Se desfinteaza POSTUL?

„Rânduielile bisericeşti“ din calendar

Calendarul bisericesc, ca principiu liturgic, care hotărniceşte limitele în care se desfăşoară viaţa liturgică a credincioşilor (monahi şi mireni), conţine o seamă de precizări tipiconale şi rânduieli bisericeşti care au drept scop uniformizarea rânduielilor liturgice, menţionate de altfel în diverse tipicuri, cărţi bisericeşti sau de slujbă. Iniţiativa uniformizării rînduielilor şi practicilor liturgice ale Bisericii noastre este îmbucurătoare şi ea vine să împlinească nevoile credincioşilor dornici de a cunoaşte pravila bisericească, de vreme ce aceştia nu mai au la îndemână şi nu mai pot cerceta lesne tipicurile şi diferitele cărţi de cult sau pravile bisericeşti. Uniformizarea cultului implică, pe de o parte, păstrarea uniformităţii în tipic, iar pe de alta respectarea rânduielilor tradiţionale, principii de care Sfinţii Părinţi au ţinut întotdeauna seamă, pentru a nu se crea confuzii în rândul credincioşilor. De asemenea, Biserica a căutat dintotdeauna să îi pună în temă pe credincioşi, prin diferite mijloace şi metode, ori ce câte ori a îndreptat şi generalizat practici liturgice şi rânduieli bisericeşti. În ceea ce priveşte uniformizarea precizărilor tipiconale legate de zilele când are loc „dezlegare la peşte“, aceasta s-a făcut în calendarul bisericesc sub diferite forme: atât prin menţionarea directă, între paranteze, „dezlegare la peşte“ sau utilizând ca semn grafic un peşte (semnificaţia acestui semn va fi redată în unele calendare într-o legendă). În unele calendare bisericeşti (de perete) din acest an, „dezlegările la peşte“ sunt indicate sub ambele forme. Trebuie să amintim că îndrumările privind „dezlegările la peşte“, în perioada Penticostarului, nu apar în calendarele bisericeşti vechi, deoarece credincioşii Bisericii noastre erau bine informaţi, având acces la tipicuri şi cărţile bisericeşti care cuprindeau aceste îndrumări tipiconale.

Actualitate şi uniformizare

Referitor la precizarea „dezlegare la peşte“ pe care o întâlnim în calendarul bisericesc, din păcate nu s-a scris foarte mult, deşi modul înţelegerii ei a fost unul diferit. Spunem aceasta gândindu-ne în primul rând la indicaţiile consemnate în calendarele diferitelor eparhii, în sensul că unele precizează anumite zile când „se dezleagă la peşte“, altele nu. Ceea ce este însă foarte important de subliniat este faptul că modul înţelegerii acestei precizări liturgice este unul esenţial şi că uniformizarea acestuia era necesară, fapt pentru care, începând cu acest an, mai toate calendarele bisericeşti conţin îndrumări exacte privind „dezlegările la peşte“ din cursul anului bisericesc.
De altfel, Biserica a gândit şi a pregătit prin măsuri corespunzătoare nu atât introducerea acestor precizări, cât mai ales generalizarea acelor rânduieli pe care mănăstirile, dar şi mare parte dintre preoţii de mir, cunoscători ai pravilei bisericeşti, le-au păstrat dintotdeauna, cum ar fi, de exemplu, „dezlegările la peşte“ în miercurile şi vinerile Cincizecimii, potrivit Tipicului celui Mare al Sfântului Sava.

