Ce inseamna pentru voi credinta - Dogme sau fapte?

[Marius22]

Si pe mine m-a framantat si ma framanta raportul dintre dogma si viata practica, dintre credinta si fapta. In viata noastra de zi cu zi acestea ar trebui sa se intrepatrunda in chip minunat.

In ceea ce ma priveste nu este deloc asa. Sunt inca multe momente cand una cred si alta fac, sau, cand ma afirm crestin, dar ma comport ca unul fara de Dumnezeu.

Credinta si in special viata spirituala implica o anumita dinamica. Crestem in credinta sau ne imputinam in credinta. Credinta "matura" este cea spre care trebuie sa tindem deoarece reprezinta "starea barbatului desavarsit, masura varstei deplinatatii lui Hristos".

Numai ajunsi la maturitatea credintei constientizam prezenta permanenta a lui Hristos in noi si in cei de langa noi. Ajunsi aici faptele noastre nu au cum sa probeze necredinta, ci numai credinta, caci faptele noaste sunt faptele lui Hristos.

[AlinB]

Titlul subiectului e pus aiurea, pentru cineva care are macar pregatirea teoretica cred ca e destul de clar ca ambele trebuie sa mearga mana in mana..

O credinta dreapta da si roade bune (fapte) daca ea este pusa in practica.

Totusi, se pare ca problemele de care te izbesti sunt de alta natura, te simti vinovata de fapt ca faci prea putin decat crezi ca ar trebui (sau ai putea) sa faci, chestiuni organizatorice, dogmatice..

Scopul final este mantuirea, cam abstract ai putea spune, dar daca esti pe drumul cel bun, in primul rand gasesti pacea, cred.

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Titlul subiectului e pus aiurea, pentru cineva care are macar pregatirea teoretica cred ca e destul de clar ca ambele trebuie sa mearga mana in mana..

O credinta dreapta da si roade bune (fapte) daca ea este pusa in practica.

Totusi, se pare ca problemele de care te izbesti sunt de alta natura, te simti vinovata de fapt ca faci prea putin decat crezi ca ar trebui (sau ai putea) sa faci, chestiuni organizatorice, dogmatice..

Scopul final este mantuirea, cam abstract ai putea spune, dar daca esti pe drumul cel bun, in primul rand gasesti pacea, cred.

Alin, o fi clar pentru cine are pregatirea teoretica dar nu toti o au. Eu cred ca este bine sa fie pusa intrebarea si asa, mai ales daca vine din inima.
Si chiar cand ai pregatirea, ajungi adesea sa iti dai seama, cum spune Marius, ca nu esti la inaltimea dogmelor in care crezi. Citim despre asceza parintilor desertului, de ex., ori noi nu am ajuns inca sa ne domolim nici patimile cele mai elementare.

Dogmele sunt adevaruri vii. Ar trebui sa fie, pentru noi, mai bine zis. Adeseori noi am vrea sa fie, insa vedem in jur ca nu asa sunt traite de cei care ar trebui sa dea exemplu si asta ne doare. Atunci putem avea o criza si ne vine sa dam cu totul de pamant. Este de inteles, mai ales cand esti tanar. Daca ii spui unui om in situatia asta asa, ca pune o intrebare tampita, atunci mai rau in descurajezi. Nu crezi?

Mi-am dat seama de asta mai ales de cand sunt profesoara de religie (am elevi mai ales adolescenti si chiar tineri de 20-22 de ani). De alatea forme in bisericile unde ar putea sa se duca nu mai vad continutul. Se si slujeste in limbi moarte pe care ei nu le cunosc... E adevarat, nu asta e problema sophiei.

Sophia, e adevarat ca mantuirea vine prin Biserica si dogmele si riturile sunt acolo pentru ajutorul nostru. Dar e adevarat si ca, daca ele nu ne fac sa ne apropiem de Hristos, ceva nu e in regula cu felul in care sunt traite - atat de noi cat si de ceilalti. Trebuie sa pornim de la dragostea de Dumnezeu si de aproapele si de acolo sa construim restul.

[glykys]

"Credinta fara fapte este moarta". Nu stiu ce Sf. parinte a zis-o, dar asta am invatat eu in clasa a doua la religie. in manual avem o pilda cu un om care nu putea sa vasleasca decat daca avea 2 vasle: credinta si faptele bune. daca ii lipsea o vasla, oricare din ele, barca se scufunda. Teoria se vede in practica si invers.