Ce (mai) inseamna Bucurestiul pentru noi?

[Evreulcelales]

este acel oras cu vreo un milion jumatate de locuitori din care aproape o treime au fost evrei romani. Acel oras cu strazi pavate cu pietre de bazalt,cu tramvaie pline de oameni, cu impresionante cladiri publice care s`au construit pe timpuri mai bune.
Bucurestiul pentru mine era strada Vacaresti,Olteni,Udricani si Mamulari pe care am locuit. Bucurestiul erau si cinemaurile Tomis, Izbanda si Gloria unde am vazut de 37 de ori filmul "Aventurile Baronului Minhausen", film german in culori. Pentru mine, Bucurestiul a fost locul unde am imbratisat si sarutat pe prima mea dragoste la 12 ani...
Azi,cand ajung in Bucuresti,trebuie sa caut si sa gasesc acele lucruri care i-mi desteapta amintiri ca multe locuri s`au schimbat. Si pomul cu dude a disparut.Strazile nu mai arata cum au fost o data. Ceausescu a bagat Bucurestiul intr`o masina de tocat.Cam asa arata azi.
Strazi intregi au disparut si in locul lor au aparut blocuri mari si urate. Unde "Micul Paris"....?
Nici macar mititelul...
In pavalia lui Babailiescu de branzeturi se face azi manichura. La cofetaria lui Taihman azi se vand haine vechi. Fabrica de sifon a disparut. Si templul Unirea Sfanta de pe Mamulari a disparut. Tempul Coral este azi muzeul evreilor din Romania. Eu mai tin minte cum mergeam de sarbatori la templu. Nu pentru credinta ,numai pentru atmosfera...

Bucurestiul este si va ramane orasul meu de suflet din Romania, un loc care iti ofera deopotriva viata trepidanta dar si linistea de care ai nevoie, daca stii unde sa le cauti.

mi-am adus aminte cu drag de Schitul Darvari...



de Manastirea Plumbuita...




de targurile de suflet de la Muzeul Taranului Roman si Muzeul Satului... mergeti la targul iconarilor de Ziua Crucii !

[windorin]

Primele trei cuvinte care imi vin in minte, legate de Bucuresti:
- cu tristete: aglomeratie, poloarea, zgomot.
- cu bucurie: biserici, muzica psaltica, Moaste.

[anastasia2008]

Stau in Bucuresti de doi ani, dar nici pana acum nu m-am obisnuit cu orasul asta atat de trist. "Emana" atat de multa singuratate, desi e locuit de atatia oameni. Eu nu-mi gasesc locul aici. Nu mi-a placut niciodata Bucurestiul. Prea multa bogatie, dar in acelasi timp, prea multa saracie.

[windorin]

În prealabil postat de anastasia2008

Stau in Bucuresti de doi ani, dar nici pana acum nu m-am obisnuit cu orasul asta atat de trist. "Emana" atat de multa singuratate, desi e locuit de atatia oameni. Eu nu-mi gasesc locul aici. Nu mi-a placut niciodata Bucurestiul. Prea multa bogatie, dar in acelasi timp, prea multa saracie.

Adevarat spus, Anastasia. Bucurestiul este plin de singuratate, in pofida miilor de oameni.

Fiecare isi idolatrizeaza familia. Spunea profetic, Parintele Staniloae, cum ca "cel mai grav pacat al familiei nu este desfranarea, etc, ci autoidolatrizarea ei, inchiderea acesteia in sine, anularea deschiderii spre ceilalti, spre comuniune, spre Imparatia lui Dumnezeu".

[Steve Works]

În prealabil postat de mirelat

Bucurestiul este si va ramane orasul meu de suflet din Romania, un loc care iti ofera deopotriva viata trepidanta dar si linistea de care ai nevoie, daca stii unde sa le cauti.

Mi-a placut Bucurestiul cand eram mai tanar, desi in ultimii ani mi se pare foarte aglomerat.

[Doru Med]

În prealabil postat de Evreulcelales

Si templul Unirea Sfanta de pe Mamulari a disparut. Tempul Coral este azi muzeul evreilor din Romania. .

Templul Unirea Sfanta este cel ce gazduieste Muzeul Evreilor din Romania.
Templul Coral este in curs de renovare.

[philalex]

Mie unul imi place bucurestiul....locuiesc de mult aici....e cam poluat, dar are si locuri faine...biserici, parcuri....case vechi, samd....e mai bine in provincie....e mai mult aer...dar, parca tot bucurestiul imi place mai mult...

Am venit în Bucureşti în 1979. Eram copil. La început nu mi-a plăcut. Era după cutremur şi se construia masiv. Se ridicau cartiere muncitoreşti mari şi urâte.
De altfel, cartierul în care am locuit atunci nu-mi place nici acum (Berceni).
Dar pe măsură ce timpul a trecut am descoperit multe locuri care puteau fi iubite: Floreasca, 1 Mai, Titulescu, unele cartiere de case; nu neapărat selecte.
Trecând acum prin cartiere pe care nu le-am mai văzut de ani buni, văd o schimbare în bine. E, parcă, un pic mai civilizat, mai curat, spaţii verzi îngrijite. Se construiesc case. Cele mai multe frumoase. Se dărâmă case vechi, cu istorie.
Numărul copiilor a scăzut drastic; numărul animalelor de companie a crescut.
Generaţiile care l-au populat masiv în anii dinainte de Revoluţie încep să îmbătrânească şi să se aşeze. Dacă va fi lăsat să îmbătrânească frumos, Bucureştiul are şansa să devină din nou un oraş iubit.