Citat:
În prealabil postat de costel
Ce greu mi-a fost sa plec din orasul natal si sa ma stabilesc in altul. Noul oras mi s-a parut "strainatatea". NU cunostem pe nimeni, nu stiam orasul, ... O vreme, la doua saptamani, mergeam spre casa de unde am plecat. In noul oras ma simteam un strain pe langa alti straini. Cu timpul, am inceput sa ma indrept mai rar spre casa. Imi pare rau de asta. Si astazi mai am dorul de casa. Nu am avut norocul pana acum sa-mi gasesc un vecin asemeni celui din vechiul oras. Nu am intalnit locuri mai atragatoare ca cele in care mi-am petrecut copilaria. Nici painea nu e ca cea pe care o mancam in trecut. Ravnesc sa ma asez pe banca din parcul copilariei mele. Ma odihnesc cu adevarat acolo. Daca ma simt asa, ramas in tara, plecat doar dintr-o localitate in alta, ma intreb, ce s-ar fi intamplat cu mine daca plecam in strainatate? Cred, ca am ajuns asemeni unui copac batran, care scos din radacina pentru a fi pus in alta parte, nu prea mai are sanse sa inverzeasca, se va usca pe fiecare zi petrecuta in alt pamant.
|
Cred ca nu este bine sa devenim prea nostalgici in lumea aceasta,ci mereu plini de speranta...noi sintem deasupra vremurilor si locurilor...fara a le pierde insa,ci a le pastra amintirea lor curata si a le duce cu noi in lumea lui Dumnezeu.Nimic,dar absolut nimic din ce s-a intimplat frumos in lumea aceasta nu se va pierde...Cindva,daca o sa ne intilnim in Imparatia Cerurilor...eu am sa-ti revad copilaria ta Costele,cei cu care te jucai,intimplari...la fel tu cu a mea si a altora,vom retrai vietile tuturor oamenilor care au trait pe acest pamint,ca si cum am fi fost ei...cu tot raul scos din ele ...cum ne-a ajutat Bunul Dumnezeu,cit de aproape a fost de noi in fiecare moment al vietii,....asa ca nu este timp de prea multa nostalgie....Acasa la noi,acolo trebuie sa ne fie gindul,caci acolo ne sint si copilariile,si adolescentele, si toate...