intrebare

În prealabil postat de zaharia_2009

Prefer sa iau totul in serios, oricine ai fi si orice intentie ai avea (f. serioasa sau numai dorinta de conversatie):
- este un lucru serios care se petrece in mintea si sufletul tau, care poate evolua in orice directie,daca nu faci nimic,dar directie negativa,care mai de care negativa. Nu exista nici macar o varianta care sa-ti fie cit de cit favorabila. deocamdata nesocotind actiunile lui ci doar pe ale tale.Putem face literatura multa,incepind cu faptul ca,,prin femeie a intrat pacatul in lume",si ca astfel iacata ea poarta vina initiala, dar nu ne-ar fi de folos...Treaba este ca esti in preajma unui mare,f.mare pacat si trebuie sa fugi sa rupi pamintul.Sa fugi la propriu.Oricit de bine te-ar sfatui,oricit de metodic si ales te-ar spovedi,oricit de calm si duios te-ar indruma lasa totul si fugi.Sa nu mai calci mici o data prin minastirea aceea.Sunt destule pe care sa le colinzi sau de care sa te folosesti.Sa nu dai ispititorului nici un ,,capat de ata"de care sa apuce sa traga !Nu te amagi cu nici un gind desart de genul:,, lasa,in minastire mai pot merge dar sa nu ma vad cu el" sau peste un timp:,,am un necaz prea mare acum si doar el mi-l poate rezolva,ca doar nu pot fi atit de absurda incit sa ma feresc sa merg si la nevoie". Se spune clar,f. clar in Pateric :,...pe diavolul desfrinarii nu a reusit nimeni sa-l biruiasca luptindu-se cu el ci doar fugind de el" pt. ca in finalul dramatic aici se ajunge,la lupta. Sa nu cumva sa te lasi amagita cum ca ai putea controla situatia si cu multa atentie nu s-ar putea intimpla ceva rau ca te inseli.Iar pacatul sau pacatele care se pot savirsi ,daca nu te opresti,pot fi atit de mari ca te ingrozesti numai la auzul lor si la pedepsele cu care se sanctioneaza.
D.p.v. al lui in momentul in care va avea cea mai mica banuiala iti va raspunde,cel mai sigur,in maniera brutala,categorica si oficiala indepartindu-te.Asa sunt invataturile tuturor parintilor pt. lupta cu ispitele mari.
Am avut un coleg de facultate din mitropolia Olteniei ,calugar preot desigur,care dupa un timp(nu stiu exact sa spun)s-a saturat de viata monahala gasindu-si un motiv si a iesit din ea.S-a casatorit,a facut 2 copii(cum dumnezeu a reusit sa faca DOAR 2 copii nu stiu,decit facind alte pacate tot f. mari)a devenit preot de mir si isi traia viata cam asa: activa la o biserica ca si paroh ,isi lua concediu ca orice meserias,mergea la mare ,la munte,in delata (sa vada toate frumusetile lasate de D.zeu pe pamint ca la minastire a fost oprit),avea afacerile sale caci chipurile de la altar cistiga prea putin,se nevoia in asceza precum crestinul de rind ca de,doar este diferit de monahi.Printre lucrurile cele mai grave din canoanele BOR scrie ca unul ca acesta nici macar in cimitir sa nu se ingroape la moarte precum toti crestinii ci in afara lui linga gard. Fiind colegul meu si vorbind cu el (il cunosteam dinaintea intrarii in facultate-a mea si a lui)el stia una si buna : esenta lui Hristos este dragostea iar ortodoxia este religia iubirii in principal.Stia ca va fi pedepsit in lumea cealalta dar cu iubire(adica mai usor)si nu chiar aspru,adica iertindu-i-se mare parte din greseala.Probabil ca si episcopul care la primit ca preot de mir credea la fel.Este adevarat ca trebuie sa iertam de multeori aproapelui nostru dar iertam numai ce este de iertat ,adica ce se ierta chiat de catre sf. canoane.Nu ne putem da noi (oricare dintre noi)mai cumsecade decit sfintii care au facut canoanele(adica sa fim mai sfinti ca ei)pt. ca va trebuim sa raspundem si sa dam socoteala la intrebare lui Hristos: ,,de ce deslegati ce Eu nu am deslegat?"La fel si in viata laica nici o instanta nu iarta mai mult decit ii permite legea pt. ca altfel ajungem in alta situatie.

