Mic chestionar legat de credinta(inceputuri, rataciri etc.)

[sophia]

Voi cum ati inceput in credinta?
- la varsta mai frageda/ mai tarziu/ mai la batranete
- din familie?
- v-a indrumat/va indruma cineva? Aveti duhovnic, preot de suflet
- a existat un eveniment, o persoana, o carte, un film, vizita la locuri sfinte care v-a indreptat spre credinta, sau v-a intarit-o?
- ati avut rataciri, momente de renuntare, atractie spre alta credinta? Persoane care v-au produs acestea?
- aveti limitari in credinta (atat pot si accept si mai mult nu)
- va simtiti mai bine daca intelegeti, cautati, cititi, sau pur si simplu fara astea
- ati simtit ajutor in momente critice in credinta
- cititi carti legate de, acceptati alte confesiuni/religii, sau le refuzati categoric si sub orice forma?

Raspunsurile mele:

- putin in copilarie, decisiv mai tarziu
- partial, putin
- nu (in afara de cei pe care ii mai intreb eu)/ nu (sau numai partial)
- da, da, da, da, da
- da si da
- da
- prima varianta, dar mi-este si greu
- da
- da, da, comunic cu oamenii (in mod limitat)

[Hector]

De ce nu faci un chestionar pe forum? De genul votatului.

[sophia]

Ce spui tu, inseamna pe comunitate? Sa fac sondaj de opinie pe comunitate.
Dar nu stiu daca acolo intra cineva sa citeasca.
Era bine daca puneau acele functiuni aici, pe forum.

[valentin.viliga]

- de mic copil, da a existat cine in familie (si inca mai exista bunica )
- beneficiez si de indrumare
- da a existat persoana
- momente de renuntare n-am avut si nici atractie catre alte culte, rataciri poate mai am
- ma simt mai bine daca-mi inteleg credinta
- da am avut momente in care credinta m-a ajutat
- citesc carti legate de alte confesiuni, discut, polemizez(dar nu in sensul de a purta razboi) cu ei

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Voi cum ati inceput in credinta?
- la varsta mai frageda/ mai tarziu/ mai la batranete
- din familie?
- v-a indrumat/va indruma cineva? Aveti duhovnic, preot de suflet
- a existat un eveniment, o persoana, o carte, un film, vizita la locuri sfinte care v-a indreptat spre credinta, sau v-a intarit-o?
- ati avut rataciri, momente de renuntare, atractie spre alta credinta? Persoane care v-au produs acestea?
- aveti limitari in credinta (atat pot si accept si mai mult nu)
- va simtiti mai bine daca intelegeti, cautati, cititi, sau pur si simplu fara astea
- ati simtit ajutor in momente critice in credinta
- cititi carti legate de, acceptati alte confesiuni/religii, sau le refuzati categoric si sub orice forma?

Ma mir ca nu au fost multe raspunsuri la acest topic. Sa raspund si eu:
1.la varsta frageda, de cand eram bebe si ma lua bunica la biserica.inainte ma lua ea la biserica, acum e batrana, s-a schimbat roata: am ajuns eu sa o duc pe ea la biserica.
2.da
3. da. bunica. de vreun an si ceva am si duhovnic f bun si sper sa ma ajute Dumnezeu sa il pastrez.
4. multe lucruri mi-au intarit credinta mea slaba, la fiecare pas poti gasi oameni, intamplari, lucruri si gesturi din cele mai simple care sa te intareasca. As mentiona un singur aspect - chipul senin si demn al primului mort pe care l-am vazut in cosciug si senzatia de pace sufleteasca pe care am avut-o in tot timpul slujbei de stalpi cat l-am privit. o singura lacrima nu a reusit sa imi stoarca omul ala (desi sunt o fire tare sensibila si l-am pretuit indeajuns). si acum, cand imi amintesc de el, nu simt niciun gol in sufletul meu, ci aceeasi senzatie de bucurie si de implinire. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca, caci mi-a dat multe lectii cat a fost viu, insa mort mi-a dat cea mai buna dintre lectiile posibile: cea a nemuririi sufletului!
5. cred ca am avut o singura ratacire, acum cativa ani, cand m-am rugat foarte tare pentru ceva si totul a iesit pe dos, dar imediat dupa aceea am primit atat de multe binecuvantari nesperate.... niciodata nu m-am gandit sa renunt la religia mea. Ortodoxia este, intr-adevar, singura care te poate face fericit. si singura adevarata.
6. ca sa am limitari in credinta, ar trebui sa imi si cunosc f bine religia. nu, ortodoxia trebuie asumata ca atare, cu tot ce are ea.
7. of, of, ar trebui sa imi fac si eu timp sa caut, sa citesc... desi ma simt mult mai bine cand simt,cand traiesc, cand preiau de la altii simtirile si trairile lor. la ce bun sa citesc ce au trait altii, in loc sa traiesc /descopar eu insami? in general, experientele personale sunt intransmisibile, se spunea in Jurnalul fericirii. Sunt de acord cu asta.
8. da, da, da. si nu merit. de fiecare data cand am avut o problema, parca imi trimitea Dumnezeu in cale o rezolvare, un sfat, un om bun...
9. daca nu prea citesc carti legate de ortodoxie, de ce sa citesc carti referitoare la budism? stiu ca e un raspuns f. ignorant, dar e sincer. e bine sa citim, ca sa stim in ce aspecte ne deosebim de ceilalti. si pentru cultura generala... cand vorbesc cu un om, nu il intreb: "auzi, esti ortodox? ca daca nu, nu mai stau de vorba cu tine! " fiecare cu credinta lui, insa sa si-o tina la el in suflet. accept o opinie diferita, o confesiune diferita, atata timp cat pe mine nu ma afecteaza cu nimic.

