Rugaciuni in versuri ! +

[cristiboss56]

Din adâncul meu mă bucur, Dumnezeule Preasfinte, / Că-auzi glasul gurii mele, rugăciunea mea fierbinte / Că apleci a Ta ureche înspre mine, dimineaţa ; / Eu Te voi chema, Stăpâne, cu iubire, toată viaţa ! / Lanţul morţii mă-ncinsese, flăcări mă ardeau în iad, / Şi durerii, şi-ntristării, pradă-n veci eram să cad, / Daq în noaptea mea, chemat-am numele lui Dumnezeu : / "Doamne, rogu-Te fierbinte, scapă şi sufletul meu ! " / Milostiv şi drept e Domnul-Dumnezeul nostru mare ; / Şi nemărginită este a Lui sfântă îndurare ! / El păzeşte totdeauna pe cei slabi, fără de vină, / Şi - al meu suflet, izbăvire a primit şi Lui se-nchină ! / Suflete al meu, te-ntoarnă la odihna ta, căci bine / Fără margini săvârşit-a Milostivul, pentru tine ! / El m-a izbăvit din moarte ; mi-a oprit din gene plânsul / Şi picioarele-n cădere, mi-a oprit pe veci tot Dânsul ! / Drept aceea, cu dreptate şi nespuse bucurii, / Voi umbla-nainte-Ţi, Doamne , în pământul celor vii !

[cristiboss56]

Mă rog şi pentru vii şi pentru morţii mei . / Tot una-mi sunt acuma părtaşii şi duşmanii, / Cu ei deopotrivă mi-am sfărâmat eu anii, / Şi dragostea şi vrajba le-am împărţit cu ei. / Pe morţi în rugăciunea de seară mi-i culeg. / Aceştia sunt, Doamne, iar eu printre morminte . / Au fost în ei avânturi şi-au fost şi pogorămite. / Puţin în fiecare, în toţi am fost întreg. / De viforele vieţii ei sunt acum deşerţi, / Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rămâne ? / Zdrobita rugăciune la mila ta , Stăpâne , / Sunt şi eu printre morţi rugându-mă să-i ierţi. / Şi adunându-mi viii , la mila ta recurg, / Când crugul alb al zilei pământul încunună: / Tu dă-le, Doamne , dă-le cu toată mâna bună / Târzia-nţelepciune din tristul meu amurg.

[Hartford]

În prealabil postat de cristiboss56

Din adâncul meu mă bucur, Dumnezeule Preasfinte, / Că-auzi glasul gurii mele, rugăciunea mea fierbinte / Că apleci a Ta ureche înspre mine, dimineaţa ; / Eu Te voi chema, Stăpâne, cu iubire, toată viaţa ! / Lanţul morţii mă-ncinsese, flăcări mă ardeau în iad, / Şi durerii, şi-ntristării, pradă-n veci eram să cad, / Daq în noaptea mea, chemat-am numele lui Dumnezeu : / "Doamne, rogu-Te fierbinte, scapă şi sufletul meu ! " / Milostiv şi drept e Domnul-Dumnezeul nostru mare ; / Şi nemărginită este a Lui sfântă îndurare ! / El păzeşte totdeauna pe cei slabi, fără de vină, / Şi - al meu suflet, izbăvire a primit şi Lui se-nchină ! / Suflete al meu, te-ntoarnă la odihna ta, căci bine / Fără margini săvârşit-a Milostivul, pentru tine ! / El m-a izbăvit din moarte ; mi-a oprit din gene plânsul / Şi picioarele-n cădere, mi-a oprit pe veci tot Dânsul ! / Drept aceea, cu dreptate şi nespuse bucurii, / Voi umbla-nainte-Ţi, Doamne , în pământul celor vii !

Sincer rugaciunea asta mi-a mers direct la inima. Multumim Cristi pentru efortul depus, sa traiesti.

[cristiboss56]

Întru numele Tău, Doamne , mântuieşte-mă, când pier / Şi dreptate fă-mi , Stăpâne , cu puterea Ta din cer ! / Doamne-ascultă rugăciunea ce trimit la Tine-n stele / Şi aminte ia , cu milă , la grăirea gurii mele ! / Că s-au năpustit vrăjmaşii care vor sufletul meu / Şi-naintea lor , aceştia n-au nicicând pe Dumnezeu / Iată însă că Tu , Doamne , ajutorul meu sfânt eşti / Şi-al meu suflet ce te cheamă, cu a Ta dreaptă-l sprijineşti / Să se-ntoarcă , Doamne , răul peste toţi vrăşmaşii mei / Şi-n credincioşia-Ţi sfântă, nimiceşte-i azi pe ei ! / Jertfe mari îţi vor aduce, cât voi sta pe-acest pământ / Şi voi preamări de-a pururi numele Tău bun şi Sfânt ! / Că din toată-a mea restrişte, să mă izbăveşti Tu vrei / Şi-ai mei ochi , fără de teamă, cată la vrăjmaşii mei !

[cristiboss56]

Din adâncul meu mă bucur, Dumnezeule Preasfinte, / Că-auzi glasul gurii mele, rugăciunea mea fierbinte ! / Că apleci a Ta ureche înspre mine, dimineaţa; / Eu Te voi chema , Stăpâne , cu iubire, toată viaţa ! / Lanţul morţii mă-ncinsese, flăcări mă ardeau în iad , / Şi durerii, şi-ntristării, pradă-n veci eram să cad , / Dar în noaptea mea, chemata-am numele lui Dumnezeu : / "Doamne, rogu-Te fierbinte, scapă şi sufletul meu"! / Milostiv şi drep e Domnul-Dumnezeul nostru mare ; / Şi nemărginită este a Lui sfântă îndurare ! / El păzeşte totdeauna pe cei slabi, fără de vină, / Şi-al meu suflet, izbăvire a primit şi Lui se-nchină ! / Suflete al meu, te-ntoarnă la odihna ta, căci bine / Fără margini săvârşit-a Milostivul , pentru tine ! / El m-a izbăvit de moarte ; mi-a oprit din gene plânsul / Şi picioarele-n cădere, mi-a oprit pe veci tot Dânsul ! / Drept aceea, cu dreptate şi nespuse bucurii, / Voî umbla-nainte-Ţi , Doamne , în pământul celor vii !

[Danette]

Stiu, nu-i o rugaciune...dar imi pare atat de profunda, ca o rugaciune !



Iisus în celulă -Radu Gyr


Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
- Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani...

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns...

- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui...
M-am pipait... si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Danette

Stiu, nu-i o rugaciune...dar imi pare atat de profunda, ca o rugaciune !



Iisus în celulă -Radu Gyr


Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
- De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
- Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani...

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi...

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns...

- Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui...
M-am pipait... si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

Mulţumim din suflet !

[cristiboss56]

Cu Tine-n gând, Te chem să vii / să-mi aperi viaţa de-orice cuget rău / Te chem din zori de flori şi simfonii, / cu îngeri albi plutind în jurul Tău. / Cu Tine-n gând, Te chem sfios, / privind sub pleoape cerul înstelat. / Cu Tine orcie gând e-un vis frumos / şi orice vis frumos e-adevărat. / Cu Tine-n gând, doar eu şi Tu, / un psalm de Har să fie viaţa mea. / Doar "nu" să spun atunci când Tu spui "nu", / şi "da" să spun la orice spui Tu "da". / Cu Tine-n gând, c-an Paradis, / de-acum şi până-n cer mă voi trezi. / Cu Tine -n gând să fiu pe căi de vis / şi iar cu Tine-n gând în zori de zi.