Istorii cu talc

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

O metodă a Patericului , în legătură cu despătimirea, este ocolirea pricinilor care duc la patimi , la răutăţi. Când cunoaştem pricinile patimilor, trebuie să le ocolim, iar dacă nu le ocolim, înseamnă că ne băgăm în noi înşine pricinile patimilor şi avem temeiurile în noi ,în legătură cu patimile.
De pildă , se spune în Pateric că la un părinte s-a dus cineva şi i-a zis : "Părinte, pe mine mă luptă dracii ! " Şi cuviosul a zis : "Nu se poate, frate , pe tine să te lupte dracii ! Nu se poate, zice el mai departe, pentru că dracii se luptă cu oameni mari, ca Moise şi ca Ilie, iar pe noi ne luptă patimile noastre şi aceştia-s dracii noştrii: Patimile Noastre "

Tot în Pateric se spune , în altă împrejurare, dar cumva ilustrând această idee, că un frate este tare bântuit de duhul desfrânării ; era tare pornit spre desfrânare, în diferite chipuri. Şi atunci s-a dus la un părinte şi i-a zis : " Părinte , roagă-te pentru mine, că mă luptă patimile, mă luptă duhul desfrânării ! Ce să fac ? Roagă-te pentru mine ! " Părintele s-a apucat şi s-a rugat. După o săptămână fratele se duce din nou la el şi-i zice : "Părinte , roagă-te pentru mine, că nu mă slăbeşte deloc pornirea aceasta , răutatea aceasta ; sunt asuprit de duhul desfrânării ! " Părintele s-a rugat din nou şi atunci a apărut diavolul şi a zis : " Eu m-am îndepărtat de la el de când te-ai rugat întâi , dar el are dracii lui : lăcomia pântecelui şi somnul cel mult ". Deci acestea favorizau patima. Deci iată că nu este vorba numai de o influenţă din afară , ci e vorba de o stare dinăuntru, care nu este rezolvată cum trebuie.

În prealabil postat de cristiboss56

Părintele s-a rugat din nou şi atunci a apărut diavolul şi a zis : " Eu m-am îndepărtat de la el de când te-ai rugat întâi , dar el are dracii lui : lăcomia pântecelui şi somnul cel mult ".

de aici ar trebui sa intelegem si care este obiectivul postului: dezradacinarea obiceiurilor rele.

[cristiboss56]

În prealabil postat de mirelat

de aici ar trebui sa intelegem si care este obiectivul postului: dezradacinarea obiceiurilor rele.

Şi îmbuibarea, gândul dus doar în a ne umple pântecul, somnul lung , ce aduce trândăvia, fac ca mintea să născocească mai mult nevrute decât vrute. Toate au legătură, sunt ca un mecanism, până la urmă, fiecare piesă şi şurubel are rostul lui, aşa si cum bine ai spus despre rolul postului, precum şi a rugăciunii şi a toate ce ne sunt de un real folos ( o muzică de calitate, o carte interesantă, o plimbare prin natură , etc ) . Toate, absolut toate se legă şi au importanţa lor, iar când mintea este în echilibru, totul e OK ! Dar, iată că există iar un dar, pentru o minte echilibrată, e musai nevoie de o viaţă echilibrată ( pe cât posibil, pentru că perfecţiune nu există în viaţa coordonată de noi ), şi iar ne întoarcem la rugăciune, la post , etc, pentru că această legătură ce toate le leagă , nu are voie şi nu este indicat să se rupă vreodată.
Doamne ajută şi post in linişte şi pace !+

[cristiboss56]

Spunea odată părintele Părăian : << Patericul e îndemnător la rugăciune, dar nu la o rugăciune de program. E scris undeva , în Pateric :" Călugărul care se roagă numai când se roagă, acela nicidecum nu se roagă". Deci nu se roagă numai când se roagă de program, ci toată viaţa trebuîe să fie o rugăciune ; acel "Rugaţi-vă neîncetat", despre care ştim că l-a zis Sf. Apostol Pavel, ca îndemn : "Totdeauna să vă bucuraţi , neîncetat să vă rugaţi, pentru toate mulţumiţi". >>
Faptul acesta , de a te ţine de Dumnezeu, de a te gândi la Dumnezeu, de a-L avea pe Dumnezeu în prim-planul vieţii noastre, este de fapt, un mijloc de îmbunătăţire sufletească. Înmultind rugăciunea, înmulţim şi mijlocul de a ne apropia de Dumnezeu, de a ne observa pe noi înşine şi putând astfel înlătura gândurile rele.

