Cine sunt Sfintii Parinti?

[valentin.viliga]

Sfintii Parinti incep cu Parintii Apostolici: Clement Romanul
Policarp de Smirna
Ignatie al Antiohiei
Irineu de Lyon
Mai mentionam apoi si scrierile ca: Pastorul lui Herma
Didahia

In secolul al 2lea ii amintim: Clement Alexandrinul si Origen cei doi mari corifei ai scolii catehetice din alexandria, care a cunoscut apogeul sub inegalabilul Origen
in secolele 3 - 4 putem aminti pe Atanasie cel Mare, Vasile cel mare, Ioan Gura de Aur, Grigorie de Nyssa, Grigorie Teologul, pe Didim cel Orb( desi nu e sfant parinte a lasat o opera insemnata), putem aminti in apus pe Fericitul Augustin, Chiril al Alexandriei.
In secolul al 6lea il amintim Maxim Marturisitorul iar in secolul 7 il amintim pe Ioan Damaschinul cu care se incheie sirul Sfintilor Parinti. Desigur pana in secolul 7 vor fi mai fost sfinti parinti insa aci i-am mentionat pe cei mai importanti

[valentin.viliga]

În prealabil postat de valentin.viliga

Sfintii Parinti incep cu Parintii Apostolici: Clement Romanul
Policarp de Smirna
Ignatie al Antiohiei
Irineu de Lyon
Mai mentionam apoi si scrierile ca: Pastorul lui Herma
Didahia

In secolul al 2lea ii amintim: Clement Alexandrinul si Origen cei doi mari corifei ai scolii catehetice din alexandria, care a cunoscut apogeul sub inegalabilul Origen
in secolele 3 - 4 putem aminti pe Atanasie cel Mare, Vasile cel mare, Ioan Gura de Aur, Grigorie de Nyssa, Grigorie Teologul, pe Didim cel Orb( desi nu e sfant parinte a lasat o opera insemnata), putem aminti in apus pe Fericitul Augustin, Chiril al Alexandriei.
In secolul al 6lea il amintim Maxim Marturisitorul iar in secolul 7 il amintim pe Ioan Damaschinul cu care se incheie sirul Sfintilor Parinti. Desigur pana in secolul 7 vor fi mai fost sfinti parinti insa aci i-am mentionat pe cei mai importanti

...desi este un pic fortata comparatia intre Sfinti Parinti mai importanti sau mai putin importanti, imi asum aceasta comparatie

[alinnasser2010]

sfintii parinti sunt aceeia care au pazit cuvantul lui Dumnezeu cu frica de ex Sf Vasile cel mare Sf Ioan Gura de Aur,etc....cei care au ramas in istorie si care ne-au invatat sa pazim cuvantul lui Dumnezeu,intocmai ca apostolii .

[Octavius]

În prealabil postat de glykys

Tocmai ca sfintii nu ascund slava lui Dumnezeu, ci dimpotriva, o dezvaluie! Noi, ortodocsii, nu cinstim omul din sfant, ci harul lui Dumnezeu din el si ii socotim mijlocitori. Asa e in ortodoxie, care nici nu se bazeaza doar pe Biblie. Sunt sigura ca in credinta dumitale o fi altcumva, dar asta nu ne intereseaza catusi de putin!

Despre faptul ca toti preotii sunt sfinti inca ramine de vazut, titlul de preot nu iti aduce sfintenia, ci legatura si relatia personala cu Dumnezeu. Titlurile nu ar trebui sa aduca omului merite, ci meritele un titlu omului.
Atunci cum poti cinsti harul Domnului dat unui om mai tare sau la un nivel cu Domnul care a creat si pe om si pe harul dat omului ? numindul parinte (caci este doar un singur parinte dupa scripturi) sarutindui si miinele si hainele si...tot asa mai departe ?
Corect, eu am ideie despre ortodoxie, stiu ce inseamna solo scriptura si traditia sfinta si toate aceste chestii, insa eu nu apartin unei confesiuni, eu sunt un simplu cititor al sfintei scripturi care se mira de decalajul dintre ceia ce este scris si ceia ce se face, in general prin lume dar si in particular la ortodoxi.
1 Timotei 2: (citat de pe bibliaortodoxa.ro)
5. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,
6. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său.
7. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc în Hristos, nu mint) - învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.
Acum atrage atentia la cine este in primul rind Mijlocitor, si ce spune Pavel despre sine insusi, ca este: un invatator, propovaduitor, apostol...dar nu parinte sfint(duhovnicesc).

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Octavius

eu nu apartin unei confesiuni, eu sunt un simplu cititor al sfintei scripturi

Cam o dată pe lună vin pe aici unii de la diverse confesiuni neoprotestante, care ne spun că nu aparţin nici unei confesiuni şi că sunt "simpli cititori" ai Sf Scripturi. Asta îmi aduce aminte de începutul anilor 90, când, fiind în cadrul Organizaţiei Tineretului Liberal, plecam de la sediul partidului în Piaţa Universităţii, unde ne grupam şi strigam: "Nu suntem partide, nu suntem partide !"

