Ce mai "debitează "presa ! - Copiii europarlamentari

[cristiboss56]

Percepuţi ca "trădători" de către majoritarii islamici, creştinii din estul Pakistanului înfruntă, în ultima vreme, o escaladare a violenţelor cărora le cad victime. Adevărate scene de groază s-au desfăşurat , acum două zile, în localitatea Gorja din provincia Punjab, când unor persoane aparţinând comunităţii creştine li s-a dat foc, iar alte zeci au fost rănite de către un grup de musulmani. Violenţele au fost provocate de zvonurile privind deteriorarea unui Coran. Sâmbătă, ministrul pakistanez pentru minorităţi, Shahbaz Bhatti, a anunţat că în incidentele interetnice au fost incendiate 75 de case şi două biserici. Imaginile televizate la faţa locului au arătat locuinţe în flăcări şi străzi presărate cu mormane de moloz şi mobilă arsă. Armata a fost mobilizată în localitatea Gorja, iar autorităţile au arestat 12 suspecţi. Motivul dezlănţuirii recentelor atacuri de o violenţă ieşită din comun este acuzaţia de blasfemie adusă unui localnic de confesiune creştină, Mukthar Masih, care ar fi profanat Coranul ( gest pasibil de pedeapsa cu moartea în religia musulmană ) , pe când se afla la o nuntă. După incendierea locuinţelor, atacatorii au blocat intrarea cazărmii pompierilor şi străzile de acces în sat, împiedicând sosirea ajutoarelor. Preşedintele pakistanez, Asif Ali Zardari , şi-a exprimat îngrijorarea pentru cele întâmplate la Gorja şi a dat asigurări familiilor victimelor că vor primi despăgubiri pentru daunele suferite. Acţiunile violente de la sfârşitul săptămânii trecute se adaugă unei liste lungi cu atrocităţi comise de majoritatea musulmană la adresa minorităţii creştine din Pakistan. La 30 iunie, circa 6000 de mahomedani au atacat casele creştinilor din satul Azafi Abadi, aflat la 160 de kilometri de capitala provinciei Punjab, oraşul Lahore. Martorii au declarat că în acest incident au fost ucise cel puţin trei persoane şi rănite alte câteva zeci, printre care şi doi ofiţeri de poliţie. Sute de case şi propietăţi au fost complet distruse, astfel că mai mult de 110 de familii de creştini au fost nevoite să fugă în satele învecinate. Într o ţară creată în numele Islamului, creştinii sunt consideraţi trădători

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Percepuţi ca "trădători" de către majoritarii islamici, creştinii din estul Pakistanului înfruntă, în ultima vreme, o escaladare a violenţelor cărora le cad victime. Adevărate scene de groază s-au desfăşurat , acum două zile, în localitatea Gorja din provincia Punjab, când unor persoane aparţinând comunităţii creştine li s-a dat foc, iar alte zeci au fost rănite de către un grup de musulmani. Violenţele au fost provocate de zvonurile privind deteriorarea unui Coran. Sâmbătă, ministrul pakistanez pentru minorităţi, Shahbaz Bhatti, a anunţat că în incidentele interetnice au fost incendiate 75 de case şi două biserici. Imaginile televizate la faţa locului au arătat locuinţe în flăcări şi străzi presărate cu mormane de moloz şi mobilă arsă. Armata a fost mobilizată în localitatea Gorja, iar autorităţile au arestat 12 suspecţi. Motivul dezlănţuirii recentelor atacuri de o violenţă ieşită din comun este acuzaţia de blasfemie adusă unui localnic de confesiune creştină, Mukthar Masih, care ar fi profanat Coranul ( gest pasibil de pedeapsa cu moartea în religia musulmană ) , pe când se afla la o nuntă. După incendierea locuinţelor, atacatorii au blocat intrarea cazărmii pompierilor şi străzile de acces în sat, împiedicând sosirea ajutoarelor. Preşedintele pakistanez, Asif Ali Zardari , şi-a exprimat îngrijorarea pentru cele întâmplate la Gorja şi a dat asigurări familiilor victimelor că vor primi despăgubiri pentru daunele suferite. Acţiunile violente de la sfârşitul săptămânii trecute se adaugă unei liste lungi cu atrocităţi comise de majoritatea musulmană la adresa minorităţii creştine din Pakistan. La 30 iunie, circa 6000 de mahomedani au atacat casele creştinilor din satul Azafi Abadi, aflat la 160 de kilometri de capitala provinciei Punjab, oraşul Lahore. Martorii au declarat că în acest incident au fost ucise cel puţin trei persoane şi rănite alte câteva zeci, printre care şi doi ofiţeri de poliţie. Sute de case şi propietăţi au fost complet distruse, astfel că mai mult de 110 de familii de creştini au fost nevoite să fugă în satele învecinate. Într o ţară creată în numele Islamului, creştinii sunt consideraţi trădători

