Dupa care lege sa ne ghidam de fapt (VT sau NT)

[mihailt]

"Al lui Dumnezeu, parinte David
Inaintea chivotului umbrei a saltat jucand
Iar noi poporul cel sfant al lui Dumnezeu,
Plinirea inchipuirilor vazand
Sa ne veselim dumnezeieste
Ca a inviat Hristos ca cel Atotputernic!"

Legea cea veche (aci e vorba de chivotul in care se pastra legea cea veche) se numeste "umbra" atat de nedesavarsita revelare a lui Dumnezeu era.
Mai apoi se reveleaza Dumnezeu Sfanta Treime si totodata ni se arata ca Dansul este "bland si smerit" (se-ntelege ca e si atotputernic).
Si ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca pe Fiul sau unul-nascut pentru noi.
De aceea acum suntem sfatuiti sa iubim pe vrajmasii nostri precum si Dumnezeu ii iubeste pe vrajmasii sai,sa iertam celor ne fac rau,precum si Dumnezeu iarta si celalte.
Normal ca nu se urmeaza legea veche ca asta ar insemna sa te razbuni si ar veni in contradictie cu ce ne-a sfatuit Dumnezeul nostru Iisus Hristos.
Mai apoi chiar Dumnezeul nostru Iisus Hristos a fost primul care ne-a aratat sa nu urmam legea veche ca nu a dat voie acelora de vroiau sa omoare pe femeia prinsa in adulter cu pietre , precum spunea legea,si mai mult ca a mai si iertat-o.
(daca se interpreta chiar legea veche in Duh nu s-ar fi incercat sa fie omorata acea femeie cu pietre ca doar zice acolo:
"Sa nu ucizi".)
Daca ni s-a aratat Lumina sa continuam a urma umbrei?
Lumina e Domnul nostru Iisus Hristos.

[georgegamma]

trebuie ca cineva să cerceteze bine Vechiul Testament şi să citească vreo câteva cărţi despre isoria poporului evreu, istoria concepţiilor lor religioase, şi dând la o parte balastul mai nou al Talmudului, ca să înţeleagă ce înseamnă plinirea Legii de Mântuitorul, să vadă că n-a schimbat atât de multe, doar a îndreptat, readus la adevăr, şi pe ici pe colo modificat, abrogat ce nu mai concorda cu înălţimea învăţăturii desăvârşite. Apostolii înşişi n-au pus în cârca elinilor Legea, ci câteva lucruri, construind, deşi erau evrei, o viaţă nouă, bazată doar în principiu pe VT. de aici opoziţia iudaizanţilor, care doreau o tranziţie conservatoare la nivelul întregii Biserici, de aici deruta iudeilor mesianici din ziua de azi care nu vor să-şi piardă identitatea în vreuna din Bisericile Ortodoxă sau Catolică. deşi în general se feresc de a se arăta pe faţă, oamenii Duhului, de acum 1800 de ani şi din sec. XX, ştiu Scriptură cu adevărat, dar preferă să se axeze pe probleme duhovniceşti. oricum, aşa se explică dexteritatea cu care umblă prin Scriptură, corelaţiile pe care le fac, şi rădăcina fiind în VT, bineînţeles că citează extensiv de acolo. interesant că Sf. Părinţi, cu cheia Cuvântului, descifrează altfel VT, de multe ori minţii instruite doar în teologia academică, nu şi cea duhovnicească, părându-i-se că aberează cu alegăriile, metaforele şi extrapolările lor, cu interpretările mistice. nu e aşa, iar Sf. Grigorie de Nyssa atinge culmi cu interpretarea mistică, în trepte. am păţit-o şi eu cu Sf. Atanasie, Sf. Chiril al Alexandriei, cu Origen, dar acum n-aş mai avea curajul să spun că un sfânt exagerează în interpretarea lui, ci sper doar să ajung şi eu cândva să interpretez astfel. Există multă ignoranţă şi multe prejudecăţi în privinţa VT, dar recomand literatura iudaică, mai ales şi în ciuda faptului că e teologia lor de târg, nu de acasă. Exemplul Bisericii Catolice ne arată că teologia de târg e mai bună decât ce se practică, se predă, se învaţă şi se publică acasă. funcţionează şi în cazul literaturii evreieşti, în România prin Ed. Hassefer.
Să dau deci un răspuns: în afară de ce a modificat, abrogat sau sublimat Mântuitorul şi ce contravine canoanelor şi Tradiţiei Sfinte a Bisericii, Vechiul Testament, ca orice altă acţiune comună a Cuvântului şi Duhului, nu face altceva decât să trimită la Tatăl, unde vrem să ajungem şi noi (Apoc. 3:20)