De la iubire la ura... doar un pas

[AlinB]

În prealabil postat de sia

De la iubire la ura ..nu-i nevoie de un pas ..este suficient un cuvant ca un suierat de crivat care-ti ingheata inima , o privire care spune cum arata pustiul , un zambet schitat din culorile dispretului ...este suficienta o secunda atat de lunga incat sa te tot intrebi ingrozit ..Dumnezeule ,omul asta ma iubeste sau ma uraste ?

De la "iubire", adica acea manifestare sentimentala pe care in mod conventional (si gresit) o numim astfel, pana la IUBIRE, adica ceea ce ne cere Dumnezeu este o cale foarte lunga.
Iar "IUBIREA" se afla intr-o atat de evidenta si permanenta opozitie cu ura, asa cum lumina este fata de intuneric.

Insa de la "iubire" la ura (autentica) este evident ca drumul este foarte scurt..

[ioan_si.atat]

De la iubire la ura este intr-adevar doar un pas. Si in momentul in care simti ca totul in jur se prabuseste pasul ala e atat de mic... Totusi, cred ca daca a fost cu adevarat iubire (dar iubire inspirata din Iubirea Divina, asa cum amintea cineva in postarile precedente), deci daca a fost cu adevarat iubire, nu se poate transforma in ura. Niciodata !

Doamne-ajuta!

Draga mea A.
De multe ori, luxul de a se îndrăgosti îi costă forte mult pe oameni! Dar numai dacă se căsătoresc înainte de a trece starea aceea de atracţie iraţională.
Când ne simţim atraşi în mod “inexplicabil” de cineva, poate să fi un impuls al subconştientului care caută un “model” indus de un personaj real sau fictiv pe care l-am admirat, sau care nu ne-a plăcut pe noi! Căutăm, fără să ne dăm seama, o “recompensă”!
Dar motivele pot fi multe. Important este că atracţia iraţională, numită îndrăgostire, este dictată de “creierul primitiv”, vegetativ şi emoţional, care nu are acces la valorile nostre!
După ce acela îşi rezolvă pretenţiile, putem să ne trezim lângă un om cu totul şi cu totul străin de sufletul nostru.
De aceea,[COLOR=Black] [/COLOR][COLOR=Black]iubirea începe după ce trece starea de îndrăgostire.[/COLOR]
[COLOR=#3366ff][COLOR=Black]Acestă stare ne face atenţi la cineva şi, prin atenţie, descoperim taina persoanei sale[/COLOR].[/COLOR]
Dar dacă nu vedem nimic, ci doar ce e în capul nostru, inevitabil vom ajunge la dezastru! Să mă ierţi, copil iubit, am cunoscut atâtea victime ale unor “mari iubiri” sfârşite în căsnicii “pasionale”, cu gelozie, bătăi, jigniri, umiliri, încât vă recomand ca atunci când vă permiteţi luxul de care vorbiţi, să vă rugaţi mult, să culegeţi informaţii desper Făt Frumos, sau Ileana Cosânzeana şi să aveţi răbdare.
[COLOR=Black]Nu cred că e o soluţie să vă căsătoriţi fără a vă iubi! Dar merită să fii atentă la omul pe care poate nu-l vezi pentru că nu seamănă cu “prototipul”![/COLOR] Cu înţelegere şi respect pentru frământarea ta,
M. Siluana