Clericii musulmani ai moscheii locale au continuat să incite la ură, îndemnându-i pe localnici "să dea o lecţie creştinilor" , acuzaţi de "trădare şi blasfemie". Recentele atacuri la adresa comunităţii creştine demonstrează statutul vulnerabil al acesteia în Pakistan. Creştinii din această ţară cu 165 de milioane de locuitori ( dintre care 97% sunt musulmani ) reprezintă un procent de 2,5% din populaţie, circa 1,2 milioane fiind catolici. Ei sunt supuşi unor multiple discriminări, cea economică aflându-se pe primul loc. Creştinii îndeplinesc toate muncile umile pe care nimeni nu le vrea. Candidaţii la un post ceva mai bine plasat sunt obligaţi să-şi declare religia, astfel sunt primii eliminaţi de pe listă.

[andreicozia]

Ce fel de crestini sunt, CATOLICI? de trec prin asemena pedepse?

[cristiboss56]

În prealabil postat de andreicozia

Ce fel de crestini sunt, CATOLICI? de trec prin asemena pedepse?

Frate, doar scrie ! Nu ? Şi nu uita (te rog frumos ) , să nu ne bucurăm de răul altoroa ! Nu ? Eu zic că nu-i bine . . .

[cristiboss56]

Pline de surprize sunt drumurile ţărişoarei noastre ! De la căruţele care-ţi ies în cale când te aştepţi mai puţin şi până la gropile fără de care peisajul rutier ar fi atât de normal încât aproape că te-ar apuca plictiseala. Păi , ce , nu-ţi vine să moţăi când mergi pe o autostradă lină, şerpuind uşor printre oraşe şi forme de relief ? Aşa cum se-ntâmplă dacă te plimbi prin Germania sau prin Franţa, ca să dau două exemple. Dar nu despre infrastructură teutonică faţă cu aia mioritică ( mai bine zis , cu lipsa ei ) voiam să povestesc. Pentru că nu mi-ar ajunge nici zece tablete ca să epuizez subiectul ! Mă gândeam însă , călătorind prin pitoreasca noastră patrie , că nu există şosea mai circulată care să nu fie străjuită de localnici vânzându-şi produsele agricole la vreo tarabă improvizată pe marginea carosabilului. Sunt cu miile , mai răspândiţi ca bornele kilometrice ! Oriunde te-ai duce, e imposibil să nu găseşti câţiva comercianţi oferindu-ţi de-ale gurii la preţuri de producător. În Oltenia, e plin de pepeni ( sau bostani, ca să-i facem pe plac întâiului om în stat ) . În Ardeal , sunt la ofertă brânzeturile , în special caşcavalul afumat ( dar nu sunt sigur că fumul nu provine de la eşapament ) . În Moldova, dacă nu mai găseşti struguri, înseamnă că a ieşit tulburelul ( în sticle ecologice, adică de plastic ) . Şi uite-aşa ajung la concluzia că, înainte de a se fi născut poet, românul s-a născut tarabagiu !

[Iulia11]

Cata munca, teama si credinta ne trebuie unora ca sa ajungem undeva "bine" in occident....cat sacrificiu material si spiritual....si ce distractiva trebuie sa fie viata unor nulitati ca EBA care ajung in "pup" prin propulsarea cu elan de catre nepotismele unui sistem romanesc compromis definitiv.

