Care este rostul pe pamant a celor necasatoriti si a celor fara copii?

În prealabil postat de cristina2012

Iti poti imagina ce se va intampla daca copilul tau va veni pe lume cu handicapuri, sau le va dobandi in urma unui accident. Din vina cui? a staramosilor, a sotiei... a cui? Ai tu idee ce dezastru este pentru un copil sa se considere un blestem?????? Ai tu idee ce povara ii pui???? Ai tu idee ce pova pui semanand aceasta samanta otravita in sufletul vreunui om cu handicap sau parintelui/apartinatorului celui cu handicap care ajunge sa citeasca pe forumul ortodox mesajul tau????? Tu stii cat de greu se duce o asemenea povara??? Tu stii cum se lupta cei care se nascu cu handicapuri si parintii lor pentru recuperare???? Stii prin ce dureri trec???? Dar in ochii celor mai mari ai vazut tristetea adanca, depresia???? Singurul lucru care mai lipsea in durerea lor ar fi oprobiul??? Ai vazut cum trec cu privirea in jos parintii care imping caruciorul unui copil handicapat... si compara cu mandria cu care parintii celorlalti copii isi plimba odorul grasunel si vesel care chicoteste aducand bucurie trecatorilor. In timp ce parintii copiilor santosi sunt mandri si felicitati adesea, pe ceilalti oamenii ii privesc lung, uneori intorc capul si scuipa in san, alteori ii jignesc ca i-au pastrat, sau ii intreaba "nevinovat" de ce sunt copii lor asa... MAI DA SI TU CRESTINE CU SARE PE RANA!!!

Da n-am spus eu a spus parintele cand lam intrebat ce e cu oamenii handicapati si care sunt bolnavi din nastere psihic. Parintele mia zis ca asa se platesc pacatele grele peste generatii si atunci am zis parinte ce vina are copilul cu cea gresit el? si parintele a zis ca nu are nicio vina dar asa sunt pedepsiti parintii sau cei din arborele genealologic care au comis pacatul.

Si eu am zis da parinte nu se poate sa pedepseasca copilul ca n-a facut nimic si a zis ca Dumnezeu le face pe toate asa cum sunt si ca daca nu intelegem nu inseamna ca Dumnezeu greseste, inseamna ca stie el ceva ce noi nu stim ca mare este intelepciunea lui si noi suntem mici nestiutori si neputinciosi fata de el.

Asa ca de-aia inteleg eu ca copii handicapati sunt un blestem ca sunt o paguba pentru parinti nu se pot misca nu pot manca singuri. Uni mai ii aduce la biserica unde ma duc eu duminica si mai fac galagie in timpul slujbelor si cand ii canta parintele facea spume la gura si mai avea putin si cadea din scaunul cu rotile. femeile sa-u speriat si au zis ca are demoni in el ca lau vazut cum se uita intr-o parte cand vede crucea.

[Anna]

Traim in Evul Mediu, ce mai...

[Fani71]

George, sa va binecuvanteze Dumnezeu copilul si sa aveti parte numai de bucurii.
Sa stii ca daca a spus parintele asa nu inseamna ca e adevarat, mai gresesc si preotii!
Sunt de acord cu Cristina.. Cum poti sa vorbesti asa despre un copil handicapat?
Copiii acestia chiar daca ar purta ceva din greselile parintilor tocmai de asta ar trebui inconjurati cu dragoste insutita, luati in seama mai mult, ocrotiti.. Ei sunt nevinovati si vor ajunge in rai inaintea noastra, probabil! Si BRAVO parintilor care au un asemenea copil, care in zilele noastre de avort generalizat au avut curajul sa-l pastreze si sa-l ocroteasca. Ar trebui EI sa stea cu capul sus, nu noi care avem copii normali, pe care daca ar fi dupa teoria cu pacatele poate nu ar fi trebuit sa-i avem, daca ne gandim un pic cu sinceritate la pacatele noastre!
Cand Hristos a fost intrebat despre orbul din nastere daca el sau parintii lui au pacatuit de este asa, a zis 'nici una nici alta', ci ca sa se arate slava lui Dumnezeu'.
Acum, sigur ca uneori copiii poarta problemele si pacatele parintilor, dar asta nu inseamna ca cineva acolo este blestema! Ar trebi sa ne cercetam pe noi si sa traim cat mai mult dupa voia lui Dumnezeu si in dragostea Lui, nu sa ii judcam pe altii.

