liberul arbitru

Da, sa zicem ca am reusit sa-l conving pana la urma pe ateistul cu care ma contrazic, vis-a vis de treaba asta. Dar dupa cum ma asteptam de la el, iata ca a venit cu alta ghicitoare. Se pare ca e vrun fel de "specialist in liberu arbitru". Iata ce spune el: (am dat cu copy paste)

Dumnezeu este omniscient. El stie si ce fac eu acuma si ce voi face eu in viitor, stie toate deciziile pe care le voi lua si le-a stiut intotdeauna. Dar asta inseamna ca deciziile mele exista deja, si au existat intotdeauna in cunoasterea lui Dumnezeu. Deci ceea ce fac eu in viata este prescris si se poate intampla doar intr-un singur fel, exact in felul in care stie Dumnezeu ca se va intampla. Rezulta ca nu am liber arbitru din moment ce toate deciziile mele sunt prestabilite.

La asta ce sa-i mai spun? Are cineva vreo idee?

[casandrasa]

În prealabil postat de gd1859

Da, sa zicem ca am reusit sa-l conving pana la urma pe ateistul cu care ma contrazic, vis-a vis de treaba asta. Dar dupa cum ma asteptam de la el, iata ca a venit cu alta ghicitoare. Se pare ca e vrun fel de "specialist in liberu arbitru". Iata ce spune el: (am dat cu copy paste)



La asta ce sa-i mai spun? Are cineva vreo idee?

Nu stiu ce sa spun,cred doar ca asta-i erezie!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de gd1859

Da, sa zicem ca am reusit sa-l conving pana la urma pe ateistul cu care ma contrazic, vis-a vis de treaba asta. Dar dupa cum ma asteptam de la el, iata ca a venit cu alta ghicitoare. Se pare ca e vrun fel de "specialist in liberu arbitru". Iata ce spune el: (am dat cu copy paste)

La asta ce sa-i mai spun? Are cineva vreo idee?

Dumnezeu nu e o entitate de tipul "Q" din Start Trek, care are puteri magice, sta undeva departe in Univers si din cand ne viziteaza. Ateistii vor sa-L inteleaga, asa cum si Lucifer a crezut ca poate, insa asta nu e posibil. Noi nu putem sa intelegem nici macar natura inconjuratoare: felul in care e structurata materia si energia, macrocosmosul, viata, mai nimic... Si tu sau acel ateu vreti sa-L intelegeti pe Dumnezeu? Pai El nu are termeni de comparatie din lumea asta si din nici o lume. Nu stim cum exista El deasupra timpului, prestiind totul, dar fara sa predestineze lumea creata in vreun fel. Este un cvasi-paradox acceptat, o taina, si multa cerneala a curs pe tema asta delicata. Insa este de bun simt ca lumea sau lumile sa fie populate de fiinte cu proprie vointa, altfel am fi robotei, simple angrenaje ale unui mecanism complex. Daca am fi predestinati, Jertfa Fiului pe Cruce nu ar mai avea sens. Deci in ideea in care exista Dumnezeu, Acesta nu ne forteaza sa facem ceva.

Unele lucruri nu sunt nici rationale, nici irationale: sunt suprarationale. Pentru a le accepta este nevoie de credinta, fara a fi posibile demonstratii stiintifice sau logice. Ajungem pe taramul metalogicii, unde fenomenele scapa de sun controlul mintii noastre limitate...

Apropo, un prieten a terminat Filosofia si a avut de trecut un examen la obiectul Metalogica. Majoritatea au invatat pe branci - era si un prof nasol care corecta, normal - si putini din grupa au trecut. Insa amicul a profitat de faptul ca a fost test grila si a bifat la marele ghici si a luat 6. :) Nu te pui cu chestii care te depasesc...