Principiul iconomiei în Biserică

Despre „dezlegările la peşte“, indicate în aşa-numitele „rânduieli bisericeşti“, ar trebui să spunem că ele fac parte dintre acele rânduieli care au la bază în primul rând principiul iconomiei (pogorământului), pe care Biserica îl aplică în anumite împrejurări. Cu toate acestea, anumite precizări tipiconale nu au fost aplicate şi înţelese la fel în toate mănăstirile, lăsând astfel stareţilor posibilitatea de a hotărî în privinţa lor. În ceea ce priveşte „dezlegarea la peşte“ în miercurile şi vinerile din perioada Penticostarului, Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, Ceaslovul cel Mare, Penticostarul, precum şi alte cărţi bisericeşti amintesc în unanimitate că, pentru monahi, „dezlegare la peşte“ se face în fiecare luni din această perioadă, în miercurea înjumătăţirii Praznicului Cincizecimii şi la odovania Praznicului Învierii (miercuri înainte de Înălţare). Toate aceste dezlegări (pogorăminte) au la bază principiul iconomiei şi ele au fost arătate în chip limpede de Părinţii Bisericii; este vorba de ceea ce cărţile de cult numesc „mângâierea fraţilor“. În baza aşa-numitului principiu al iconomiei, dar şi al unui alt principiu („cum vrea cel mai mare“), stareţii mănăstirilor puteau „dezlega la peşte“ în miercurile şi vinerile Cincizecimii şi pentru monahi, lucru pe care, de altfel, îl exprimă lămurit şi Tipicul Sfântului Sava: „... iar unii dezleagă şi în celelalte miercuri şi vineri ale Cincizecimii“. Aceşti „unii“ îi include în primul rând pe aceia care puteau să hotărască în privinţa acestor „dezlegări la peşte“, adică pe stareţii mănăstirilor.

Tipicul cel Mare al Sfântului Sava

Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, tipărit la Iaşi, în anul 1816, în limba română, dar cu caractere chirilice (reeditat la Suceava, în anul 2002) este cea mai importantă carte bisericească în care sunt menţionate „dezlegările la peşte“ în perioada Penticostarului. De aici, aceste îndrumări liturgice vor fi preluate mai pe urmă şi de alte cărţi bisericeşti: „Iar în miercurile şi vinerile toatei Cincizecimi dezlegăm călugării la untdelemn şi la vin, iar mirenii şi la peşte. Afară de miercurea înjumătăţirii şi de miercurea odovaniei Paştilor, că în acele două zile dezlegăm la peşte şi la vin, iar unii dezleagă şi în celelalte miercuri şi vineri ale Cincizecimii“ (Tipicon, Suceava - Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Editura „Bucovina Istorică“, 2002, p. 46). „Dezlegările la peşte“ au la bază un principiu pe care îl găsim, de asemenea, în Tipicul Sfântului Sava, şi anume: „când la monahi este dezlegare la vin şi la untdelemn, la mireni este dezlegare şi la peşte“.

Ceaslovul cel Mare

După Tipicul Sfântului Sava, Ceaslovul cel Mare este cartea de cult care lămureşte cel mai bine rânduiala „dezlegărilor la peşte“ din perioada Penticostarului: „Deci, sosind strălucita zi a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, se face dezlegare la toate cele de hrană, până în Duminica Tomei, adică monahii dezleagă la brânză, ouă şi peşte, iar mirenii şi la carne. Apoi, de luni după Duminica Tomei, până în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, lunea se mănâncă peşte, şi miercurea şi vinerea untdelemn, iar mirenii şi peşte. Iar în miercurea înjumătăţirii praznicului şi a odovaniei Paştilor, dezlegăm cu toţii la peşte. Iar din Duminica Pogorârii Sfântului Duh, până în Duminica tuturor Sfinţilor, dezlegăm în toate zilele la brânză, ouă şi peşte, iar mirenii şi la carne“. (cf. Ceaslovul cel Mare, Alexandria: Editura Biserica Ortodoxă, 2003, p. 772)
Printre cărţile bisericeşti care conţin precizări legate de „dezlegările la peşte“ în perioada Penticostarului, se numără şi cartea de cult folosită de strană în această perioadă - Penticostarul. Din păcate, el nu precizează foarte exact rânduiala cu privire la aceste dezlegări. „Miercuri, în săptămâna a patra după Paşti - înjumătăţirea Praznicului Cincizecimii“ (Penticostar, p. 150), se menţionează: „La masă se face mângâiere fraţilor“ (Penticostar, p. 165). Această precizare nu aminteşte dacă este sau nu „dezlegare la peşte“. „Miercuri, în săptămâna a VI-a după Paşti - odovania Praznicului Paştilor“ (Penticostar, p. 236), întâlnim singura menţine clară privind dezlegarea la peşte în perioada Cincizecimii: „În mănăstiri, la masă se face fraţilor mângâiere mare, cu peşte“ (Penticostar, p. 243). O ultimă carte bisericească care aminteşte de „dezlegările la peşte“ în perioada Penticostarului este Îndrumătorul bunului creştin: „2. Dezlegări la peşte (...) precum şi în zilele de miercuri şi vineri dintre Duminica Tomei şi a Tuturor Sfinţilor“ (arhimandrit Gherontie Ghenoiu, Îndrumătorul bunului creştin, Mânăstirea Sfântul Nicolae-Sitaru, 1997, p. 56). Indicaţiile Îndrumătorului sunt, de fapt, o preluare a rânduielilor prevăzute de Tipicul Sfântului Sava.