[cristiboss56]

În Australia : sunt interzise deţinerea şi utilizarea oricăror tipuri de spray-uri iritante sau paralizante ; În Estonia : se recomandă vaccinarea impotriva difteriei, a febrei tifoide, a poliomelitei şi a rujeolei la copii ; In Ungaria : este interzisă introducerea produselor din carne de porc fabricate în gospodăria proprie şi a băuturilor produse artizanal ; În Africa de Sud nu există sistem de transport în comun şi nici companii de taximetrie ; În Arabia Saudită, atenţie sporită dacă şofezi ! Penalizările pentru accidente sunt aspre şi pot ajunge până la pedeapsa capitală ; În Bosnia Herţegovina există zone minate rămase în timpul conflictului armat din prima jumătate a anilor '90 ; În China , trebuie să ai paşaportul în permanenţă la tine, deoarece poliţia locală efectuează controale stradale intense. Pedeapsa, în cazul in care nu poţi face dovada identităţii tale, poate fi chiar închisoarea ; În Marea Britanie este interzisă folosirea agocalminului ; În Republica Dominica, din iunie până octombrie este perioada furtunilor tropicale, de aceea trebuie să urmăreşti în permanenţă anunţurile şi recomandările făcute de autorităţi în această privinţă ; In Israel, nu circula sâmbăta cu maşina în regiunile locuite de evreii ultrareligioşi. Rişti să ţi se arunce cu pietre în automobil. Manifestă un comportament rezervat în public în perioada de Shabat ( de vineri seara până sâmbătă seara ). Fumatul în public poate fi considerat ofensator.

[cristiboss56]

Doi soţi din Paraguay au trecut prin clipe de groază după ce medicii l-au declarat mort pe bebeluşul lor. < Copilul nu mişca, nu avea nici reflexe respiratorii, nu am auzit nici o bătaie a inimii şi , în consecinţă, am declarat decesul prematurului de 24 de săptămâni >, a declarat medicul Ernesto Weber. Disperaţi, ei au adus acasă copilul şi au început să plângă. < Când l-am scos din cutie să-l îmbrăcăm pentru înmormântare, a început să ţipe, să plângă şi să respire adânc. Eram disperaţi şi ne-am urcat imediat în maşină să-l ducem înapoi la spital >, a spus Jose Alvarenga, tatăl micuţului. Părinţii au dat fuga cu el la alt spital, unde medicii l-au pus imediat la incubator. Starea copilului este acum stabilă şi are mari şanse să treacă peste acest incident deosebit de grav, chiar dacă nu cântăreşte decât 600 de grame. Micuţul a venit pe lume într un spital de stat din capitala Paraguayului, Asuncion. S-a născut prematur, la şase luni. Plămânii sunt dezvoltaţi perfect, la fel şi inima copilaşului.

[cristiboss56]

