Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

Am mai spus şi cu altă ocazie şi doresc a o spune din nou cu o oarecare strângerere de inimă , că pomenirea Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu Fecioara Maria, este atât de rară pe acest forum , uitând în graba noastră , ajutorul ce ni-l dă în timpul vieţii şi în clipa morţii şi în ziua Judecăţii. Acest Topic , deschis de un alt frate de-al nostru şi pe care , l-am prelungit , ca să spun aşa, se vrea a fi un îndemn spre rugăciune către Ocrotitoarea noastră, un îndemn catre aprinderea candelei seara întru rugăciune catre Maica Domnului. Continuarea acestui topic şi postarea poeziilor din ciclul început cu ceva timp în urmă , îl fac ca semn de multă mulţumire pentru tot ajutorul ce mi l-a dat, mi-l dă în astă viaţă, Prea Sfânta Fecioară. Până la postarea viitoarei poezii, doresc să închei cu înţelepciunea dată de cuvintele Părintelui Cleopa Ilie :
"Ştiţi voi cine este Maica Domnului şi câtă putere şi câtă milă are ? Este mama noastră, că are milă de săraci şi de văduve şi de creştini. Pururea se roagă Mântuitorului Hristos pentru noi toţi. Aveţi voi icoana Maicii Domnului în casă ? Dar căndeluţă la icoana Maicii Domnului aveţi ? Să luaţi ocrotitoare şi ajutătoare pe Maica Domnului , Mama noastră din cer şi de pe pământ ! Împărăteasa cerului şi a pămământului ! Dacă o veţi lua pe ea ocrotitoare, citindu-i dimineaţa un acatist cu căndelţa aprinsă şi seara un paraclis, veţi avea ajutor şi în timpul vieţii şi în clipa morţii şi în ziua Judecăţii. . . Ştiţi voi cât poate Maica Domnului înaintea Tronului Preasfintei Treimi ? Dacă nu era ea, cred că lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme ! "

[cristiboss56]

Titlul lucrării, de fapt, este următorul : "Minunile Maicii Domnului mai presus de fire ale Prea Sfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi Pururea Fecioare Maria care puţine sunt din cele nemumărate minuni care s-au scris de feluri de dascăli cu bune ştiinţe de Sfintele Scripturi , de Agapie şi alţii".
Despre carte am aflat că "s-a tălmăcit" prima dată din limba veche grecească în limba română , "spre folos sufletesc", la anul 182 de Ieromonahul Rafail Protosinghelul. Primele tipărituri au avut loc la Mănăstirea Neamţ în anii 1820, 1924 şi 1990. La realizarea ediţiei actuale s-au folosit toate textele care au apărut de la 1820 până la cel din 1990. Din Prefaţa de la 1820 a stareţului Neonil aflăm despre importanţa şi valoarea cărţii : " De ar numi cineva cartea acesta rai duhovnicesc nu ar fi departe de adevăr. Căci după cum Dumnezeu l-a sădit pe acela şi l-a împodobit cu tot felul de pomi şi de flori spre a fi acolo locuinţa omului zidit ( . . . ) , aşa şi această carte cuprinde în sine , ca nişte osebite feluri de pomi şi de flori frumoase, minunile cele înfricoşate, pe care Stăpâna cea fără de prihană le-a săvârşit . Şi după cum râul acela care curgea în Eden adăpa tot raiul şi-l făcea să înverzească, asemenea şi această carte, prin aceste povestiri adapă şi răcoreşte sufletele cele topite de arşiţa păcatului şi le înviază deşteptându-le spre pocăinţă" . Volumul cuprinde nu mai puţin de 75 de astfel de povestiri ( minuni ale Maicii Domnului ) în care vedem cu toţii marea milostivire a acesteia pentru toţi oamenii. Cartea are aproximativ 250 de pagini , la preţul de 16, 50 lei.

[sophia]

Exista niste confuzii in ceea ce priveste viata Sgintei Fecioare si a Domnului Iisus Cristos.
1. Notiunea de frati si surori - pe vremea aceea se pare ca se numeau asa intre ei, fara a fi de fapt rude.
2. Logodna Mariei cu Iosif - de fapt n-a fost logodna in acceptiunea de azi. Maria a fost crescuta de la varsta pubertatii, cand a trebuit conform normelor de atunci sa paraseasca templul, in casa lui Iosif. El era ca un tata, tutore pentru ea si nu logodnic. Nu se punea problema casatoriei lor, ci acei din templu cautasera pur si simplu tutore pentru Ea, caci parinti nu mai avea.
De fapt nu este asa clar. Voi cum stiti, cum intelegeti?
3. Sunt atatea persoane cu acelasi nume si toti numiti frate, sora, var etc., incat este f.greu sa urmaresti si sa tii minte care Marie si care Iosif si cine era ruda cu cine. Nume de familie nu aveau. Erau Maria, Ana, sau Ion a lui...

