Ce inseamna pentru voi a trai in strainatate?

[costel]

Eu nu am puterea sa plec definitiv intr-o alta tara. Poate si din cauza faptului ca nu prea sunt plimbat, nu stiu cum stau lucrurile in alta parte decat din descrierea altora. Iar vederea altora, nu inseamna vederea mea, puterea lor de acomodare nu este identica cu cea pe care o port eu... Nu sunt multumit cu multe, dar sunt cativa oameni in jurul meu minunati. Asa ca nu am regrete, poate si datorita acestor oameni, ca nu sunt plecat.

[LapetiteMoc]

A trăi în străinătate nu poate intra în contul vieții cuiva la capitolul realizări. Ține de destin, de încotro ne poartă Domnul pașii pentru a ne împlini misiunea mântuitoare sufletului nostru. Străvechiul proverb românesc rămâne valabil: ”Omul sfințește locul.” Nicicând invers.
Lumea pe care o descopăr aici nu e nici specială, nici deosebită de a noastră. O lume grăbită, avidă de averi materiale, pentru aproape 70 la suta dintre francezi Dumnezeu nu există etc. A propos de acest aspect, profesorul meu coordonator de teză mi-a atras atenția după Crăciun să nu mai trimit pe viitor mesaje de felicitare pentru sărbători religioase ”că doar intelectualii sunt capabili să înțeleagă că dincolo de rațiune nu există nimic”.

Ceea ce mă întristează este faptul că românii între ei se fac că nu se cunosc, sunt aroganți, vorba cuiva ”cu aere de occidentali” (se laudă cu realizările lor când te văd trist și abătut). Într-o zi în parcare m-a oprit o doamnă vorbindu-mi românește. Văzuse nr de înmatriculare românesc al mașinii. ”Ce face aici o româncă mai spălățică că noi, francezii, ne-am obișnuit numai cu țiganii români?” I-am ascultat discursul și atât ... Secvența cu ”noi, francezii” mi-a picat rău.
Mai trist este că am întâlnit pe cineva, medic stomatolog, implicat în mici cercuri siciliene... Mai mult nu are rost să spun...

Una peste alta, viața are peste tot aceleași obstacole de învins. Sub cerul lui Dumnezeu mă simt acasă și aici. Prietenii nu-mi lipsesc și Îl am alături în toate pe prietenul nostru al tuturor, Mântuitorul.

[MarinaAlca]

Ca si Costel, la randu-mi, am crezut ca nu voi gasi niciodata taria de a parasi definitiv Romania ptr o tara straina… dintotdeauna am fost o nostalgica, atasata de oameni si locuri dragi ale copilariei si tineretii mele.
Bine a punctat Anca... poate ca puterea mea de adaptare ar fi fost cu totul alta daca as fi privit strainatatea cu ochii adolescentului de 18 ani , care ajunge pe taramuri necunoscute, cu niscaiva gologani in buzunar si cu o desaga plina de idealuri.
La mine totul s-a intamplat la 38 ani… varsta la care personalitatea,caracterul iti sunt deja formate…..cu tabieturi si gusturi clar definite, cu mai putina dorinta sau putere de a face compromisuri.
Si iata-ma tragand usa dupa mine, cu toata agoniseala adunata in doar 2 valize, cu sufletul in tarana, ca un copac smuls din radacini, plecand la capatul pamantului, intr-un act de mare curaj si inconstienta la un loc.
Pentru mine, la acest moment, a trai intr-o tara straina inseamna suferinta, lacrimi si frustrari... si compromisuri mai multe decat sunt eu dispusa sa fac la aceasta varsta… ptr ca niciodata in trecutul meu nu am fost pregatita sa ma adaptez,sa ma modelez dupa un alt fel de clima, de mod de viata….a trai intr-o tara straina inseamna o lume noua, incontestabil mai civilizata din multe puncte de vedere decat cea din care am plecat.. . O lume cu oameni relaxati, o lume cu zambetul pe buze, de la casiera supermarket-ului si pana la ofiterul de politie, dar in acelasi timp, o lume rece si dezinteresata de durerile-ti personale, o lume in care nu-i usor a gasi un umar pe care sa odihnesti obrazul brazdat de lacrimi… o lume in care banul este stapan….o lume cu putina credinta….o lume fara biserica ortodoxa.. o lume in care iata-ma: “imbatranita”, impovarata de griji si neincredere.
Am mai spus-o si cu alta ocazie, ptr mine, cea mai mare dezamagire au fost cei cativa romani intalniti aici…
Si chiar de viata nu ma va mai aduce niciodata definitiv in Romania, pentru mine ACASA va fi pururea acolo unde imi este inima si nu blidul de mancare.
Imi e dor de bisericile noastre, de romanul cel atat de primitor in simplitatea si modestia lui financiara….
Traind intr-un oras strain, “fara spirit si vlaga”, ridic la rang de frumusete: poluarea, gropile si aglomeratia Bucurestiului meu iubit.
Ca militarul ce asteapta eliberarea, numar (AMR-ul )zilele ramase pana la urmatoarea vizita in Romania….drumul e epuizant…2 zile si 4 escale…dar paradoxal., in ultimele ore de zbor, cand simt apropierea de pamantul romanesc,o vitalitate nebanuita imi inunda intreaga fiinta, o fericire launtrica de nedescris…cand rotile avionului au atins pista de aterizare din Otopeni, am plans de fiecare data….pot spune cu tarie: DA, exista acea energie pozitiva despre care vorbea Anca…acea seva a pamantului care te cheama inapoi, ca pe pruncul lui drag si instrainat de atata vreme….