Nu am intalnit un teolog de valoare care sa nu cerceteze scrierile Parintilor Biericii.Din punctul meu de vedere este o lectura obligatorie din foarte multe motive si cred ca Parintii Bisericii ar merita ori la sectiunea ,,Biserica ortodoxa"ori la sectiunea ,,Sfanta Scriptura"o sub-sectiune a scrierilor lor.

In acest mod,cei care nu au aceste scrieri le pot accesa direct acolo.Sau linkuri catre ele,sau un articol saptaminal pe o anumita tema analizata de catre Parintii Bisericii.Cateva simple sugestii fara pretentia ca am si dreptate dar cred ca multi au auzit de ei,multi stiu de ei la modul general dar putini ii citesc constant,lectura fiind in acest caz doar primul pas spre imbunatatirea duhovniceasca.Parintele Papacioc parca spunea ca intre ureche si inima este drum lung(citat aprox).

Poate ca oamenii,sufocati de probleme,nu au timp sa caute scrierile lor asa ca daca ar exista o sectiune aici,atunci poate le-ar fi mai usor.Si ce prilej mai bun pentru lectura scrierilor lor decat postul care sta sa inceapa.Daca cumva pe forum exista o asemenea sectiune si am eu orbul gainilor>sorry.O seara placuta la toata lumea.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti

,,STUDIUL PATRISTIC DE FATA ii va infatisa pe Parintii spiritualitatii ortodoxe, prin urmare, amploarea si scopurile ei sunt destul de diferite fata de cursul obisnuit al unui seminar de Patristica. Scopul nostru, in acesta pagini, va fi unul dublu:

(1) Sa infatisam temelia teologica ortodoxa a vietii spirituale – natura si telul luptei duhovnicesti, viziunea patristica asupra firii omenesti, caracterul lucrarii harului divin si al efortului omenesc etc.

(2) Sa oferim o invatatura practica asupra trairii acestei vieti spirituale ortodoxe, cu caracterizarea starilor duhovnicesti, atat bune cat si rele, pe care cineva le poate intalni sau prin care poate trece in aceasta lupta duhovniceasca. Prin urmare, intrebari de natura strict dogmatica privind firea lui Dumnezeu, Sfanta Treime, Intruparea Fiului lui Dumnezeu, Purcederea Duhului Sfant, si altele asemenea, vor fi atinse doar in masura in care implica intrebari asupra vietii duhovnicesti; si numerosi Sfinti Parinti, ale caror scrieri trateaza indeosebi aceste intrebari dogmatice, atingand doar in secundar chestiunea vietii spirituale, nu vor fi comentati deloc. Intr-un cuvant, acesta va fi indeosebi un studiu asupra Parintilor Filocaliei, acea culegere de scrieri duhovnicesti ortodoxe alcatuita in zorii evului contemporan.

In secolul de fata exista o crestere notabila a interesului pentru Filocalia si Sfintii ei Parinti. In mod particular, Parinti de data mai recenta, precum Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Grigorie Sinaitul si Sf. Grigorie Palama, au inceput sa fie studiati, iar unele din scrierile lor sa fie traduse si tiparite in engleza si in alte limbi apusene. Cineva chiar ar putea spune ca in anumite seminarii si cercuri academice au „ajuns la moda”, intr-un contrast vadit cu secolul al 19-lea, cand ei nu erau nicidecum „la moda” in majoritatea academiilor teologice ortodoxe (spre deosebire de cele mai bune manastiri, care au pastrat mereu amintirea lor ca sfanta si au vietuit potrivit scrierile lor).

Ne apropiem de ei pentru a invata, si mai inainte de toate trebuie sa acceptam ca pentru aceasta avem nevoie de un invatator. Si invatatori exista: in vremurile noastre in care Batranii purtatori de Dumnezeu au disparut, invatatorii nostri trebuie sa fie acei Parinti care, mai ales in vremurile apropiate noua, ne-au spus in mod anume cum sa citim – si cum sa nu citim – scrierile ortodoxe despre viata duhovniceasca. Daca Fericitul Staret Paisie Velicicovski insusi, cel care a adunat scrierile primei Filocalii slavonice, a fost „cuprins de frica” afland ca astfel de carti urmau sa fie tiparite si ca nu vor mai circula doar in cadrul catorva manastiri, in forma manuscrisa, atunci, cu cat mai mult ne vom apropia de ele cu frica si intelegand pricina acestei frici, cu atat mai putine sanse sunt sa vina asupra noastra catastrofa duhovniceasca prevazuta de el.

