Despre creationism, evolutie si design inteligent cu George Coyne si Richard Dawkins

[ai2]

În prealabil postat de razvan4

Parerea ta, eu unul nu il consider pe autorul manualului de Biologie om de stiinta. Oamenii de stiinta isi publica articolele in publicatii stiintifice, de preferat publicatiile ISI. Astfel incit colegii lor sa poata comenta si aduce obiectii. Daca autorul respectiv si-ar fi publicat "teoria" intr-o asemenea publicatie, ar fi fost coplesit de critici, plus ca toata lumea s-ar fi intrebat cum si-a obtinut diploma si si-ar fi riscat cariera academica.

E corect ce spui dar cine tine cont de asemenea argumente? Nu mai bine le zicem la toti biologi mai ales daca cred in D-zeu? si uite asa adunam noi cateva sute si "dovedim" ca evolutionismul este fals!

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de ai2

E corect ce spui dar cine tine cont de asemenea argumente? Nu mai bine le zicem la toti biologi mai ales daca cred in D-zeu? si uite asa adunam noi cateva sute si "dovedim" ca evolutionismul este fals!

Evolueaza,evolueaza...pina mor!

[Callisto]

În prealabil postat de HoratiuM

Infinitul potenţial, întrucât e infinit, nu este epuizat niciodată - în acest sens, el este nedeterminat. Dar el poate fi parcurs, chiar dacă neepuizat, la infinit; fiecare nouă etapă sau nou nivel aduce la lumină, la act ceva care era sub umbra privaţiei - cu alte cuvinte, la fiecare pas este determinată, mereu, o parte oarecare din acest infinit potenţial: de aici determinabilitatea lui, faptul că tot mai multe părţi pot fi actualizate, adică pot fi determinate deşi încă nu sunt şi nu vor fi niciodată toate, simultan, precum într-un infinit actual. Infinitul potenţial este, astfel, determinabil în sensul de actualizabil fără încetare. (Mai adaug că ideea progresului ştiinţific fără limită cu care se hrăneşte şi se exaltă paradigma actuală e tocmai această parcurgere infinită, fără oprire a privaţiei determinate sau determinabile.)

Revelatiile Sfintilor Parinti , de pilda, reprezinta (prin excelenta) infinitul actual ? Sau poate fi el "prins" numai pe cale cognitiva/rationla? Te intreb asta pt ca vad ca esti atasat de Hegel si daca mi-a ramas ceva in cap de la el este vestita marca : "Ceea ce este raţional este real şi ceea ce este real este raţional."

În prealabil postat de HoratiuM

Dar eu cred că determinabilitatea potenţei mai survine şi în alt sens. Aceasta deoarece potenţa, posibilul este, în genere, asociat înaintării cantitative (se poate să existe şi potenţe care se actualizează prin schimbări de calitate, dar acestea deja ţin de o superioritate ontologică şi axiologică), adică "infinitului rău", cum îl botezase Hegel. În acest ultim sens, determinabilitatea posibilului ţine de monotonia repetiţiei calitative, de faptul că se înaintează la nesfârşit, ad nauseam, într-un orizont omogen şi singura schimbare este de ordin acumulativ, fără salturi calitative sau relaţionale.

Da, deci simplificand rautacios, stiinta actioneaza (asa cum ar trebui , de altfel) numai pe orizontala, intr-un orizont care se departeaza proportional cu iluzia apropierii de el, iar raportandu-te numai la ea, pierzi din vedere coordonata verticala.

Apoi, "registu intern" este tocmai termenul de definit, locul unde ar aparea divergentele deja, si cam pe ast subiect ne-am ciorovait pe aici.

Iaca, am gasit intr-un curs mai vechi de-al unui prof ( G. Stefanov, cursul se numea "Ratiune si credinta") o ilustrare sumara a celor sustinute de Wittgenstein, care are relevanta in contextul acesta : "Wittgenstein vorbeste despre diferite jocuri de limbaj in cadrul carora aceleasi expresii din limbaj, in contexte complet diferite, pe fondul unor activitati diferite, functioneaza diferit, avand insa inteles pe deplin. Este clar ca din
acest punct de vedere nu e nimic in neregula cu felul de a vorbi al omului credincios, integrat intr-o anumita traditie religioasa [...] Un anumit fel de a vorbi, probabil si un joc de limbaj sau mai multe, insoteste preocuparile si disputele cosmologilor contemporani. Cu totul alt fel de a vorbi este felul de a vorbi al celui preocupat de chestiuni de teologie naturala sau de filosofia religiei. Faptul ca exista o traditie indelungata in amestecarea acestor doua feluri de a vorbi diferite nu cred ca transforma aceasta amestecatura in ceva acceptabil. Incercarea de a oferi explicatii stiintifice cu privire la aparitia Universului este o chestiune, iar problema existentei lui Dumnezeu sau cea a atributelor divine este altceva.", unde jocul de limbaj este, pe scurt, totalitatea circumstantelor din interiorul careia emitem o propozitie/un discurs.