[cristiboss56]

Un părinte dintr-o mănăstire sau dintr-o pustie a fost chemat de arhiepiscopul din eparhia respectivă şi s-a dus la el. Când s-a întors, l-au întrebat fraţii ce-a văzut pe unde-a umblat. Şi zice el : " Fraţilor , iertaţi-mă, dar să ştiţi că eu n-am văzut decât faţa arhiepiscopului. Celelalte nu le-am văzut". Şi atunci ei, aşa, ironic au zis : "Da ce, avvo, nu cumva s-a scufundat lumea ? " Şi el a zis : "Nu s-a scufundat lumea, dar eu nu mi-am lăsat ochi să umble încoace şi încolo. Am privit în jos, mi-am văzut de cale, m-am dus la arhiepiscop, l-am văzut, şi iarăşi, ca şi când s-ar fi scufundat lumea, m-am întors". Acuma , bineînţeles că n-a fost ca şi când s-ar fi scufundat lumea, că doar el a trebuit să vadă pe unde umblă.
Dar, în orice caz, nu a avut împrăştiere, nu a căutat anume împrăştiere, cum caută mulţi dintre oamenii din vremea de astăzi, când îşi înmulţesc impresiile negative şi nu se mai gândesc la Dumnezeu, ci se gândesc la lucrurile pe care le văd doar aşa, ca să-şi ocupe cumva mintea, ca să-si ocupe cumva sufletul. Apoi despre aşa ceva, cei de demult nu ştiau şi nu voiau să ştie ! Înţelepciunea Patericului este împotriva pricinilor care înmulţesc păcatele rele.

[cristiboss56]

Avva Agathon l-a întrebat , odată , pe avva Alonios : " Cum să-mi săpânesc limba, ca să nu mai spună minciună ? " . Avva Alonios i-a răspuns : "Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci". "Cum adică?", întrebă celălalt . Bătrânul îi zice : "Doi oameni au omorât în faţa ta, şi unul dintre dânşii a fugit în chilia ta. Dregătorul îl caută şi te întreabă : "În faţa ta s-au întâmplat acestea ? " . Dacă nu minţi , îl trimiţi pe om la moarte. Mai bine-l laşi în faţa lui Dumnezeu, cu mâinile dezlegate, căci El le ştie pe toate. << Pateric , ediţia Polirom, 2005 >>

[cristiboss56]

Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, a ajuns în conflict cu împăratul Arcadie, care era partizan al ereticilor. Odată, împăratul se sfătui cu sfetnicii săi cum l-ar putea pedepsi pe patriarh. Unul dintre sfetnici zise : - Confiscă-i toate averile. Altul : - Arunä-l în închisoare. Trimite-l în exil, zise unul dintre ei. Ucide-l, propuse altul. Ultimul sfetnic zise : - Cu toţii greşiţi, pentru că nici unul dintre aceste mijloace nu vor fi socotite de patriarh ca pedepse. Cree că este un singur mijloc de a-l face nefericit: siliţi-l să păcătuiască. Acest patriarh nu se teme de nimic, în afară de păcat. ( Pr. Nicolae Pura, Pilde, Editura Galaxia, Gutenberg, 2004 ) .

[Anna]

În prealabil postat de cristiboss56

Avva Agathon l-a întrebat , odată , pe avva Alonios : " Cum să-mi săpânesc limba, ca să nu mai spună minciună ? " . Avva Alonios i-a răspuns : "Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci". "Cum adică?", întrebă celălalt . Bătrânul îi zice : "Doi oameni au omorât în faţa ta, şi unul dintre dânşii a fugit în chilia ta. Dregătorul îl caută şi te întreabă : "În faţa ta s-au întâmplat acestea ? " . Dacă nu minţi , îl trimiţi pe om la moarte. Mai bine-l laşi în faţa lui Dumnezeu, cu mâinile dezlegate, căci El le ştie pe toate. << Pateric , ediţia Polirom, 2005 >>

Am o nelamurire. Asta inseamna ca ar trebui sa lasam un criminal liber?

[teatru-copii]

În prealabil postat de cristiboss56

"Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci". >>

No comment!