In concluzie : fugi de acela si si de minastirea aceia cit poti de tare si de mult si sa nu privesti inapoi deloc pt. ca nu este de gluma cu o asemenea ispita !

Va multumesc foarte mult,am citit cu mare atentie cele spuse de dumneavoastra.
Sunt de acord intrutotul!
Am sa incerc...
Dar daca ziceti ca daca-si va da seama,ma va indeparta brutal,categoric.....atunci unde este pericolul?!Pentru ''pacat'' e nevoie de doi,nu?!
Cred ca pot controla situatia,dar si daca m-as pierde eu,dumneavoastra ziceti ca m-ar indeparta dansul.
Oricum,desi nu cred ca si-a dat seama,totusi nu-si mai petrece atata timp cu mine ca inainte,ma cam repede,si la spovedit ma expediaza,si ma intreaba doar de sora mea.Inainte cand ma vedea ma intreba''de sanatate'',tot timpul imi dadea cate o carte,venea el repede sa-mi ia acatistul.......acum......parca nici n-as fi,trebuie sa-l trag eu ''de maneca''.
Va multumesc pentru sfaturi!
Aveti incredere in mine,ca nu voi depasi masura,cel putin la suprafata ma voi comporta exemplar!

[zaharia_2009]

Esti dragalasa si nevinovata in felul tau de a fi si de a spune ...dar sa nu uiti de o asemenea grozavie niciodata.Ispititorul cind voieste sa te traga in pacat nu te ataca atunci cind esti vigila si pregatita ,pt. ca ii scapi,el te urmareste ehe,timp indelungat pina la un moment dat cind din oboseala ,din mindrie(ca stapinesti situatia),din neatentie,din orice... te ataca fiind sigur ca te inseala si atunci gata...esti pierduta. Parerea mea este ca esti o sora instruita,tinara ,ortodoxa,poate si simpatica,intr-un cuvint ai multe daruri de la D.zeu in tine. Nu le irosi pe o grozavie ci lucreaza cu ele intru folosul tau.Cauta-ti linistea si implinerea in alt loc fiindca mare este pamintul si lat asemenea.
Nu am dorit nici pe departe sa te afrontez,sa fac pe ,,tatuca" atoatestiutor si sa-ti dau lectii. Mi-am spus doar parerea ! Tu esti libera de la D.zeu sa faci cum iti este inima ,dupa propria vointa dar este mare durere sa gusti din asa ceva.

Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te aibe in paza !

În prealabil postat de zaharia_2009

Esti dragalasa si nevinovata in felul tau de a fi si de a spune ...dar sa nu uiti de o asemenea grozavie niciodata.Ispititorul cind voieste sa te traga in pacat nu te ataca atunci cind esti vigila si pregatita ,pt. ca ii scapi,el te urmareste ehe,timp indelungat pina la un moment dat cind din oboseala ,din mindrie(ca stapinesti situatia),din neatentie,din orice... te ataca fiind sigur ca te inseala si atunci gata...esti pierduta. Parerea mea este ca esti o sora instruita,tinara ,ortodoxa,poate si simpatica,intr-un cuvint ai multe daruri de la D.zeu in tine. Nu le irosi pe o grozavie ci lucreaza cu ele intru folosul tau.Cauta-ti linistea si implinerea in alt loc fiindca mare este pamintul si lat asemenea.
Nu am dorit nici pe departe sa te afrontez,sa fac pe ,,tatuca" atoatestiutor si sa-ti dau lectii. Mi-am spus doar parerea ! Tu esti libera de la D.zeu sa faci cum iti este inima ,dupa propria vointa dar este mare durere sa gusti din asa ceva.

Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te aibe in paza !

Multumesc!
Sa stiti ca asa GANDESC si eu....doar ca SIMT altfel......