Nu vad ce are ecumenismul cu aceasta problema. Refuz sa discut despre asta aici.
Nu am zis de loc ca nu ar fi valabila porunca de a creste si a ne inmulti.

[heaven]

Fericiti cei cu duhul,caci a lor este Imparatia Cerurilor!
Nu stiu daca ati urmarit si alte topicuri,insa chiar George spune ca a avut o boala cand a fost mic si care l-a lasat cu niste deficiente.
Chiar si din exprimarea sa se observa o anumita neconcordanta in idei si limbaj.
Cred ca un rol decisiv il are in aceasta duhovnicul sau.Este bine ca s-a indreptat catre credinta,totusi.

[cristina2012]

În prealabil postat de georgepacuraru

Da n-am spus eu a spus parintele cand lam intrebat ce e cu oamenii handicapati si care sunt bolnavi din nastere psihic. Parintele mia zis ca asa se platesc pacatele grele peste generatii si atunci am zis parinte ce vina are copilul cu cea gresit el? si parintele a zis ca nu are nicio vina dar asa sunt pedepsiti parintii sau cei din arborele genealologic care au comis pacatul.

Si eu am zis da parinte nu se poate sa pedepseasca copilul ca n-a facut nimic si a zis ca Dumnezeu le face pe toate asa cum sunt si ca daca nu intelegem nu inseamna ca Dumnezeu greseste, inseamna ca stie el ceva ce noi nu stim ca mare este intelepciunea lui si noi suntem mici nestiutori si neputinciosi fata de el.

Asa ca de-aia inteleg eu ca copii handicapati sunt un blestem ca sunt o paguba pentru parinti nu se pot misca nu pot manca singuri. Uni mai ii aduce la biserica unde ma duc eu duminica si mai fac galagie in timpul slujbelor si cand ii canta parintele facea spume la gura si mai avea putin si cadea din scaunul cu rotile. femeile sa-u speriat si au zis ca are demoni in el ca lau vazut cum se uita intr-o parte cand vede crucea.

Mai omule, bolile, moartea si tot ceea ce e rau pot fi o urmare a pacatelor parintilor (pacatul este o ranire, o lucrare cu urmari negative in trup si in suflet si aceasta lucratura se poate transmite). Mai pot fi si o pedeapsa. DAR pot fi si o binecuvantare pentru cei care-i primesc. Obligati fiind (Parinti, rude, prieteni, educatori, personal medical si ingrijitori) sa lucreze pentru sustinerea si recuperarea lor, a acestor mai mici frati ai Domnului, sufletul lor isi dezvolta calitatile. E un mod de a intra in harul Lui Dumnezeu. Cunosc oameni care considera ca a fost "un privilegiu" (cuvantul lor) pentru ei sa ingrijeasca ani in sir parintii bolnavi de Alzhaimer. Mie mi se pare un dezastru... si totusi pe unii ii inalta.

Cel mai bine pentru noi ca crestini este sa ii consideram pe fiecare in parte ca fiind unul din cei care sufera pentru a se arata slava Lui Dumnezeu... Cred ca e indicat sa la transmitem ca ei sunt iubiti de Dumnezeu, ca sunt in aceasi masura ca si noi chipul Lui, ca indiferent de motivul pentru care sufera, ei au rostul si locul lor in aceasta lume.

La subiectul Umanitare am postat un filmulet facut de mine despre astfel de copii. I-am cunoscut in sectia de recuperare de la spitalul Budimex cu ocazia faptului ca fi-miu cel catarat si impiedicat si-a rupt bine mana si a fost operat si acum facem in fiecare luna cate 2 saptamani de recuperare.
http://www.youtube.com/watch?v=CsG7j37Sslc