[costel]

Eu nu stiu care este rostul acestui chestionar. Caci nu e important cand si cum ai ajuns la Dumnezeu. Important e ca ajuns la El, sa nu te mai desparti de El. Pe de alta parte, nu exista o singura cale de a ajunge la Dumnezeu. Asa ca drumul unuia catre El nu este si drumul meu catre El.

[georgeval]

Subscriu la cele spuse de tine, Costel. Pe mine ma intereseaza daca am ajuns la Dumnezeu sa nu pierd relatia cu El asemenea lui Iuda. Ce a avut si ce a pierdut Iuda? Si ce a castigat talharul de-a dreapta Mantuitorului? Iata, nu timpul a contat, ci relatia si trairea cu El.

[sophia]

@Costel - ba este f.important modul si chiar momentul in care ai ajuns la Dumnezeu si ratacirile.
Mai intai ca suntem pe un forum si ne tot atacam si frecam unul pe altul si calcam sufletul in picioare, fara sa ne cunoastem.
Pe urma depinde ce probleme si cai are fiecare, pentru ca asta arata sufletul lui, problemele si greutatile pe care le are in credinta.
Unii spun ca este asa grea grea si incomoda credinta, altii chiar o simt asa, altora dimpotriva le este atat de usor, incat ma intreb adesea cum sa fie grea, daca altora le este asa usor, le stiu pe toate si sunt perfecti.
Asta afli aici in forum.
Chiar si de la tine Costel - am senzatia ori ca intr-adevar le stii pe toate si iti este atat de usor, ori ne iei peste picior de multe ori.
Nu stiu cum esti cu adevarat.
Sunt si unii care au mari greutati si pentru voi nu este de crezut.

Vroiam sa stiu cum am putea sa ne intelegem aici, cu totii in pace, sau chiar in biserica, sa inteleg oamenii.
Si ma intereseaza cum se poate ajunge la credinta, la Dumnezeu.
Este adevarat ca pentru fiecare exista alta cale, dar aici in forum si in viata reala am senzatia ca suntem de fapt obligati sa urmam aceeasi cale.
Nu stii sau nu intelegi/accepti ceva, nu esti crestin, sau nu esti bun crestin.

Si ma mai intreb cum trebuie sa fie de fapt, pana la urma credinta:
- usoara, s-o practici usor si cu placere?
- grea, incomoda, sa te chinui, sa nu faci cu placere?
- s-o faci cu forta?
- sa fie logica, s-o poti intelege?
- sa fie complicata si incuiata, fara informatii
Si ce sa faci cand ai probleme si indoieli?
Ce bine ca tu, sau altii nu le au si le este usor! Bravo voua!

[sophia]

@georgeval - exact, este f.buna comparatia.
Talharul a fost asa cum a fost toata viata, n-a facut efort in credinta, l-a cunoscut pe Dumnezeu abia la sfarsit si tot a fost iertat si l-A luat in rai.
Si atunci n-a fost el mai castigat decat unul care s-a nevoit toata viata si cine stie totusi cum va fi judecat acolo sus?
Asta este intrebarea.
La Iuda a fost invers. S-a dus cu El, a fost cu El si L-a pierdut totusi, pentru ca...era mai om, cu slabiciunile lui.
Cat si la ce i-a ajutat credinta, daca nici macar nu l-a ferit de la cadere si pacat?

[mc2009]

În prealabil postat de sophia

Voi cum ati inceput in credinta?
- la varsta mai frageda/ mai tarziu/ mai la batranete
- din familie?
- v-a indrumat/va indruma cineva? Aveti duhovnic, preot de suflet
- a existat un eveniment, o persoana, o carte, un film, vizita la locuri sfinte care v-a indreptat spre credinta, sau v-a intarit-o?
- ati avut rataciri, momente de renuntare, atractie spre alta credinta? Persoane care v-au produs acestea?
- aveti limitari in credinta (atat pot si accept si mai mult nu)
- va simtiti mai bine daca intelegeti, cautati, cititi, sau pur si simplu fara astea
- ati simtit ajutor in momente critice in credinta
- cititi carti legate de, acceptati alte confesiuni/religii, sau le refuzati categoric si sub orice forma?

Raspunsurile, sper sa fie de vreun folos.
- putin in copilarie si adolescenta, 'constient' apoi
- oarecum, de la bunica si de la mama
- duhovnicul
- o multitudine, care probabil se pot defini ca 'mila lui Dumnezeu'
- la inceputul facultatii
- cele ale Sfintilor Parinti
- cele de mai sus
- mai ales in sensul parintelui Steinhardt: 'Domnul cand da, da ca boierul'
- nu am inclinatie spre istoria religiilor

Am mai urmarit dialogurile de pe forum ale Dvs. Exista perioade de inceput, de incercari, la toata lumea, care pot veni uneori chiar de la oameni de la care nu te astepti. Peste toate se poate trece, cu putina vointa si cu ajutorul lui Dumnezeu. M-as bucura si va doresc sa gasiti in Ortodoxie cele 'de toate' pe care le-am aflat si eu: libertate, dragoste, mila, ordine, discernamant ... Poate doar de 'sapat' putin ...