Dar stiti ce mai cred ?!Ca nu intotdeauna gandurile astea vin de la d....Niciodata nu am dat vina pe d ,de multe ori si noi oamenii suntem de vina.Multi s-au obisnuit sa spuna ''m-a impins necuratul sa fac nu-stiu-ce'',''parinte nu am vrut sa fac asta,dar necuratul m-a pus sa fac crima asta,sau rautatea asta......etc''.Eu cred ca trebuie sa fim responsabili pentru faptele noastre.Sa nu mai cautam scuze.

În prealabil postat de elenadana

Va multumesc foarte mult,am citit cu mare atentie cele spuse de dumneavoastra.
Sunt de acord intrutotul!
Am sa incerc...
Dar daca ziceti ca daca-si va da seama,ma va indeparta brutal,categoric.....atunci unde este pericolul?!Pentru ''pacat'' e nevoie de doi,nu?!
Cred ca pot controla situatia,dar si daca m-as pierde eu,dumneavoastra ziceti ca m-ar indeparta dansul.
Oricum,desi nu cred ca si-a dat seama,totusi nu-si mai petrece atata timp cu mine ca inainte,ma cam repede,si la spovedit ma expediaza,si ma intreaba doar de sora mea.Inainte cand ma vedea ma intreba''de sanatate'',tot timpul imi dadea cate o carte,venea el repede sa-mi ia acatistul.......acum......parca nici n-as fi,trebuie sa-l trag eu ''de maneca''.
Va multumesc pentru sfaturi!
Aveti incredere in mine,ca nu voi depasi masura,cel putin la suprafata ma voi comporta exemplar!

Draga elena,

Sa nu te increzi niciodata ca poti controla situatia. Daca vrei fa niste probe cu alte lucruri minore si ai sa vezi cat de greu e sa controlezi ceva. Asa ca increde-te in Dumnezeu in tot ceea ce faci.

Viata calugarilor este foarte dificila din acest punct de vedere (pacatului trupesc) si nu numai. Pentru ei orice pofta sau ispita e de multe ori mai puternica decat pentru oameni de rand, poate ca din aceasta cauza reactioneaza cu "raceala" aparent din motive minore. UIte ce se intampla in zilele de azi, cu calugarii si cum sunt trasi in jos.

Poate primul lucru ar fi sa-ti controlezi gandurile, adica sa tai din start orice gand despre "duhovnicul" tau, bun sau rau. Dupa o perioada ai sa incepi sa deosebesti gandurile.

Calugarii cand se simt incercati, se retrag din lume, pentru a se intari in cele duhovnicesti

În prealabil postat de luchian

Draga elena,

Sa nu te increzi niciodata ca poti controla situatia. Daca vrei fa niste probe cu alte lucruri minore si ai sa vezi cat de greu e sa controlezi ceva. Asa ca increde-te in Dumnezeu in tot ceea ce faci.

Viata calugarilor este foarte dificila din acest punct de vedere (pacatului trupesc) si nu numai. Pentru ei orice pofta sau ispita e de multe ori mai puternica decat pentru oameni de rand, poate ca din aceasta cauza reactioneaza cu "raceala" aparent din motive minore. UIte ce se intampla in zilele de azi, cu calugarii si cum sunt trasi in jos.

Poate primul lucru ar fi sa-ti controlezi gandurile, adica sa tai din start orice gand despre "duhovnicul" tau, bun sau rau. Dupa o perioada ai sa incepi sa deosebesti gandurile.

Calugarii cand se simt incercati, se retrag din lume, pentru a se intari in cele duhovnicesti

Pai la asta m-am referit si eu:as putea sa controlez situatia doar cu voia Domnului.Ca necuratul nu ma poate impinge la nimic deplasat....doar asa niste ganduri.....de care tot eu sunt vinovata,eu le-am alimentat.Stiti ceva.....eu nu acord prea mare credit necuratului,nu cred in puterea lui.