[MarinaAlca]

Cu riscul de a se supara Dorina pe mine, la urmatoarea vizita acasa, nimic nu m-ar bucura mai mult decat sa poposesc pret de cateva clipe, pentru a imi odihni sufletul si privirea, in minunata si atat de primitoarea gradina a Dorinei

În prealabil postat de MarinaAlca

Cu riscul de a se supara Dorina pe mine, la urmatoarea vizita acasa, nimic nu m-ar bucura mai mult decat sa poposesc pret de cateva clipe, pentru a imi odihni sufletul si privirea, in minunata si atat de primitoarea gradina a Dorinei

De ce să mă supăr draga mea Marina? Poate îmi aduci şi ceva veşti de la iubita mea soră din Melbourne.Aş fi tare fericită să te găzduiesc şi să-ţi gătesc nişte mâncăruri moldoveneşti(inclusiv poale-n-brâu,o ciorbă de găină crescută de noi,cu tăieţei de casă şi nişte sarmale în foi de viţă cu mămăliguţă şi dacă nu-i deajuns şi caş proaspăt de oaie frământat cu ceapă din grădină!!!

[sophia]

Ah ce bun, Dorina. As veni si eu.
Marina, si acolo este la fel cu romanii?

Citat Sophia: "La ora asta este f.greu peste tot, in toate tarile, iar romanii au si dezavantajul ca sunt vazuti f.prost inca."
Anumiti romani au iesit in evidenta in mod negativ; dar strainul stie sa faca diferenta intre asa unroman si romanul pe care il angajeaza, sau iti este coleg; pe acesta din urma il va aprecia pentru harnicie, indemanare, intelect si perseverenta. Romanii care lucreaza sunt f apreciati.

Un sfat pentru cei, care vor sa se intoarca acasa: adunati banii pe care ii castigati; cheltuiti numai pe strictul necesar.

[dianadi]

intradevar cei ce lucreaza sunt apreciati de cei cu care intra in contact, dar partea grea e sa ai sansa sa te apropii ca sa poata vedea cine esti.

[andreicozia]

În prealabil postat de Anca-Miha

Un sfat pentru cei, care vor sa se intoarca acasa: adunati banii pe care ii castigati; cheltuiti numai pe strictul necesar.

As vrea si eu sa dau un sfat celor care se intorc in tara usor diferit de recomandarile Ancai lucru pentru care-mi cer iertare.
Deci cumparati tot ce aveti de cumparat din tara de origine pentru ca ceea ce va doriti, in Romania, le veti gasi la preturi cel putin duble de cele din afara.
Parchetul de exemplu la-m gasit de 5 ori mai scump(dar este adevarat, cine se pune cu romanii, poate doar star-urile)
Am studiat problema la prima mina in timp ce mi-am aranjat apartamentul si asa este. Este ceva incredibil!
In rest mai bine ma abtin....

[Hartford]

În prealabil postat de dorinastoica14

De ce să mă supăr draga mea Marina? Poate îmi aduci şi ceva veşti de la iubita mea soră din Melbourne.Aş fi tare fericită să te găzduiesc şi să-ţi gătesc nişte mâncăruri moldoveneşti(inclusiv poale-n-brâu,o ciorbă de găină crescută de noi,cu tăieţei de casă şi nişte sarmale în foi de viţă cu mămăliguţă şi dacă nu-i deajuns şi caş proaspăt de oaie frământat cu ceapă din grădină!!!

Dorina tu chiar ca mi-ai adus aminte de vremurile cind mama mea facea placintele astea of si de ciorbita de puiiii.....hmmm
Gatesc si eu aici dar tot nu au gustul ala care il stiu eu, nu stiu ceva lipseste.