Rânduiala postului, în viziunea Bisericii

Rânduiala postului în Biserica Ortodoxă se fundamentează în primul rând pe îndrumările Sfinţilor Părinţi, care au căutat să pună în armonie principiile credinţei creştine cu acelea ale trăirii duhovniceşti. Această rânduială a fost aşezată şi în calendarul bisericesc din două motive: pentru a scoate în evidenţă importanţa ei capitală, dar şi din dorinţa de a-i face părtaşi cunoaşterii ei pe credincioşii Bisericii. Precizările liturgice legate de zilele în care se dezleagă la peşte ţin, fără îndoială, tot de rânduiala postului şi de modul în care Părinţii au înţeles postul, adică de faptul că el reprezintă o unitate, un întreg, care nu-şi pierde integralitatea prin aceste dezlegări. Cu alte cuvinte, nu se posteşte fragmentat. Mai mult chiar, în concepţia lor, peştele este considerat ca mâncare de post în aceste circumstanţe. Structurile actuale ale posturilor nu pot fi gândite, din păcate, în alt mod, în sensul că nu se poate afirma că postim până la o anumită dată, apoi dezlegăm postul, iar după o zi iarăşi începem a posti. Viziunea integrală asupra postului, inclusiv menţiunile legate de „dezlegările la peşte“, îşi au fundamentul în „hotărârile canonice privitoare la posturi, care nu au caracter de dogmă, adică nu trebuie privite ca nişte reguli absolut neschimbate şi eterne, ci fac parte din normele bisericeşti cu caracter moral-disciplinar care au fost formulate de autoritatea bisericească în funcţie de nevoile, împrejurările şi evoluţia vieţii religios-morale a credincioşilor şi care pot fi deci anulate, modificate sau atenuate de aceeaşi autoritate, la nevoie“, potrivit pr. prof. Ene Branişte.

„Mângâierea duhovnicească“ sau măsura desăvârşirii, în spiritualitatea răsăriteană

Un alt aspect fundamental al spiritualităţii răsăritene, care vine să întărească practica Bisericii noastre în ceea ce priveşte atât dezlegarea postirii, cât şi „mângâierea fraţilor“, se referă la faptul că Părinţii pustiei, care trăiau singuri şi care duceau o viaţă foarte aspră, întrerupeau ajunarea atunci când cineva venea la ei, pentru a le arăta dragostea cu care erau datori să îi primească. Toate aceste rânduieli vor reprezenta pentru mănăstirile de obşte, care vor apărea mai târziu, un model, de vreme ce acestă practică oglindea lămurit modul petrecerii Mântuitorului împreună cu ucenicii, după Înviere. Cu alte cuvinte, Părinţii pustiei nu puteau să postească atunci când fraţii veneau să îi cerceteze („Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte“, Mat. 10, 40), dat fiind faptul că nici fiii nunţii nu au postit atâta vreme cât Mirele Hristos a fost cu ei.