Ziceti de calugarii trasi in jos....mie imi pare rau.....si e urat cum sunt prezentati.Ar trebui rezolvate aceste probleme intre ei,fara publicitate,fara sa stie omul de rand.Pentru ca pot zdruncina increderea oamenilor.Vor zice oamenii:''daca asta face asa,eu de ce n-as face?!''
Eu am niste vederi foarte largi,si o mare putere de intelegere...nu condamn pe nimeni!

[quote=luchian;153920]Draga elena,

Sa nu te increzi niciodata ca poti controla situatia. Daca vrei fa niste probe cu alte lucruri minore si ai sa vezi cat de greu e sa controlezi ceva. Asa ca increde-te in Dumnezeu in tot ceea ce faci.

Viata calugarilor este foarte dificila din acest punct de vedere (pacatului trupesc) si nu numai. Pentru ei orice pofta sau ispita e de multe ori mai puternica decat pentru oameni de rand, poate ca din aceasta cauza reactioneaza cu "raceala" aparent din motive minore. UIte ce se intampla in zilele de azi, cu calugarii si cum sunt trasi in jos.

Poate primul lucru ar fi sa-ti controlezi gandurile, adica sa tai din start orice gand despre "duhovnicul" tau, bun sau rau. Dupa o perioada ai sa incepi sa deosebesti gandurile.

Calugarii cand se simt incercati, se retrag din lume, pentru a se intari in cele duhovnicesti[/QUOTE


Dumnezeule ....cata dreptate ai...!!!!!

draga elena,stii ca este o vorba:ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se indeplineasca.Nu mai fi atat de sigura pe ratiunea ta."e complicat sa te imparti intre doua linii contradictorii,sa-i dai argumente ratiunii cu inima sau sa-i spun inimii sa taca si sa fie mai desteapta,e complicat cand vrei o imbratisare si stii ca trebuie sa te protejezi de ea,ca ai nevoie de apropiere si totusi stii ca trebuie sa mentii distanta.sa cauti o forma de contact si sa stii ca nici macar nu ar trebui sa te apropii de ea ,"...e tare ,tare greu...Tu ,te-ai dus la acest calugar ,din DORINTA de a o vedea pe sora ta sanatoasa.AI CREZUT in puterea acestui duhovnic,inca de cand ti l-a recomandat cineva.ASTA te-a fascinat de la inceput!!!! PUTEREA LUI !!!!!Tu te-ai indragostit de HARUL LUI,INTELEPCIUNEA LUI, si de MINUNEA CE A FACUT-O CU SORA TA!!!! Faptul ca nu il poti asemana cu nimeni din viata ta ,din lumea ta, sa zic asa,te-a fascinat,te-a derutat,te-a emotionat.Cu cat crezi mai mult ca nu poti atinge si nu poti sa iti realizezi VISUL, cu atat mai mult creste DORINTA!!! E daca vrei "LUCEAFARUL" lui Eminescu-"Luceste c-un amor nespus,Durerea să-mi alunge,Dar se inalta tot mai sus,Ca să nu-l pot ajunge." .El s-a detasat voit de "lumea" asta ,spre "lumea" spirituala ...fapt ce il face DEOSEBIT si tu stii asta..Asta iti place la el ,asta te atrage la el,"parfumul duhovnicesc"ce il emana ,LOCUL in care traieste,tot ceea ce face ACOLO ,de astea te-ai indragostit...Gandeste-te ca l-ai atrage inapoi in viata tumultoasa in care traim noi zi de zi ,si ai constata ca nu e cel de care te-ai indragostit.?(- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceriDa-mi pace, fugi departe O, de luceafarul din cer,M-a prins un dor de moarte." -)Ce vei face ???E greu de spus...Sau ce va face el?? E usor de dedus....asa ca ,draga mea ,aduna mai multe lucruri care fac dovada ratiunii si dicteaza inimii dupa ce ai facut din ele niste reguli...si vei vedea ...ca "apa de ploaie nu mai imbata"...