Totusi mi-a placut sa citesc viata Mariei. E vorba de cartea cu cele trei variante, printre care si cea a lui Maxim Marturisitorul.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Exista niste confuzii in ceea ce priveste viata Sgintei Fecioare si a Domnului Iisus Cristos.
1. Notiunea de frati si surori - pe vremea aceea se pare ca se numeau asa intre ei, fara a fi de fapt rude.
2. Logodna Mariei cu Iosif - de fapt n-a fost logodna in acceptiunea de azi. Maria a fost crescuta de la varsta pubertatii, cand a trebuit conform normelor de atunci sa paraseasca templul, in casa lui Iosif. El era ca un tata, tutore pentru ea si nu logodnic. Nu se punea problema casatoriei lor, ci acei din templu cautasera pur si simplu tutore pentru Ea, caci parinti nu mai avea.
De fapt nu este asa clar. Voi cum stiti, cum intelegeti?
3. Sunt atatea persoane cu acelasi nume si toti numiti frate, sora, var etc., incat este f.greu sa urmaresti si sa tii minte care Marie si care Iosif si cine era ruda cu cine. Nume de familie nu aveau. Erau Maria, Ana, sau Ion a lui...

Totusi mi-a placut sa citesc viata Mariei. E vorba de cartea cu cele trei variante, printre care si cea a lui Maxim Marturisitorul.

Dragă Sofia, dacă nu ai citit încă, îţi recomand cu multă căldură cartea : "Viaţa , Urmare şi Psaltira Maicii Domnului - Mama noastră". Multe vei avea de aflat şi multe clipe de bucurie îţi va oferi , citind această minunată carte.
Doamne ajută ! +

[cristiboss56]

Când Apostolii-ntre dânşii, împărţit având pământul / Neamurilor primitoare duc neobosit Cuvântul, / Preacurata Maică Sfântă şi de-a pururea Fecioară, / Tot mai mult dorindu-şi Fiul, plânge şi-ar dori să moară ! / Curgând lacrimile-i grele şi pe când mai greu suspină, / Înger străluicit răsare şi-naintea-i stă-n lumină. / Cu adâncă-nchinăciune el zicându-i : "Slavă ţie, / Mult îndurerată Maică şi Fecioară-n veci Marie ! / Iată , coborând din Raiul Îngerilor albi din Cer, /Ţi-am adus această verde ramură de palmier / Ce, la noapte, va deschide drum doritului sicriu, / Că te-aşteaptă-n Cer iubirea Dumnezeului tău Fiu ! " <<< Va Urma >>> -

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Când Apostolii-ntre dânşii, împărţit având pământul / Neamurilor primitoare duc neobosit Cuvântul, / Preacurata Maică Sfântă şi de-a pururea Fecioară, / Tot mai mult dorindu-şi Fiul, plânge şi-ar dori să moară ! / Curgând lacrimile-i grele şi pe când mai greu suspină, / Înger străluicit răsare şi-naintea-i stă-n lumină. / Cu adâncă-nchinăciune el zicându-i : "Slavă ţie, / Mult îndurerată Maică şi Fecioară-n veci Marie ! / Iată , coborând din Raiul Îngerilor albi din Cer, /Ţi-am adus această verde ramură de palmier / Ce, la noapte, va deschide drum doritului sicriu, / Că te-aşteaptă-n Cer iubirea Dumnezeului tău Fiu ! " <<< Va Urma >>> -