Sfantul Paisie, in scrisoarea sa catre arhimandritul Teodosie al sihastriei Sf. Sofronie, scrie: „Va fac cunoscut duhovniceste, Sfintiei voastre, ca prin scoaterea la tipar a cartilor Sfintilor Parinti, atat a celor elino-grecesti, cat si a celor de limba slavona, si de bucurie, si de teama sunt cuprins. De bucurie, pentru ca intru cea mai de pe urma uitare nu vor mai fi de acum date. De teama insa, mi-e frica si ma cutremur, ca nu cumva indeobste, nu numai calugarilor, ci si tuturor crestinilor pravoslavnici, ca un lucru de vanzare fiind propuse, inca si cu alte carti, sa nu le urmeze din ele nechibzuite ispite celor incepatori, fara povatuirea iscusitilor facatori ai rugaciunii mintii. Iar din pricina ispitei, sa nu urmeze cumva defaimare de la desertii de minte asupra acestui sfant si neprihanit lucru de prea multi si mari din sfinti parinti marturisit... ca sa nu le urmeze nechibzuitilor ispita, iar din ispita defaimare, din defaimare inca si indoiala pentru invatatura purtatorilor de Dumnezeu Parintilor nostri.” Practica Rugaciunii mintii, continua sfantul Paisie, este cu putinta doar in conditiile ascultarii monahale.

Cu siguranta, putini sunt cei ce, in vremurile noastre din urma, de plapande nevointe ascetice, nazuiesc catre inaltimile rugaciunii mintii (sau chiar cunosc ceea ce este aceasta); dar avertismentele Sfantului Paisie si ale altor Sfinti Parinti raman valabile si pentru nevointele mai mici ale multor dintre crestinii ortodocsi de astazi. Oricine citeste Filocalia si alte scrieri ale Sfintilor Parinti, si chiar multe dintre Vietile Sfintilor, va intalni pasaje despre rugaciunea inimii, despre vederea dumnezeiasca, despre indumnezeire si despre alte stari duhovnicesti inalte, si este esential pentru crestinul ortodox sa cunoasca ce ar trebui sa gandeasca si sa simta despre acestea.

Sa vedem, prin urmare, ceea ce spun Sfintii Parinti despre aceasta, si despre abordarea Sfintilor Parinti in general.

Sfantul Staret Macarie de la Optina (+ 1860) a gasit cu cale sa scrie, in mod deosebit, un „Avertisment celor ce citesc carti patristice duhovnicesti si doresc sa practice Rugaciunea mintala a lui Iisus” [2]. Aici, acest mare Parinte, foarte apropiat secolului nostru, ne spune cu limpezime ce atitudine trebuie sa avem fata de aceste stari duhovnicesti: „Sfintii si de Dumnezeu purtatorii Parinti au scris despre mari daruri duhovnicesti nu pentru ca oricine sa nazuiasca fara discernamant spre a le primi, ci pentru ca acei ce nu le au, auzind despre astfel de daruri si descoperiri inalte, primite de catre cei ce s-au invrednicit de ele, sa-si poata da seama de propria slabiciune profunda si marea neputinta, si sa poate in mod involuntar sa tinda spre smerenie, care este cu mult mai trebuincioasa celor ce cauta mantuirea decat toate celelalte lucrari si virtuti”. Iarasi, Sf. Ioan Scararul (secolul al 6-lea) scrie: „Precum saracii. vazand vistierii imparatesti, isi cunosc si mai mult saracia lor, tot asa si sufletul, citind despre marile virtuti ale parintilor, isi face cugetul sau si mai smerit” (Treapta 26:25). Prin urmare, prima noastra abordare a scrierilor Sfintilor Parinti trebuie sa fie una plina de smerenie.

Iarasi, Sf. Ioan Scararul scrie: „E un lucru bun a te minuna de ostenelile sfintilor. E un lucru pricinuitor de mantuire a ravni sa faci la fel. Insa a voi sa urmezi vietuirea lor dintr-o data e un lucru nesocotit si cu neputinta” (Treapta 4:42). Sf. Isaac Sirul (secolul al 6-lea) invata in a doua sa Omilie (asa cum este rezumata de catre Staretul Macarie de la Optina, op. cit., p. 364): „Cei ce cauta in rugaciune simtiri duhovnicesti dulci si le asteapta, si mai ales cei ce nazuiesc inainte de vreme spre vederea si contemplarea duhovniceasca, cad in inselarea vrajmasului si pe taramul intunecarii si al incetosarii mintii, fiind parasiti de ajutorul lui Dumnezeu si lasati diavolilor spre batjocura, pentru cautarea lor plina de mandrie, peste masura si vrednicia lor”. Prin urmare, trebuie sa ne apropiem de Sfintii Parinti cu intentia smerita de a incepe viata duhovniceasca de la treapta cea mai de jos, si nici macar sa nu visam la dobandirea acelor stari duhovnicesti inalte, care ne depasesc pe de-a-ntregul. Sf. Nil din Sora (+ 1508), un mare Parinte rus al vremurilor mai apropiate noua, scrie in Asezamantul sau monahal (cap. 2), „Ce vom spune de cei ce, in trupul lor muritor, au gustat hrana cea nemuritoare, care au fost gasiti vrednici sa primeasca in aceasta viata trecatoare o particica din bucuriile ce ne asteapta in patria noastra cereasca?... Noi, cei impovarati cu nenumarate pacate si prada patimilor, suntem nevrednici chiar si de a auzi asemenea cuvinte. Totusi, punandu-ne nadejdea in harul lui Dumnezeu, suntem incurajati sa tinem cuvintele scrierilor sfinte in mintile noastre, ca macar putin sa ne dam seama in ce ticalosie ne aflam si catre ce nebunie suntem impinsi.”