Din minunata lume a necuvantatoarelor

[Florin-Ionut]

Va fac cunostinta cu porumbelul meu, pe care l-am crescut de mic si care acum zboara liber prin cartier cu prietenii lui. Vine aproape zilnic la masa, intrand pe geamul dormitorului direct la cutia cu seminte si cu apa...

[sia]

[SIZE=3][COLOR=red]Am avea alta planeta![/COLOR] heaven [/SIZE]
[COLOR=black] [/COLOR]
Adevarat, ce frumos ar fi . Foarte frumoase pozele . Max e superb ,ce pacat ca a orbit ..Multumesc ca ne-ai postat pozele ..

[SIZE=3][COLOR=red][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#ff0000][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#ff0000] [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=2][COLOR=black][/COLOR][/SIZE]

[sia]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Va fac cunostinta cu porumbelul meu, pe care l-am crescut de mic si care acum zboara liber prin cartier cu prietenii lui. Vine aproape zilnic la masa, intrand pe geamul dormitorului direct la cutia cu seminte si cu apa...

[COLOR=black]Foarte frumos s-a facut porumbelul .Nici nu stii ce secvete de viata mi-ai reamintit ,cu postarea ta .[/COLOR]

[COLOR=black]Acum doi ani ,cand inca traia ,tata a oblojit si a crescut tot asa un pui de porumbel ,la fel ca al tau .[/COLOR]
[COLOR=black]L-a gasit in fata blocului cu o aripia ,,beteaga ,, cum spunea el . Puiul s-a facut bine ,i-au crescut penele si incet, incet ,a invatat sa zboare . Zbura prin toata casa si toti erau cu grija sa nu fie geamul deschis ..sa nu-l piarda .[/COLOR]
[COLOR=black]Porumbelul acesta ,era cea mai mare bucurie ptr . fratele meu ..care a fost lovit de o masina acum trei ani ...si care nu s-a recuperat total nici acum . A fost in coma 12 zile ,a suferit peste poate (13 operatii ,cea mai grea pe creier - nu s-a recuperat total nici fizic , nici ..)[/COLOR]

[COLOR=black]La 45 de ani ,viata i s-a schimbat brusc intr-un cosmar ..iar ptr noi e o durere permanenta .Multumim Domnului ca este asa cum e ..Trebuia sa povestesc toate astea ca sa ma fac inteleasa ..[/COLOR]
Deci puiul era bucuria casei si un fel de ,,terapie ,, ptr fratele meu .
Cand venea tata acasa de la serviciu ,cu toate ca avea 78 de ani el lucra , deschidea geamul de la bucatarie si-i dadea drumul afara ,il incuraja sa zboare..Prima data puiul s-a intors speriat imediat ,apoi a prins curaj si se intorcea mai tarziu .

Pana intr-o zi cand tata, singur fiind , a hotarat sa inchida geamul si sa-l lase liber sa innopteze afara cu fratii lui ..un stol de porumbei in care se integrase PUIU . Venea la geam ,era primit in casa ,se hranea si pleca. Apoi a venit mai rar .
Dupa un timp a venit cu o porumbita .
Tata nu mai e aici cu noi ,de un an si cinci luni ..dar PUIU mai vine cand si cand cu porumbita ...NIci nu mai pot sa scriu ...Nu pot sa va spun bucuria fratelui meu cand il vede ...il cheama asa cum facea si tatal meu ..
Deschide fereastra ,intinde mainile spre el ,si-i vorbeste .. ,,Hai ,la tata .,,
Dar Puiu nu mai intra in casa ..

[sia]

Ietati-ma daca am fost confuza ..dar nu mai pot sa ma opresc din plans ..iertati-ma

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de sia

[COLOR=black]Foarte frumos s-a facut porumbelul .Nici nu stii ce secvete de viata mi-ai reamintit ,cu postarea ta .[/COLOR]

[COLOR=black]Acum doi ani ,cand inca traia ,tata a oblojit si a crescut tot asa un pui de porumbel ,la fel ca al tau .[/COLOR]
[COLOR=black]L-a gasit in fata blocului cu o aripia ,,beteaga ,, cum spunea el . Puiul s-a facut bine ,i-au crescut penele si incet, incet ,a invatat sa zboare . Zbura prin toata casa si toti erau cu grija sa nu fie geamul deschis ..sa nu-l piarda .[/COLOR]
[COLOR=black]Porumbelul acesta ,era cea mai mare bucurie ptr . fratele meu ..care a fost lovit de o masina acum trei ani ...si care nu s-a recuperat total nici acum . A fost in coma 12 zile ,a suferit peste poate (13 operatii ,cea mai grea pe creier - nu s-a recuperat total nici fizic , nici ..)[/COLOR]