Ea a zis : "Aud aievea, şi ce văd, au nu e vis ? . . . / Prea - străluminate Înger, Slavă cui mi-te-a trimis ; / Şi dacă-i aievea totul, te-aş ruga fierbinte-foarte ; / Ai mei fii şi fraţi Apostoli să-i văd până-a a nu fi-n moarte ! / Sufletul meu să se-nalţe pe când ei toţi fi-vor faţă, / Ca-n mormânt, ei să pogoare trupul meu lipsit de viaţă ! / Şi mai fă ca : al meu suflet, străbătând albastrul hău, / Înainte să nu-i iasă din adânc nici un duh rău. / Să nu-i tulbure deci zborul astfel nici un duh viclean / Şi să scape al meu suflet de puterea lui Satan ! . . ." / Zicând astfel Preacurata, fericită-n de-ajuns, / Cu smerenie -n cuvinte, Îngerul i-a dat răspuns : / "Tot ce vezi şi-auzi , aivea-i ! Şi mai află că azi poţi / Să vezi adunaţi în juru-ţi pe Apostolii Lui toţi. / Vor veni din lumea-ntreagă, zile trei să-ţi stea sobor, / Şi-al tău suflet către Ceruri va zbura din jurul lor ! / Că cel care odinioară, stăpânin al vremii scripet, / Pe Iisus cu-ai Săi pe -asinul i-a fost dus până-n Egipt, / Poate-n câteva clipite numai, ca fiind nălucă, / Toţi Apostolii Luminii lângă tine să-i aducă ! / Cât despre Satan, de ce e Preacurata temătoare, / Când ea , capul a zdrobt i-a călcat cu -a ei picioare". <<< Va Urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Ea a zis : "Aud aievea, şi ce văd, au nu e vis ? . . . / Prea - străluminate Înger, Slavă cui mi-te-a trimis ; / Şi dacă-i aievea totul, te-aş ruga fierbinte-foarte ; / Ai mei fii şi fraţi Apostoli să-i văd până-a a nu fi-n moarte ! / Sufletul meu să se-nalţe pe când ei toţi fi-vor faţă, / Ca-n mormânt, ei să pogoare trupul meu lipsit de viaţă ! / Şi mai fă ca : al meu suflet, străbătând albastrul hău, / Înainte să nu-i iasă din adânc nici un duh rău. / Să nu-i tulbure deci zborul astfel nici un duh viclean / Şi să scape al meu suflet de puterea lui Satan ! . . ." / Zicând astfel Preacurata, fericită-n de-ajuns, / Cu smerenie -n cuvinte, Îngerul i-a dat răspuns : / "Tot ce vezi şi-auzi , aivea-i ! Şi mai află că azi poţi / Să vezi adunaţi în juru-ţi pe Apostolii Lui toţi. / Vor veni din lumea-ntreagă, zile trei să-ţi stea sobor, / Şi-al tău suflet către Ceruri va zbura din jurul lor ! / Că cel care odinioară, stăpânin al vremii scripet, / Pe Iisus cu-ai Săi pe -asinul i-a fost dus până-n Egipt, / Poate-n câteva clipite numai, ca fiind nălucă, / Toţi Apostolii Luminii lângă tine să-i aducă ! / Cât despre Satan, de ce e Preacurata temătoare, / Când ea , capul a zdrobt i-a călcat cu -a ei picioare". <<< Va Urma >>>

Şi-a pierit cum piere ceaţa Îngerul venit din Cer, / Rămânând în mâna Sfintei ramura de palmier, / Taoată verde, dar atâta de-ncărcată de lumină, / Ca luceafărul de ziuă, neputând sub ochi s-o ţină ! . . . / În clipita următoare, cum Ioan era-n Efes, / Un nor alb învăluindu-l, din cea ţară l-a cules. / Şi, adus în pragul casei Maicii lui , în uşă bate-i / Iar apoi, smerit, se-nchină înaintea Preacuratei, / Care-n plâns de bucurie, lacrimile stând să-i pice, / Lui Ioan ca Mamă dată, cu iubire sfântă-i zice : / "Fiul meu, ţi-aduci aminte vorbele ce-al meu Iisus / Pe când încă sta pe Cruce , amândoura ne-a spus, / Arătându-te pe tine ca fiindu-mi mie fiu, / Ţie dându-mă ca mamă, până ce voi fi-n sicriu ! / Acum, iată că mă cheamă sus în Cer, pe albă cale, / Iar eu trupu-mi fără viaţă îl las astfel grijei tale. / Căci aflat-am că Iudeii, fără viaţă când rămân, / Au de gând ca să mă fure, să mă ardă-n chip păgân ! / Dar tu nimici-vei planul, dacă ramura de faţă, / O vei pune pe sicriul purtând trupu-mi fără viaţă . . ." / "Oh, a zis Ioan, ce bine m-aş simţi cu fraţii-aproape, / Ca soboru-ntreg să aibă mângâierea să te-ngroape. / Spre lăcaşul veşniciei să-ţi fim strajă toţi pe cale, / Şi soboru-ntreg să facă lauda-ngropării tale ! . . ." <<< Va Urma >>> -