Mediocritatea

[sophia]

În prealabil postat de costel

Nu cred ca la oamenii rezervati din Biserica facea apel IPS Bartolomeu cand vorbea de mediocritate. Cred ca mai degraba ii viza pe cei care in loc sa se impartaseasca, dau buzna sa fie atinsi cu cinstitele daruri sau sa se atinga de preot cand iese cu ele; cred ca se refera la cel care trece pe la biserica sa aprinda o lumanare, dar nu sta la slujba pentru ca doreste sa aiba mai mult timp de piata.... Iata una din idei pe care eu o vad in sensul mentionat de mine:"Se multumeste cu putin si parca ar face anume efortul de a nu produce si a nu se angaja in ceva semnificativ."

Costel, nu te inteleg, sau nu-l inteleg pe par. Anania daca a spus asa ceva, daca la asta s-a referit prin mediocritate.
Te impartasesti atunci cand esti pregatit pentru asta din toate punctele de vedere. Impartasania nu este lingurita de sirop pe care o primesti zilnic la biserica, ca medicament sau mangaiere.
Este ceva deosebit, special si de aceea trebuie facut cu suflet si socoteala.
In schimb sa te atingi de Sfintele Daruri o poti face oricand, nu presupune nimic special, in afara de faptul a fi curat (mai ales femeile, dar nu reincepem aici discutia asta).
Am vazut ca toata lumea doreste sa se apropie de ceva care sa-l apropie de Dumnezeu: daruri, hainele preotului.
De ce este asta mediocritate?
La fel si la partea cu lumanarea. Unii se duc si stau mereu la slujba, dar nu aprind lumanari daca nu au un motiv special, altii au o problema, dar se duc totusi la biserica si se inchina si aprind o lumanare macar.
De ce judecati oamenii pausal?
Revin la ideea mea ca se face o mare confuzie intre termenii: mediocritate si moderatie.
Ambele pot fi inascute sau dobandite.
Unul se refera la neputinta/nedorinta fizica, intelectuala, etc., celalalt se refera la dorinta de pace, de a evita extremele si de a alege calea de mijloc.
Vad ca multi persevereaza in confuzie si judeca aici oamenii fara noima.

[costel]

Sofia, nu cel care se impartaseste, dar se atinge si de Sfintele Daruri este neroditor, ci cel care se multumeste doar cu atingerea Darurilor. E ca si cand ai rupe o creanga din copac, o lasi in apa o vreme si astepti sa-ti dea roade din vasul respectiv. Asa cum ai spus, e nevoie de mai mult. O creanga rupta din copac nu are aceeasi putere cu cea ramasa in copac. Are toate sansele sa se usuce. Iar cand vezi cum se imping sa ocupe un loc mai bun cand preotul iese cu Cinstitele Daruri, dar nu raspunde niciodata la chemarea preotului sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului, e semn de mediocritate.

[andreicozia]

Iar ne invirtim in jurul cozii si intram in discutiile legate de accesul la Impartasire al credinciosilor limitat in multe cazuri la modul transant de catre preoti.

Este foarte greu de inteles de ce este descurajata Impartasirea iar invinuirea oamenilor care chipurile se feresc de ea deoarece asa au fost programati ,este gresita.

Comparatia facuta de tine, Costel, nu o pot intelege.

Priviti catolicii care se impartasesc cu mic cu mare aproape in fiecare Duminica cu Trupul si Singele Mintuitorului

Sa lasam oamenii in pace si sa nu mai cream imagini false ca ar fi asa de nevrednici si nemernici incit nici de Daruri nu se mai pot atinge.

Oare ce va urma? Alungarea lor?

[costel]

Andrei, imi pare rau ca nu m-am facut inteles, eu tocmai asta doresc sa scot in evidenta, ca oamenii trebuie sa se impartaseasca. Ma doare sufletul sa vad ca la chemarea preotului spre impartasire nu vin decat doua trei persoane, desi in biserica sunt zeci.

[andreicozia]

În prealabil postat de costel

Andrei, imi pare rau ca nu m-am facut inteles, eu tocmai asta doresc sa scot in evidenta, ca oamenii trebuie sa se impartaseasca. Ma doare sufletul sa vad ca la chemarea preotului spre impartasire nu vin decat doua trei persoane, desi in biserica sunt zeci.

..si de ce nu continui sa povestesti de ce nu raspunde nimeni la chemare desi multi sunt spovediti recent?

...deoarece cind te apropii incepe sa te ia cu frica ca vei fi anchetat, judecat de catre preot si trimis la plimbare deoarece nu te-ai spovedit in dimineata respectiva sau mai stiu eu ce, ceea ce este absurd.

Oare ce s-o fi putut intimpla de ieri sau de o saptamina de cind m-am spovedit ultima oara?
Am pacatuit de nu mai stiu de mine?

Este de-a dreptul ridicol si foarte neziditor pentru toti

[costel]

Andrei, e dureros ca la noi impartasirea are un caracter cu totul exceptional. Si mai dureros e ca sunt preoti care nu se spovedesc cu anii, dar care opresc de la impartasire pe altii - pe motiv ca acestia nu s-au spovedit.

[ory]

În prealabil postat de costel

Andrei, e dureros ca la noi impartasirea are un caracter cu totul exceptional. Si mai dureros e ca sunt preoti care nu se spovedesc cu anii, dar care opresc de la impartasire pe altii - pe motiv ca acestia nu s-au spovedit.

Oooooo, poti sa o mai spui odata! Mare, mare adevar este in afirmatia ta, numai cine stie poate spune asta.