Draga Elenadana, problema ta este foarte serioasa si stiu ca nu poti realiza acest lucru... cel putin nu acum, in acest moment.
Ai picat intr-o capcana clasica, e un lucru frecvent care se intampla la psiholog sau la duhovnic, iar daca este indeplinita cumva si conditia fundamentala ca duhovnucul sau psihologul sa fie si charismatic, atragator, rezultatul este sigur. Eu inteleg in modul urmator: omul se ascunde, traieste in separare cu durerile si dramele lui, nu exista empatie din partea celorlalti, putini au acest dar de a empatiza cu semenii (empatia fiind un corolar al iubirii de aproape - nu poti intra in pielea celui din fata ta daca nu il iubesti in mod sincer si dezinteresat, nu ii poti patrunde cu adevarat sufletul fara sa-l iubesti). In aceste conditii (in care discutiile se rezuma la ce ai mai gatit azi sau cum e vremea de afara - adica pur de complezenta), omul avid de comunicare, se destainuie psihologului (sau duhovnicului in cazul de fata) care impartaseste durerile acestuia si devenind partas la ele, i se atribuie automat un loc deosebit in sufletul celui care s-a deschis si s-a detensionat desertand durerile proprii (povara dusa pana atunci in mod singular este acum purtata de doua persoane).
Hai sa analizam altfel, sa zicem ca te doare ceva, ai o problema care te afecteaza serios, cu cine o poti discuta daca nu cu un prieten care stii ca te iubeste si te intelege si mai ales care nu te tradeaza? Cu fiecare noua confesiune acest prieten devine mai special, iti inspira mai multa incredere. De aici (daca acest prieten este de sex opus) nu mai este decat un pas spre "iubire" (un fals sentiment de iubire as zice). Poate ca acel prieten are o familie, are copii .... sau poate ca este calugar si probabilitatea aparitiei unei relatii de alta natura decat de prietenie, este nula sau aproape nula...
Exista o intreaga psihologie aferenta confesiunii. As putea spune ca este o capcana clasica si eu nu cred ca tu esti un caz singular. Tu ai un merit special ca ai avut curaj sa spui acest lucru in mod public. Probabil ca aceasta problema a devenit atat de insuportabila incat necesitatea marturisirii ei a devenit stringenta. Nu stiu ce sa te sfatuiesc... depinde de foarte multe lucruri... Poate ar trebui sa marturisesti acest lucru unui preot in varsta, nu stiu daca este indicat sa ii spui chiar lui, duhovnicului tau. Dar de spus cred ca trebuie sa spui pentru ca deja gandurile tale au alunecat mult intr-un labirint din care usa pe care scrie "exit", nu mai e de gasit. Faptul ca ai picat in plasa asta se datoreaza maestriei potrivnicului binelui, care ne cunoaste punctele slabe si exact acolo loveste cu perseverenta. Tu esti un suflet sensibil, dezamagit probabil, nu ai gasit o iubire curata, alergi dupa un ideal care s-a aratat intruchipat in duhovnicul tau. Dar nu uita ca desi are toate calitatile pe care le cauti tu la un barbat, el si-a inchinat sufletul lui Hristos. In Scriptura scrie: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti si sa iubesti pe Dumnezeu mai mult decat pe tine insuti. Incearca sa reflectezi la acest lucru..... As putea sa-ti mai sugerez ceva, daca nu te superi, sa citesti zilnic Paraclisul Maicii Domnului sau pravila aceea minunata de rugaciune catre Maica Domnului "Bogorodisnaia". Este imposibil ca Ea sa nu te ajute daca te rogi cu adevarat. Pe mine m-a ajutat in nenumarate randuri. Ajutorul Ei e smerit, te ajuta si nu-ti lasa semne ca te-a ajutat, ai impresia egoista ca s-a rezolvat din senin problema (este o gandire tipica lumii noastre, putini vad minunile pentru ca majoritatea asteapta prea mult supranaturalul)