[maria63]

Eu inteleg lucrurile in felul urmator:
Dumnezeu ne-a lasat posibilitatea sa alegem intre bine si rau din iubirea care ne-o poarta , o iubire peste puterile noastre de intelegere !
Pentru El ar fi fost foarte simplu sa ne faca pe toti buni , adevarati ingeri ! Dar atunci faptul ca am fi ajuns desavarsiti , nu ar mai fi fost meritul nostru , ar fi fost meritul divin! DUMNEZEU NU E MANDRU !
Stele stralucesc prin lege , asa au fost facute de Dumnezeu ,nu prin meritul lor.
Cand devenim buni ,desavarsiti , prin alegerea noastra , prin efort propriu , e altceva , vorbim deja de virtute.
Scopul fiind mantuirea sufletuluitot timpul suntem pusi in situatia de a alege .Si nu intamplator! Ni se ofera sansa sa mai adaugam sau nu o virtute in zestrea noastra sufleteasca .
Dragostea lui Dumnezeu e mare!Trebuiesc ani sa ne straduim sa intelegem!

IN PRIMUL RAND unii trebuie sa depaseasca stadiul de Ateu .
Ei privesc lucrurille de sus in jos , demonstreaza si arumentaeaza...Cum sa-l vada pe Dumnezeu? D-zeu e sus....

Toate relele pe care le facem sunt "meritul" nostru. In rest, tot ce e bun, de la Dumnezeu este.

[andrei25]

În prealabil postat de Anca-Miha

Toate relele pe care le facem sunt "meritul" nostru. In rest, tot ce e bun, de la Dumnezeu este.

Nu e adevarat. Asa e, toate relele le facem numai noi, dar bunele nu le face numai Dumnezeu, ci conlucram si noi, pt ca asa, ar fi predestinare pt cele bune, ceea ce e iarasi o erezie.

[andrei25]

În prealabil postat de gd1859

Da, sa zicem ca am reusit sa-l conving pana la urma pe ateistul cu care ma contrazic, vis-a vis de treaba asta. Dar dupa cum ma asteptam de la el, iata ca a venit cu alta ghicitoare. Se pare ca e vrun fel de "specialist in liberu arbitru". Iata ce spune el: (am dat cu copy paste)



La asta ce sa-i mai spun? Are cineva vreo idee?

Complet fals. Fa o distinctie clara intre prestiinta lui Dumnezeu si predestinare. Nu exista predestinare, asta e o erezie. Tie daca iti vine un gand sa bati pe cineva, asta inseamna predestinare? Oare nu ai liberul arbitru sa refuzi un astfel de gand, sau sa-l accepti?

[Marius22]

În prealabil postat de gd1859

Catolicii si cu protestantii au rezolvat-o spunand ca de fapt omniscienta lui Dumnezeu se termina acolo unde incepe liberul arbitru al oamenilor. Voi ce parere aveti?

Aceasta viziune esta una simplista. Liberul arbitru si omniscienta lui Dumnezeu nu se afla pe pozitii opuse si, mai mult, nu se exclud reciproc. Liberul arbitru al oamenilor nu limiteaza omniscienta lui Dumnezeu iar atotcunoasterea lui Dumnezeu nu pune hotar libertatii omului.

Atotcunoasterea lui Dumnezeu nu inseamna predestinare sau fatalism, ci presupune cunoasterea din vesnicie a faptelor noastre prin prisma libertatii manifestate.

Cineva definea relatia de iubire ca acord a doua libertati. Are nevoie Dumnezeu, Insasi Iubirea, de o inima nedaruita in mod liber?

[georgeval]

Acolo unde este iubire nu este necesitate sau constrangere, ci libertate. Adevarata libertate presupune iubirea. Relatia dintre om si divinitate nu este una impersonala, ci una personala. Noi pentru Dumnezeu suntem realitati personale, nu suntem niste obiecte pe care Dumnezeu le cunoaste intr-un mod teoretic potrivit unor legi pe care le-a sadit in fiecare dintre noi intr-un mod arbitrar. Un Dumnezeu desavarsit trebuie sa cunoasca omul prin taina libertatii sale, nu prin legi impuse potrivit destinului sau altor conceptii contrare libertatii.