[COLOR=black]La 45 de ani ,viata i s-a schimbat brusc intr-un cosmar ..iar ptr noi e o durere permanenta .Multumim Domnului ca este asa cum e ..Trebuia sa povestesc toate astea ca sa ma fac inteleasa ..[/COLOR]
Deci puiul era bucuria casei si un fel de ,,terapie ,, ptr fratele meu .
Cand venea tata acasa de la serviciu ,cu toate ca avea 78 de ani el lucra , deschidea geamul de la bucatarie si-i dadea drumul afara ,il incuraja sa zboare..Prima data puiul s-a intors speriat imediat ,apoi a prins curaj si se intorcea mai tarziu .

Pana intr-o zi cand tata, singur fiind , a hotarat sa inchida geamul si sa-l lase liber sa innopteze afara cu fratii lui ..un stol de porumbei in care se integrase PUIU . Venea la geam ,era primit in casa ,se hranea si pleca. Apoi a venit mai rar .
Dupa un timp a venit cu o porumbita .
Tata nu mai e aici cu noi ,de un an si cinci luni ..dar PUIU mai vine cand si cand cu porumbita ...NIci nu mai pot sa scriu ...Nu pot sa va spun bucuria fratelui meu cand il vede ...il cheama asa cum facea si tatal meu ..
Deschide fereastra ,intinde mainile spre el ,si-i vorbeste .. ,,Hai ,la tata .,,
Dar Puiu nu mai intra in casa ..

Si in familia mea am avut o experienta similara cu maica-mea, care a fost operata pe creier de anevrism si care s-a recuperat doar partial, peirzandu-si si simtul mirosului... Greutatile vietii, ce sa mai zicem... Imi pare rau pentru toata suferinta care este in lume, dar tot raul sa fie spre bine pana la urma.


Pe porumbelul meu il cheama Gutza, pentru ca e gutzan sau porumbel-maidanez. L-am gasit vara trecuta cazut langa un copac si l-am luat in casa. Nu stia nimic: nici sa manance, nici sa bea... L-am hranit cu forta in primele zile si i-am dat sa bea cu seringa pana a prins gustul mancarii.

A stat cateva luni in balcon. I-am facut o cutie mare ca sa aiba spatiu, deh... Il scoteam afara si-l asezam pe creangile copacilor, sa se obisnuiasca cu mediul. L-am invatat apoi sa zboare, mai intai prin casa si apoi pe afara, prin parc. Il aruncam in sus si el ateriza dupa cateva rotocoale, spre bucuria copiilor care erau pe acolo. Apoi s-a imbolnavit, ca i-a crescut un furuncul urias la un ochi, de am crezut ca-l pierdem. Am fost la veterinar, am intrat pe forumuri de columbofili, ce mai... L-am tratat si a scapat.

Apoi a venit momentul cand ne-am hotarat sa-i lasam geamul deschis, sa stea pe pervaz, la etajul 6. A stat si s-a gandit vreo saptamana pana s-a hotarat sa zboare la inaltimea aia. Si uite asa pleca ziua si se intorcea seara sa doarma la el acasa, in balcon.

Prin februarie am lipsit de acasa 3 saptamani. N-am avut ce sa-i fac, nu puteam sa-l luam cu noi. Dar s-a intors, caci probabil a venit de multe ori la geam si nu era nimeni sa-i deschida... De atunci s-a cam suparat si n-a mai intrat asa repede in dormitor, la noua lui cutie cu seminte si apa. Dar cu toate astea vine constant sa manance, insa sta vreo 5-10 minute pe pervaz pana se hotaraste sa intre inauntru, dupa cat de foame ii este. Si "vorbeste" cu noi cand ne vede ca dam perdeaua la o parte: guu-uu... :)

Acum are si pereche, insa celalalt nu vrea sa intre. Ramane afara agitat si suparat ca al nostru dispare dupa geam. Si nici Gutza nu mai vrea sa stea cu noi prea mult, ca inainte mai dormita pe usa deschisa sau pe unde apuca...

Interesant e ca i-am oferit libertatea si el totusi se intoarce la noi. Uneori fara sa intre in apartament; sta pe pervaz si gangureste din cand in cand, ca si cum ne-ar considera familia lui adoptiva.