Simţim că viaţa trece pe lângă noi , iar sentimentul e cât se poate de normal: irosim ore în şir cu ocupaţii lipsite de importanţă. Jurnaliştii de la "The Dally Mail" au strâns la un loc o serie de statistici fascinante care arată cât timp se pierde într-o viaţă de om. E aproape sigur că somnul ne ocupă 26 de ani din viaţă, dar pierdem alţi şapte ani încercând să adormim. Conform statisticilor invocate de cotidianul britanic, petrecem aproximativ cinci luni din viaţă plângându-ne de diverse lucruri, şi doar 115 zile, în total, râzând. Că oamenii s-au schimbat odată cu timpurile o indică faptul că în anii '50 obişnuiam să chicotim de trei ori mai mult decât în prezent. Dar odată cu schimbările climatice, cu tot mai multe ore lucrate peste program şi cu viaţa personală mereu ameninţată de criză, avem din ce în ce mai puţine motive de râs. Simţi că aştepţi mereu câte ceva sau pe cineva care nu mai vine ? Ei bine , chiar aşa şi este : fiecare dintre noi petrece aproape un an din viaţă aşteptând. Mai exact, sunt şase luni de stat la coadă, 27 de zile de aşteptare în gări sau în staţii de autobuze şi 20 de săptămâni enervante, aşteptând la telefon ca la celălalt capăt al firului să răspundă un operator de call center. Atunci când vine vorba de destindere, preferăm să pierdem vremea zăcând în faţa televizorului, decât să petrecem cât mai multe momente cu cei dragi. Nu mai puţin de 11 ani din viaţă îi irosim în acest fel. Irosirea timpului se accentuează odată cu progresul tehnologic : cinci ani îi pierdem stând pe internet, asta dacă suntem logaţi doar 11 ore şi 20 e minute într o lună . Bărbaţii pierd cam un an din viaţă uitându-se după femei - analizează din priviri câte zece femei , în medie , pe zi - în timp ce femeile se uită instistent la reprezentanţii sexului opus cam jumătate din acest timp : şase luni într-o viaţă. Când vine vorba de romantism, petrecem puţin mai mult de o lună strângându-ne partenerul în braţe, privind apusurile de soare sau luând cine romantice. Cât priveşte "sporturile nocturne" , femeile se descurcă mai rău decât partenerii lor bărbaţi. Experimentează în medie nouă ore şi jumătate de extaz, în timp ce ele abia ajung la o oră şi 24 de minute în toată viaţa. <<< Va Urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Simţim că viaţa trece pe lângă noi , iar sentimentul e cât se poate de normal: irosim ore în şir cu ocupaţii lipsite de importanţă. Jurnaliştii de la "The Dally Mail" au strâns la un loc o serie de statistici fascinante care arată cât timp se pierde într-o viaţă de om. E aproape sigur că somnul ne ocupă 26 de ani din viaţă, dar pierdem alţi şapte ani încercând să adormim. Conform statisticilor invocate de cotidianul britanic, petrecem aproximativ cinci luni din viaţă plângându-ne de diverse lucruri, şi doar 115 zile, în total, râzând. Că oamenii s-au schimbat odată cu timpurile o indică faptul că în anii '50 obişnuiam să chicotim de trei ori mai mult decât în prezent. Dar odată cu schimbările climatice, cu tot mai multe ore lucrate peste program şi cu viaţa personală mereu ameninţată de criză, avem din ce în ce mai puţine motive de râs. Simţi că aştepţi mereu câte ceva sau pe cineva care nu mai vine ? Ei bine , chiar aşa şi este : fiecare dintre noi petrece aproape un an din viaţă aşteptând. Mai exact, sunt şase luni de stat la coadă, 27 de zile de aşteptare în gări sau în staţii de autobuze şi 20 de săptămâni enervante, aşteptând la telefon ca la celălalt capăt al firului să răspundă un operator de call center. Atunci când vine vorba de destindere, preferăm să pierdem vremea zăcând în faţa televizorului, decât să petrecem cât mai multe momente cu cei dragi. Nu mai puţin de 11 ani din viaţă îi irosim în acest fel. Irosirea timpului se accentuează odată cu progresul tehnologic : cinci ani îi pierdem stând pe internet, asta dacă suntem logaţi doar 11 ore şi 20 e minute într o lună . Bărbaţii pierd cam un an din viaţă uitându-se după femei - analizează din priviri câte zece femei , în medie , pe zi - în timp ce femeile se uită instistent la reprezentanţii sexului opus cam jumătate din acest timp : şase luni într-o viaţă. Când vine vorba de romantism, petrecem puţin mai mult de o lună strângându-ne partenerul în braţe, privind apusurile de soare sau luând cine romantice. Cât priveşte "sporturile nocturne" , femeile se descurcă mai rău decât partenerii lor bărbaţi. Experimentează în medie nouă ore şi jumătate de extaz, în timp ce ele abia ajung la o oră şi 24 de minute în toată viaţa. <<< Va Urma >>>

O femeie obişnuită petrece 136 de zile cu alegerea şi îmbrăcarea hainelor, cu machiajul, cu depilarea şi cu duşurile. Pe de altă parte , bărbaţii fără pretendenţi petrec doar 46 de zile pentru a se aranja. Au însă nevoie de mai bine de 3000 de ore pentru a se bărbieri.
Condiţia de femeie măritată se măsoară tot în ore: o familistă iroseşte cinci ani şi jumătate ştergând praful, dând cu aspiratorul şi făcând alte treburi casnice.