[vsovi]

poi mediocru e ala care umbla dupa medie, sa aiba el media cat mai buna, sa le dea "clasa" la ceilaltzi dar nu prin fapte bune ci cu diploma care o obtzine pentru slava de la oameni... sau ca asha e moda... daca n-ai diploma te simtzi inconfortabil ca nu eshti in trend cu gLumea...

iar ocru am impresia ca e culoare păcatului... un fel de gainatz, câinatz...

shi e tot mai trist ca mediocrul ala e ca un medium la toate barfele... shi cand ma uit la mine parca mereu e vorba numai de mine... parca atunci cand se vorbeshte de mediocru mi se pare mereu ca ma descrie perfect pe mine insumi... e groaznic dar daca incerc sa ma schimb ajung mereu mai rau, mai mediocru... chiar daca pare ca e vorba de dio... asta pentru ca nu-s in stare sa spun adio pacatelor... ci iata ca imi place sa primesc slava de la oameni dorind inchinaciuni mie ca shi cum eu mantuiesc shi nu Hristos, dar shi aia e inchipuita shi apoi ajung sa ma complac in neascultare shi visare cu teologhiseli ce se contrazic sfarshind in hule shi cartiri, o joaca distractiva shi dincand incand de spaima din superstitzie ca un lingau iarashi ma arat supus, ca sa fiu vazut de oameni... in mediocritatea neascultarii... asha ca tipul ala ce pare ca ar asculta dar defapt e doar pielea de oaie pe care shi-o vopseshte pe obraz ca sa para ca-l intoarce shi pe celalalz... dar care celalalt ca mediocrul n-are obraz... shi n-are nici ce i se mai ieie ca a ajuns cu obraz de catifea... de matase... de mucava... crezand ca are obraz de fier datorat credintzei sale... shi astfel ishi baga râtul peste tot pana o sa-i puie dracul belciug shi zgarda shi o sa-l lege de cushca fiindca shi mushca... asha ca tzantzarii crezand ca sunt sjmecheri, ca defapt asha prin hocus pocus, prin scamatorie, brusc au devenit nishte intzeleptzi... ironici shi gLumetzi... caci cinismul lor li se pare simpatic shi le mai shi da aere creznadu-se imbatabili, de neinvins... shi au dreptate... mediocritatea e aproape de neinvins... caci e starea aia din care n-ai mai ieshi niciodata crezand ca eu rod al Harului... shi ca eshti shi dumneata in cinul celor inaintatzi... defapt eshti demult in cadere libera spre hău... shi mandria nu iartă ci e fara crutzare un cosh+a+mar...

[teatru-copii]

În prealabil postat de vsovi

poi mediocru e ala care umbla dupa medie, sa aiba el media cat mai buna, sa le dea "clasa" la ceilaltzi dar nu prin fapte bune ci cu diploma care o obtzine pentru slava de la oameni... sau ca asha e moda... daca n-ai diploma te simtzi inconfortabil ca nu eshti in trend cu gLumea...

iar ocru am impresia ca e culoare păcatului... un fel de gainatz, câinatz...

shi e tot mai trist ca mediocrul ala e ca un medium la toate barfele... shi cand ma uit la mine parca mereu e vorba numai de mine... parca atunci cand se vorbeshte de mediocru mi se pare mereu ca ma descrie perfect pe mine insumi... e groaznic dar daca incerc sa ma schimb ajung mereu mai rau, mai mediocru... chiar daca pare ca e vorba de dio... asta pentru ca nu-s in stare sa spun adio pacatelor... ci iata ca imi place sa primesc slava de la oameni dorind inchinaciuni mie ca shi cum eu mantuiesc shi nu Hristos, dar shi aia e inchipuita shi apoi ajung sa ma complac in neascultare shi visare cu teologhiseli ce se contrazic sfarshind in hule shi cartiri, o joaca distractiva shi dincand incand de spaima din superstitzie ca un lingau iarashi ma arat supus, ca sa fiu vazut de oameni... in mediocritatea neascultarii... asha ca tipul ala ce pare ca ar asculta dar defapt e doar pielea de oaie pe care shi-o vopseshte pe obraz ca sa para ca-l intoarce shi pe celalalz... dar care celalalt ca mediocrul n-are obraz... shi n-are nici ce i se mai ieie ca a ajuns cu obraz de catifea... de matase... de mucava... crezand ca are obraz de fier datorat credintzei sale... shi astfel ishi baga râtul peste tot pana o sa-i puie dracul belciug shi zgarda shi o sa-l lege de cushca fiindca shi mushca... asha ca tzantzarii crezand ca sunt sjmecheri, ca defapt asha prin hocus pocus, prin scamatorie, brusc au devenit nishte intzeleptzi... ironici shi gLumetzi... caci cinismul lor li se pare simpatic shi le mai shi da aere creznadu-se imbatabili, de neinvins... shi au dreptate... mediocritatea e aproape de neinvins... caci e starea aia din care n-ai mai ieshi niciodata crezand ca eu rod al Harului... shi ca eshti shi dumneata in cinul celor inaintatzi... defapt eshti demult in cadere libera spre hău... shi mandria nu iartă ci e fara crutzare un cosh+a+mar...

Oo frate, cata dreptate ai...Parca vorbesti despre mine!

[vsovi]

În prealabil postat de teatru-copii

Oo frate, cata dreptate ai...Parca vorbesti despre mine!

poi chiar despre tine vorbeam :) ...
ei vezi ca te-ai shi molipsit de la mine? crezand amandoi ca avem noi dreptate... noi... noi amandoi... un actor shi un broscoi... dar te rog nu ma intreba care joaca mai bine... care se preface cel mai bine ca nu se preface... da deloc... deloc.