abordat cu pasii de inceput in vietuirea ortodoxa, chiar trebuie facuti niste pasi si poate ar trebui mai detaliati pentru oamenii de rand.
Pe clasa a 8 a am primit un indreptar de spovedanie de la maicute si de atunci m-am spovedit consultand acel indreptar.

[zaharia_2009]

Sa nu desnadajduiesti in lupta cu pacatele cit de greu ar fi (Hristos si Maica Sa nu lasa pe nimeni neajutorat), sa-ti cauti un duhovnic si sa faci ce te va sfatui .
Sa incepi si sa citesti cartile parintelui Paisie aghioritul ,sunt extraordinare, cu un limbaj simplu si cu multa caldura duhovniceasca. Te vei folosi mult de ele . In rest, sa fi binecuvintata si sa ai pace in suflet !

[sophia]

As spune concret ca este f.greu drumul in credinta.
Pentru ca nu prea ai cine sa te indrume.
Eu de aceea am ajuns in acest forum si intreb si cercetez.
Nu prea gasesti nici materiale concrete din care sa gasesti raspuns. Eu am greutati in a intelege aceste texte greoaie si filozofice. Sunt adepta explicatiilor concrete, la obiect.
Ca sa intri in credinta trebuie sa-ti faci o imagine mai intai asupra ei, asupra a ceea ce a fost atunci.
De aceea pe mine pe langa Biblie (N.T) m-au ajutat mult si filmele (mai ales acela a lui Zeffirelli la care si acum plang in hohote vazand suferinta Lui, a Mariei, toata epoca si evenimentele biblice), documentare din locurile acelea (Israelul de azi).
Acel film mi-a aratat multe si m-a ajutat sa inteleg. Cuvintele...mai greu.
Pe urma depinde de multe lucruri personale, de fire, de temperament.
Multi sunt tari, tind spre asceze puternice fara greutate, altii dimpotriva.
Fiecare cum a fost creat de Dumnezeu.
Unii se duc spre manastire chiar. Cine poate.
Credinta este si vazuta diferit de oameni, am mai spus asta.
De ex. pentru mine credinta este mai putin teologie, dogma, slujbe nesfarsite la biserica (dar merg la ele), post (limitat la mine), ci mai mult sa traiesti cum trebuie si sa ajuti si pe cel de langa tine, sa ai ochii deschisi la suferinta oamenilor (la fel ca EL) si sa ajuti cum poti. Sa cauti sa faci viata mai buna.
Eu vad credinta pentru om si nu invers. Mantuirea este pentru mine un mod de viata si nu un tel. La altii multi este invers.
Si este f.greu in ziua de azi sa fii credincios.
Este multa deruta, multa ispita, nu ai cu cine te sfatui si pe cine intreba. Preotii nu mai fac fata, calugarii sunt retrasi si ei iti spun despre asceza lor si nu cum sa te descurci in lumea asta grea.
Toti vorbesc despre Sf.Evanghelie si pilde si filozofii nesfarsite legate de duhovnicie si dogme si reguli.
Eu si altii vrem sa stim numai simplu: " eu cum sa fac in viata de zi cu zi, intrebari concrete". Ma uit pe forum, oamenii in sufletul lor or vrea sa fie crestini buni, dar mai au indoilei, framantari si nu gasesc raspuns:
"cum sa fac cu prietenul/prietena, cu sotul/sotia, cum sa ma rog pentru a sta sau aia, am necazuri in familie, n-am serviciu, boli nu mai spun, cum sa botez copilul, cum sa ma marit, da de ce sa nu lucrez duminica, sau am voie sa calc nu stiu cand etc."
Ei lucrurile astea nu ti le spune nimeni nici in biserica nici nicaieri. Ai duhovnic, esti trimes la el. Asta este alta problema: gaseste-ti. Pai cum? Si cercul vicios, ca-ti da Dumnezeu, ca du-te la biserica, sau la manastire, sau alege-l. Pai cum? Dar sa nu-l schimbi! Da, dar cu ce ma ajuta? Ce sa discut si cum sa discut cu el? Nu stie nimeni.
Credinta este ceva care iti schimba si dirijeaza toata viata.
Mi-am facut cumparat ceva carti, mai am un listoi de cumparat, ce am aflat pe acest forum, ca la biserici nu exista biblioteci. Oi vedea ce gasesc dintre ele si in ele.
Credinta este numai o lupta, o suferinta, o renuntare si o cautare.
De aceea fa-o, du-te spre ea numai daca sufletul tau vrea si poate. Cu forta este mai greu, poate chiar imposibil.
Si Dumnezeu si Sf.Fecioara sunt cu tine, ei sunt importanti. Dar oamenii ingreuiaza totul si te deruteaza fara margine.
Si atunci:
Eu traiesc normal, cuminte, si imi vad de credinta mea asa cum o vad si o percep eu, cu ajutor de la Domnul.

[teatru-copii]

Cred ca literatura cu vietile sfintilor (numita Pateric) este pentru inceput cea mai ziditoare. Acolo se gasesc exemple concrete. Acum se poate face acest lucru pe net. Cauta sfintii zilei si vezi ce au facut. Mai tarziu, Dumnezeu este cel ce iti calauzeste pasii.

Cel putin asa mi s-a intamplat mie. Cativa ani - cred ca cei mai fericiti ai vietii mele - calatoream pe negandite, fara sa cheltuiesc si poposeam la biserici si manastiri, parca eram la scoala, invatam fara nici un efort... Doar rugaciuni si dorinta de a-L cunoaste.

Am trait multe minunatii, unele cu ajutorul foarte evident al Maicii Domnului.

Dumnezeu ne mai lasa sa cadem pentru a ne lupta continuu, pana in clipa mortii. Altfel obisnuinta sfinteniei adoarme spiritul. Ne credem sfinti.

Doamne ajuta!