[COLOR=Red]sursa: Ziarul Lumina din data de 22 mai 2009[/COLOR]

[vsovi]

poi Domnule, pana la inaltzare cum atzi vrea voi sa se posteasca? Poi cat este Mirele cu Mireasa Sa atzi vrea ca nuntashii sa posteasca? Poi de aia e dezlegat dar nu desfintzat ca pana la inaltzare sa se poate bea vin, undelemn shi manca Peshte caci Mirele fiind cu noi, cu nuntashii, e liber la mancare shi bautura shi veselie, dar cand Mirele va fi luat de la ei, cand se va Inaltza, atunci credincioshii vor posti post negru sau dupa putintza fiecaruia caci de aia a randuit/legat/pus in Cer shi pe Pamant, Cuvantul lui Dumnezeu, ca ultimele trei zile din Florar sa se posteasca, iar sfintzii din Cetatea Noului Ierusalim s-au pregatit shi in avans cu o luna tzinand shi in 28,29,30 aprilie... dar eu cred ca e vorba de 29,30,31 mai caci asha este scris ca in luna Florilor, iar aceea este Florar deshi Aprilie poate ca are o inainte-semnificatzie, ca sa pricepem ca asha in Mai ca in aprilie? deci mai? mai? cum? poi asha ca in Aprilie... ca in restul anului se posteshte shi lunea ca altfel ajungi sa posteshti ca fariseul, martzi shi joi iar in restul zilelor sa te imbuibi de pacate, faradelegi shi rautatzi... dar fireshte ca nu tzinea post negru nici martzi shi joi, ci doar schimba dieta... trecea pe cozonaci shi gogoshi shi legume shi sarmalutze fara carne... deci delicatesuri.... shi bineintzelest le halea fariseul imediat dupa ora 10 de dimineatza, cand se deschideau pe vremuri shi toate BAR-urile shi burdelele ca zicea ca shi taria e din orz sau din prune... deci e voie, iar tzigara, poi nu e frunza? la fel ca shi marihoana shi coca? deci post negru fara apa pana pici pe spate shi fara pita ca doar asha potzi sa spui asemenea lui David care s-a pocait de pacatul shi faradelegea Sa: "Catre Tine tins-am mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetoshat"...

dar Postul fara Povatza "Duhului Tau cel Bun care ma va povatzui la pamantul dreptatzii" adica fara povatza Ingerului Marelui Sfat, e un antrenament shi o pregatire desharta spre ApoStazie shi nu spre aPostOlIe ca sa ajungi candva sa fi de la Dumnezeu prooroc, invatzator ori mantuitor plin de daruri shi roade ale Duhului Sfant pentru ca in urma ta , la umbra ta, oamenii sa nu piara ori sa se invartosheze ci sa laude pe Dumnezeu cel Bun shi Milostiv shi nu pe tine cel c e te aratzi mereu plin de insushiul insushirilor...

"Sfintii parinti de astazi"
:: 25 Ianuarie 2008 ::