În prealabil postat de ionela77

Draga Elenadana, problema ta este foarte serioasa si stiu ca nu poti realiza acest lucru... cel putin nu acum, in acest moment.
Ai picat intr-o capcana clasica, e un lucru frecvent care se intampla la psiholog sau la duhovnic, iar daca este indeplinita cumva si conditia fundamentala ca duhovnucul sau psihologul sa fie si charismatic, atragator, rezultatul este sigur. Eu inteleg in modul urmator: omul se ascunde, traieste in separare cu durerile si dramele lui, nu exista empatie din partea celorlalti, putini au acest dar de a empatiza cu semenii (empatia fiind un corolar al iubirii de aproape - nu poti intra in pielea celui din fata ta daca nu il iubesti in mod sincer si dezinteresat, nu ii poti patrunde cu adevarat sufletul fara sa-l iubesti). In aceste conditii (in care discutiile se rezuma la ce ai mai gatit azi sau cum e vremea de afara - adica pur de complezenta), omul avid de comunicare, se destainuie psihologului (sau duhovnicului in cazul de fata) care impartaseste durerile acestuia si devenind partas la ele, i se atribuie automat un loc deosebit in sufletul celui care s-a deschis si s-a detensionat desertand durerile proprii (povara dusa pana atunci in mod singular este acum purtata de doua persoane).
Hai sa analizam altfel, sa zicem ca te doare ceva, ai o problema care te afecteaza serios, cu cine o poti discuta daca nu cu un prieten care stii ca te iubeste si te intelege si mai ales care nu te tradeaza? Cu fiecare noua confesiune acest prieten devine mai special, iti inspira mai multa incredere. De aici (daca acest prieten este de sex opus) nu mai este decat un pas spre "iubire" (un fals sentiment de iubire as zice). Poate ca acel prieten are o familie, are copii .... sau poate ca este calugar si probabilitatea aparitiei unei relatii de alta natura decat de prietenie, este nula sau aproape nula...
Exista o intreaga psihologie aferenta confesiunii. As putea spune ca este o capcana clasica si eu nu cred ca tu esti un caz singular. Tu ai un merit special ca ai avut curaj sa spui acest lucru in mod public. Probabil ca aceasta problema a devenit atat de insuportabila incat necesitatea marturisirii ei a devenit stringenta. Nu stiu ce sa te sfatuiesc... depinde de foarte multe lucruri... Poate ar trebui sa marturisesti acest lucru unui preot in varsta, nu stiu daca este indicat sa ii spui chiar lui, duhovnicului tau. Dar de spus cred ca trebuie sa spui pentru ca deja gandurile tale au alunecat mult intr-un labirint din care usa pe care scrie "exit", nu mai e de gasit. Faptul ca ai picat in plasa asta se datoreaza maestriei potrivnicului binelui, care ne cunoaste punctele slabe si exact acolo loveste cu perseverenta. Tu esti un suflet sensibil, dezamagit probabil, nu ai gasit o iubire curata, alergi dupa un ideal care s-a aratat intruchipat in duhovnicul tau. Dar nu uita ca desi are toate calitatile pe care le cauti tu la un barbat, el si-a inchinat sufletul lui Hristos. In Scriptura scrie: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti si sa iubesti pe Dumnezeu mai mult decat pe tine insuti. Incearca sa reflectezi la acest lucru..... As putea sa-ti mai sugerez ceva, daca nu te superi, sa citesti zilnic Paraclisul Maicii Domnului sau pravila aceea minunata de rugaciune catre Maica Domnului "Bogorodisnaia". Este imposibil ca Ea sa nu te ajute daca te rogi cu adevarat. Pe mine m-a ajutat in nenumarate randuri. Ajutorul Ei e smerit, te ajuta si nu-ti lasa semne ca te-a ajutat, ai impresia egoista ca s-a rezolvat din senin problema (este o gandire tipica lumii noastre, putini vad minunile pentru ca majoritatea asteapta prea mult supranaturalul)

Da,inteleg ce spuneti!Explicatia psihologica am gasit-o si eu:stiu perfect cum s-a nascut aceasta ''pasiune'' a mea,stiu si de ce :sunt foarte vulnerabila acum,am ramas pe lume doar eu si sora mea care s-a operat de cancer(asa am ajuns la acest calugar),sunt singura si in plan sentimental(asta pentru ca asa simt ,nu ma pot atasa de nimeni).

Si dupa cum ati spus s-a creat o apropiere ,o comunicare cu duhovnicul.