Am uitat sa mentionez ca Heidy este porecla-prescurtare pt Heidegger :D. Acum, ca sa nu divagam foarte, Heidy in principiu propune (in sectiunea 6) o destructie a istoriei ontologiei (ontologie insemnand pt el aproximativ toata filosofia) anterioare pana la cea elenista. In carte vei gasi aluzii negative in ceea ce-l priveste pa Kant cu privire la temporalitate-fiinta si la fenomenul in sine pe care H. nu-l gaseste inaccesibil si isi delimiteaza destul de clar existentialii de categorii (eu stiu, poate mai mult dintr-o pedanterie a originalitatii) Discursul insa e foarte ingrijit si te-as sfatui, deoarece cartea merita citita, sa nu privesti intr-o cheie kantiana sau aristotelica sau mai stiu eu, ci accepta-i intrucatva presupozitiile..

În prealabil postat de HoratiuM

In ce priveşte lipsa referinţei la sacru, nu ştiu ce să spun. Să fie vorba despre o subvertire a ei în angoasa existenţială a Dasein-ului?

Mi-e mi s-a raspuns cam asa : "Stiti filmul acela de Kurosawa in care mai multe localnice dintr-un sat se uita in interiorul unei fantani dupa ce facusera niste ritualuri si se reflecta in apa numai imaginea figurilor lor ? Cam asa cred ca v-ar raspunde Heidegger." Eu inca nu ma lamuresc , avand in vedere urmatoarele chestiuni : 1. Heidy a inceput studiul cu teologia 2. Heidy era totusi neamt 3. Si-a ars ultima parte din "Fiinta si timp" probabil pt ca ceva nu se mai lega 4. trebuie citita si "Originea operei de arta". Ramane de cercetat..

[Callisto]

În prealabil postat de ai2

E corect ce spui dar cine tine cont de asemenea argumente? Nu mai bine le zicem la toti biologi mai ales daca cred in D-zeu? si uite asa adunam noi cateva sute si "dovedim" ca evolutionismul este fals!

Mai oameni, e fantastic de irelevanta lista aia, nu se converteste nimeni pt ca pi pe doi oameni de stiinta plus un instalator erau creationisti. Salamandrele sunt importante...

[HoratiuM]

În prealabil postat de Callisto

Revelatiile Sfintilor Parinti , de pilda, reprezinta (prin excelenta) infinitul actual ? Sau poate fi el "prins" numai pe cale cognitiva/rationla? Te intreb asta pt ca vad ca esti atasat de Hegel si daca mi-a ramas ceva in cap de la el este vestita marca : "Ceea ce este raţional este real şi ceea ce este real este raţional."

Răspund foarte rapid aici, rămânând să aduc precizări şi la celelalte chestiuni rămase restante, mai târziu. Cer scuze, dar nu accesez în mod regulat forumul.

Revelaţiile Sfinţilor Părinţi reprezintă prin excelenţă Infinitul Actual Absolut. Pe cale raţională aşa ceva poate fi gândit numai antinomic, rămânând, aşadar, raţiunii naturale să se convertească în raţiune speculativă şi să vadă coincidenţa opuşilor şi semantica judecăţilor, nu doar forma lor.

Când Hegel spunea că tot ce e Real e Raţional, nu se referea nici la realitatea empirică, ci la Real, adică la Absolut; şi nici la raţiunea determinată, cea care ţine de principiile formale şi univoce ale identităţii şi non-contradicţiei, ci la Raţiune ca facultate a conştiinţei devenite în-şi-pentru-sine, adică devenite Spirit, gândire dialectică ce are o finalitate contemplativă chiar dacă se foloseşte de spaeculum, adică de negativ. La Hegel contemplaţia are loc, paradoxal, prin transmutarea gândirii dianoetice, prin aducerea ei la propria limită în aşa fel încât fiecare moment al ei să mărturisească Obiectul ultim al contemplaţiei, al nousului. E un paradox precum în cazul celor care îşi leapădă voia în seama părintelui spiritual, dar nu încetează, în tot acest timp, să rămână traversaţi de discernământ - sau, mai bine, tocmai de aceea.

Fireşte, nu există date care să ateste la Hegel o viaţă mistică propriu-zisă. Dar nici nu avea nevoie de vreme ce întreaga lui filosofie mărturiseşte despre putinţa de a atinge Transcendenţa în mod mediat, prin mijlocirea negativului, şi nu doar prin contemplaţie directă, nemijlocită.

Voi reveni şi cu precizări privitoare la infinitul actual determinat - necesare pentru deosebirea lui de Cel Absolut.