Multi ortodocsi din zilele noastre sunt tulburati de avantul ecumenismului si al secularismului care bantuie in randul ierarhilor, si nu prea stiu ce sa faca.
Zilele trecute mi-a fost dat sa primesc o lectie excelenta de neascultare fata de "sfintii parinti de astazi", o neascultare binecuvantata - zic eu - si totodata plina de sens si de putere nebanuita, continand in sine samburele dainuirii ortodoxe de-a lungul timpului: raportarea la trecut, la inaintasi, la cum a fost mai inainte si ignorand aggiornamentele.
Lectia mi-a fost data de o maica batrana care la peste 80 de ani ai sai lupta impotriva aggiornamentelor din calendar (inmultirea dezlegarilor) prin ... post. Original nu? Nu petitii online, nu manifestatii, nu proteste la ierarhi ci ... post:
- Pai ce, maica, eu asa am pomenit de cand sunt la manastire, de mica, in Postul Craciunului se dezlega la peste doar de Sf. Nicolae. Eu asa tin postul, am mancat peste doar de Sf. Nicolae, ce atatea dezlegari?
- Ei maica, - zice un frate - acum lumea merge la munca si trebuie sa manance, are nevoie de putere. Alta data taranii stateau iarna, nu munceau. De aia s-au dat multe dezlegari.
- De aia zici mata? O fi si asa, dar eu cred ca s-a cam dat drumu' la ala cu coarne in lume, de aia s-au dezlegat atatea acum.
Mintea "anacronica" a maicii, nu accepta aggiornamentele introduse de ierarhii cu multe si complexe studii mai ales in Occident, desi maica intelege si explica totul: simplu si plastic. Pentru maica, nevointa este fireasca si orice abatere de la "cum a pomenit" ea de cand era mica la manastire, nu e primita, chiar daca vine cu binecuvantare de la "sfintii parinti de astazi" - o alta expresie prin care maica in trei cuvinte descrie o cruda realitate a zilelor noastre: "sfintii parinti de azi" cam ia locul Sfintilor Parinti. Desi maica probabil nu e la curent cu toate aggiornamentele din Biserica, ea "a mirosit" miscarea si a catalogat-o. Totusi, in simplitatea ei, maica nu a incetat sa nadajduiasca ca Sfintii Parinti vor birui chiar si astazi, si ne-a pus sa cautam in calendarul de anul acesta (2008) sa vedem daca nu cumva in Postul de Craciun sunt mai putine dezlegari ca in cel din proaspatul 2007. Din pacate nu a fost sa fie asa ... poate la anu'
Am primit astfel o lectie de traire inedita a ortodoxiei, o cale de lupta impotriva ecumenismului pe care nu as fi descoperit-o altfel si pe care incerc sa o pun in fata celor care nu stiu ce sa faca in zilele noastre ca sa opreasca plaga ecumenista sa infecteze toata Biserica. Am primit astfel un raspuns cum sa luptam impotriva aggiornamentelor: pastrand cele ce am primit de la Sfintii Parinti si ignorand pe cele dezlegate de "sfintii parinti de astazi". Si nu ma refer doar la calendar sau la post, dar cel putin astea doua sunt un bun inceput.
Iar daca tot suntem in plina saptamana de "rugaciune" ecumenista, ce-ati zice de niste post cu ajunare si 2-3 catisme pe zi?

http://www.credinta-ortodoxa.ro/spip.php?article360

[cristiboss56]

Poate unii au şi început, Ancă , dar nu trâmbiţează, pentru trâmbiţarea postului , anihilează de la sine postirea . Ce ar fi să ne vedem fiecare de calea cea drepată ? Ce zici ?

[Fani71]

Se duce ortodoxia pe apa sambetei pentru cateva dezlegari la peste in plus sau in minus? Halal credinta, daca a ajuns sa tina de atata.

Daca maicuta asta vroia sa tina mai mult post, bravo ei si Dumnezeu cu ea (daca nu o face din mandrie).
Va amintiti ce scrie sf. apostol Pavel despre post, ca este pt cei slabi, si ca cel care mananca carne sa nu-l judece pe cel care mananca lmegume si nici invers? (Romani 14, 1-10)
Dar la fariseul care se uita de sus la vames si se lauda ca el posteste?
Oare uitam noi ortodocsii sa mai citim si Biblia, de atata citit canoane?

Stiu, o sa mi se zica ca sunt ecumenista si vreaus a se desfiinteze postul.. Nu, nu vreau, Insa vreau sa va amintesc ca sabatul este pentru om, nu omul pentru sabat.
Si sa ne vedem fiecare de postul nostru.
Nu sta mantuirea intr-un peste sau doi, acolo.

[ory]

În prealabil postat de Fani71

Se duce ortodoxia pe apa sambetei pentru cateva dezlegari la peste in plus sau in minus? Halal credinta, daca a ajuns sa tina de atata.