Imi spuneti sa cer ajutorul unui alt duhovnic eventual.Problema e ca eu ma complac in aceasta situatie,nu vreau sa-mi dispara aceste sentimente atata timp cat stiu ca lui nu-i vor face rau in nici-un fel.Vreau sa-mi traiesc durerea.Asa cum simt eu,e un sentiment inaltator,lipsit de orice murdarie sexuala,totul pare pur ,curat,ceea ce simt se bazeaza pe stima ,respect,il vad undeva foarte sus....Vreau sa traiesc aceste sentimente.
Stiti ce-am simtit cand mi-ati spus sa citesc Paraclisul Maicii Domnului?!Teama!Teama ca Maica Domnului ma va ajuta sa nu mai simt ceea ce simt acum.Si eu vreau sa simt!
Pentru asta as avea nevoie de explicatia psihologica:de ce nu vreau sa gasesc poarta de iesire????????!!!!!!!!!!!!!

În prealabil postat de elenadana

Da,inteleg ce spuneti!Explicatia psihologica am gasit-o si eu:stiu perfect cum s-a nascut aceasta ''pasiune'' a mea,stiu si de ce :sunt foarte vulnerabila acum,am ramas pe lume doar eu si sora mea care s-a operat de cancer(asa am ajuns la acest calugar),sunt singura si in plan sentimental(asta pentru ca asa simt ,nu ma pot atasa de nimeni).

Si dupa cum ati spus s-a creat o apropiere ,o comunicare cu duhovnicul.


Imi spuneti sa cer ajutorul unui alt duhovnic eventual.Problema e ca eu ma complac in aceasta situatie,nu vreau sa-mi dispara aceste sentimente atata timp cat stiu ca lui nu-i vor face rau in nici-un fel.Vreau sa-mi traiesc durerea.Asa cum simt eu,e un sentiment inaltator,lipsit de orice murdarie sexuala,totul pare pur ,curat,ceea ce simt se bazeaza pe stima ,respect,il vad undeva foarte sus....Vreau sa traiesc aceste sentimente.
Stiti ce-am simtit cand mi-ati spus sa citesc Paraclisul Maicii Domnului?!Teama!Teama ca Maica Domnului ma va ajuta sa nu mai simt ceea ce simt acum.Si eu vreau sa simt!
Pentru asta as avea nevoie de explicatia psihologica:de ce nu vreau sa gasesc poarta de iesire????????!!!!!!!!!!!!!

Pai veeezi... asta ar trebui sa-ti dea de gandit... (ca nu vrei sa-ti dispara sentimentul.. ) si inca ceva... faptul ca esti geloasa pe celelalte fete care vin la spovedit. Eu consider ca este un lucru natural ca un crestin sa-si iubeasca semenii si implicit duhovnicul. Dar aici trebuie sa dezbraci "iubirea" aceasta de toata posesivitatea ei, sa o cureti, sa o purifici pentru ca genul asta de iubire te adanceste in mocirla. Tu crezi ca este o iubire nevinovata pentru ca nu te poti detasa de ea si nu o poti vedea din exterior. O sa iti dai seama in timp, indiferent daca acum demarezi ceva... o actiune prin care sa te autocontrolezi si sa nu-l mai vezi, sau daca el insusi realizeaza ce se intampla cu tine si isi schimba atitudinea... In timp vei vedea, pentru ca timpul aseaza si linisteste apele sufletului, acum totul este amestecat, in suspensie, e nevoie de timp... Stii totusi ce cred eu? Tu ai zis undeva ca nu-ti mai raspunde la telefoane si ca te cam expediaza... ei! as putea sa-ti spun ca desi tu nu crezi ca stie, el te-a simtit si inca foarte bine. Astea sunt niste semne destul de clare de "retragere". Nici nu trebuie sa fii popa sau psiholog ca sa simti ceva atat de firesc. O simpla privire "altfel" iti poate da de gandit. Ochii unui om transmit tot sufletul acestuia printr-o simpla privire, totul se oglindeste in ochi... de la patimi la virtuti.
Te rog sa ma ierti daca te-am suparat cu parerea mea .