prietenul meu mi-a cerut timp!

[cristina2012]

Am vazut de atatea ori fete care si-au consumat anii tineretii langa un tip, avand si indatoriri de nevasta suportand privirile si dojenile intemeiate ale matusilor si intrebarile mai mult sau mia putin binevoitoare "da'' tu cand te mariti", iar intr-un final sa fie lepadata ca un obiect consumat, ca un fagure caruia i s-a supt toata mierea... NU, sa nu faci gresala asta, sa nu o faci pentru tine. Sa stii ca Dumnezeu nu ne cere sa respectam niste reguli doar pentru ca asa vrea El. Aceste reguli sunt absolut toate spre paza fiintei noastre. El care ne-a facut ne cunoaste cel mai bine, stie ce ne trebuie, stie si slabiciunile noastre, sufera si lupta impreuna cu noi, ca un parinte pentru copilul lui.
Dincolo de exemple exista si niste explicatii logice. O astfel de relatie este o relatie de consum. Numai unul, sau ambii "parteneri" consuma din celalat, fara a isi impleti firele existentei lor, fara a crea ceva. In acest context viitorul este adesea compromis pentru ca relatia de consum formeaza niste reguli de convietuire care inabusa casnicia de mai tarziu (in cazul fericit in care ar avea loc). Mai exact, fiecare isi cauta de ale lui, sau amandoi pe ale unui singur. Atata timp cat esti liber nu vei suporta sa ti se ceara sa renunti la ceva al tau. Cand renunti totusi pentru ca iubesti prea mult si nu vrei sa-l pierzi pe celalat apare o frustrare... si frustrarile se aduna...
Un cuvant minunat al lui Antoine de Saint-Exupery din Citadela: "daca vrei sa se manance intre ei aruncale graunte, daca vrei sa fie frati pune-i sa cladeasca un turn".
Casnicia e o lucrare impreuna, un astfel de turn. Lupta cu viata pentru a-ti cladi vitorul sudeaza realtia, pe cand consumarea prezentului pentru satisfactia de moment duce la lehamite si nonsens.

Nu inteleg cum te poti uita in ochii iubitei si sa-i spui ca vrei sa-i iei tot ca sa te convingi daca ai nevoie de oferta ei. Ea, biata femeie, va trebui sa lupte din greu sa te convinga sa accepti oferta ei. Va sluji fara sa ceara plata, robita sufletului tau de barbat ce invata sa fie stapan hain.

Sexualitatea nu e o functie oarecare cum ar fi defecatia. Sexualitatea implica toata fiinta ta. Sexualitatea umana are doua directii: ori creeaza (moduleaza realtia din familie, alipeste doua trupuri si doua suflete si, mai ales, poarta in sine viata - poti crea viata), ori consuma (iti rapeste trairi, timp, energie si, mai ales, poarta in sine moarte - faci totul ca sa te opui vietii, pana la a ucide propriul prunc)

[cristina2012]

Acum am sa-ti povestesc despre mine. Am 34 de ani, 4 copii, ieri am imlinit 12 ani de casnicie.
L-am cunoascut pe sotul meu intr-o tabara studenteasca. Pentru el am fost dragoste la prima vedre, pentru mine a mers totul mai lent... Frumos este ca, pentru amandoi, totul continua si creste.

Eu mergeam la biserica, el nu stia nici sa-si faca cruce cum trebuie. Cand l-am cunoscut, mie abia imi daduse papucii un tip cu care nu fusesem dispusa sa ma culc. In zilele acelea nu aveam chef de nimeni si nimic... si totusi... a fost sa fie.
Relatia a inaintat lent, din cauza mea. Odata i-am spus ca o sa ii spun ceva si probabil ca nu o sa mai fie interesat sa continuam. Am ajuns si la acea discutie si i-am zis ca eu nu vreau sa avem realtii intime pana la casatorie, nici nu vreau sa stam cu anii impreuna, suntem prieteni, ne plimbam, ne cunoastem si daca vedem ca ne intelegem ne casatorim si ne apucam sa ne construim viata, iar daca nu, nu. Nu are rost sa pierdem ani in tot felul de incercari. A fost uimit pe moment, ca un dus rece, apoi a zis ca el nu vrea sa distruga ceea ce apreciaza si ca pana la urma am dreptate si apoi m-a zis ca daca intr-o zi voi vrea sa fiu sotia lui el va fi foarte fericit. Asta se poate considera cererea mea in casatorie, fireasca, timida, fara cazut in genunchi, declaratii si inel cu nestemate.

In primii ani de casnicie am vazut amandoi ce buna a fost calea pe care am mers. Noi aveam familie, copii, ne faceam noi cu manutele noastre viata
noastra in timp ce prietenii lui isi faceau si se desparteau de prietene... pana la urma au inceput sa-i zica ca a avut noroc.

Odata, mi-a zis sotul meu ca ce desteapta am fost ca am fost asa de rea (in sensul ca nu am cedat) si mi-a zis cam cum discutau colegii lui despre prietenele lor, cum le inselau desi ele aveau relatii intime cu ei, cum se saturau si se debarasau de ele.

[lorena29]

Ce frumoasa este povestea ta de dragoste Cristina!!