Daca maicuta asta vroia sa tina mai mult post, bravo ei si Dumnezeu cu ea (daca nu o face din mandrie).
Va amintiti ce scrie sf. apostol Pavel despre post, ca este pt cei slabi, si ca cel care mananca carne sa nu-l judece pe cel care mananca lmegume si nici invers? (Romani 14, 1-10)
Dar la fariseul care se uita de sus la vames si se lauda ca el posteste?
Oare uitam noi ortodocsii sa mai citim si Biblia, de atata citit canoane?

Stiu, o sa mi se zica ca sunt ecumenista si vreaus a se desfiinteze postul.. Nu, nu vreau, Insa vreau sa va amintesc ca sabatul este pentru om, nu omul pentru sabat.
Si sa ne vedem fiecare de postul nostru.
Nu sta mantuirea intr-un peste sau doi, acolo.

Gandesti ca mine si nu pot sa nu remarc acest lucru, mai ales pentru faptul ca de multe ori am fost acuzata pentru o astfel de gandire. Ma bucur ca detii studii teologice, asta denota faptul ca stii ce vrei si ceea ce spui, iar ceea ce spui este in conformitate cu aceste studii, dar si cu viata si adevarata valoare spirituala a omului si traiului acestuia printre oameni, valori care, de multe ori se vadesc dincolo de toate teoriile despre credinta.
Nu cred ca sta cineva sa numere zilele, bucaturile din gura sau mai stiu eu ce aspect in priviinta postului...ci mai degraba ceea ce ne bate in piept, inima, ea este cea care da sens credintei mai mult decat orice indeletnicire religioasa. Nu stiu cand vom intelege acest lucru, personal vad prea mult in sanul credintei impietriri ale acestei firave inimi, impietriri mumificate cu "credinta".

În prealabil postat de Fani71

Daca maicuta asta vroia sa tina mai mult post, bravo ei si Dumnezeu cu ea (daca nu o face din mandrie).

Daaa, e plina de mandrie maicuta aceasta, care tine postul asa cum l-a invatat. Bine ca nu suntem noi mandri, cei care nu avem nici o retinere sa judecam pe aici...

[C.tin]

În prealabil postat de Fani71

Se duce ortodoxia pe apa sambetei pentru cateva dezlegari la peste in plus sau in minus? Halal credinta, daca a ajuns sa tina de atata.

Daca maicuta asta vroia sa tina mai mult post, bravo ei si Dumnezeu cu ea (daca nu o face din mandrie).
Va amintiti ce scrie sf. apostol Pavel despre post, ca este pt cei slabi, si ca cel care mananca carne sa nu-l judece pe cel care mananca lmegume si nici invers? (Romani 14, 1-10)
Dar la fariseul care se uita de sus la vames si se lauda ca el posteste?
Oare uitam noi ortodocsii sa mai citim si Biblia, de atata citit canoane?

Stiu, o sa mi se zica ca sunt ecumenista si vreaus a se desfiinteze postul.. Nu, nu vreau, Insa vreau sa va amintesc ca sabatul este pentru om, nu omul pentru sabat.
Si sa ne vedem fiecare de postul nostru.
[COLOR="Magenta"]Nu sta mantuirea intr-un peste sau doi, acolo[/COLOR].

He-He! Nu sta mantuirea intr-un peste sau doi? La prima vedere asa s-ar parea! Insa Dumnezeu nu la pesti se uita, ci daca s-a facut ASCULTAREA intocmai.
Ca asa putea sa spuna si Adam+Eva...-Doamne, numai un mar am mancat din pomul interzis si nici pe ala tot...!

În prealabil postat de cristiboss56

Poate unii au şi început, Ancă , dar nu trâmbiţează, pentru trâmbiţarea postului , anihilează de la sine postirea . Ce ar fi să ne vedem fiecare de calea cea drepată ? Ce zici ?

Articolul indemna la calea cea dreapta, daca cumva nu ti-ai dat seama.

Totusi nu inteleg cine trambiteaza? era vorba de pastrarea traditiei.