[sia]

Foarte interesant, povestile noastre se aseamana atat de bine.. Stiu ca perechea unui porumbel este pe viata .Mi se pare atat de frumos si de curat ..si cand te gandesti ca sunt ,,doar ,, pasari . Inca au ce invata oamenii de la pasari .. nu numai zborul .Tare as vrea ca Gutza sa vina mereu la geamul vostru ...
Merci ptr raspuns mi-a prins foarte bine. Tot binele -ti doresc.

P.s ai mei locuiesc ,,doar ,,la trei .

[sia]

[SIZE=4][COLOR=purple]Cum vorbesc animalele[/COLOR][/SIZE]




O veche legenda vikinga spune ca in noaptea dintre 24 si 25 decembrie oamenii pot sa vorbeasca cu animalele. Nu se stie daca vreun taran a incercat vreodata sa vorbeasca cu vaca lui sau daca magarul i-a raspuns ciobanului la intrebarile puse. Ceea ce este sigur si este recunoscut oficial de stiinta e faptul ca animalele vorbesc intre ele o limba clara, pe care din pacate n-are cine sa ne-o traduca sau pe care adesea n-o auzim.

Limba animalelor nu se compune din vocale si din consoane, ci din tonuri si sunete. In loc de cuvinte, ele folosesc intensitati diferite ale aceluiasi sunet, cam cum se intampla cu limba chineza, in care un sunet intonat diferit poate semnifica 4 sau 5 cuvinte deosebite. Tonurile profunde, la animale, semnifica agresiunea, tonurile inalte - bucuria. Vom ajunge oare vreodata sa ne intelegem cu elefantii sau cu delfinii? Nu, din pacate! Ne lipsesc organele de simt cu care am putea intelege limba animalelor. Urechea omeneasca percepe tonuri numai intre 20 si 20.000 de herti, deci nici ultrasunetele (frecventa pe care se desfasoara dialogul delfinilor), nici infrasunetele (pe care se poarta dialogul elefantilor). In schimb, cu putina atentie, am putea sa le invatam limbajul corpului. De exemplu: urechile ridicate la elefant reprezinta agresiunea.
Dar oare animalele de casa, atat de iubite si alintate de om, isi recunosc numele, atunci cand le chemam? Lingvistul Mark Feinstein sustine ca da: "Pisicile, cainii si caii reactioneaza la sunete, fara sa stie insa ca ele sunt numele lor. O pisica, de pilda, reactioneaza la fel, indiferent daca ii spui Miti, Piti sau Tuti. Important e ca sunetele cu care o chemi sa fie apropiate".
Cateva descoperiri de ultima ora legate de limbajul animalelor sunt uluitoare. De pilda: s-a stabilit ca melodiile cantate de balene sunt fie sfaturi muzicale date de mame puilor lor, fie cantece de dragoste ori povestiri istorice despre neamul lor.
Un alt exemplu fantastic: cercetatorul american Philip Lobel a pus un Sonar cu amplificator extrem de puternic in acvariul sau: stupoare! Multi pesti in realitate tipa, suspina, se striga, intr-un limbaj care nu poate fi perceput de urechea obisnuita. Cand savantul a incercat sa scoata afara din apa un pestisor, s-a iscat o zarva nemaipomenita, iar el tipa ca din gura de sarpe (aviz pescarilor!).
Pe locul unu, intre animalele care par sa poata comunica din ce in ce mai bine cu omul se afla cimpanzeii. In rezervatii sau in gradinile zoologice unde sunt ingrijiti cu dragoste si atentie, ei au ajuns sa rosteasca propozitii aproape complete, ca de pilda: "Foame... tu... mie banana... bun".
Pe masura ce cercetarile despre viata animalelor avanseaza, savantii ajung la concluzia ca "dobitoacele" seamana foarte bine cu omul, fiind dotate cu inteligenta, sensibilitate, intelepciune si devotament. Oare asta va face ca ele sa fie mai putin chinuite si ucise? Bine ar fi!

• [COLOR=#da233d]Rodica Demian[/COLOR] (Formula as )

http://www.220.ro/EfwawS20Up/CAI-DE-RASA-O-MINUNATIE

http://www.trilulilu.ro/Flomif/5a6bdb1da234cf

[Anna]

În prealabil postat de sia

[SIZE=4][COLOR=purple]Cum vorbesc animalele[/COLOR][/SIZE]




O veche legenda vikinga spune ca in noaptea dintre 24 si 25 decembrie oamenii pot sa vorbeasca cu animalele. Nu se stie daca vreun taran a incercat vreodata sa vorbeasca cu vaca lui sau daca magarul i-a raspuns ciobanului la intrebarile puse. Ceea ce este sigur si este recunoscut oficial de stiinta e faptul ca animalele vorbesc intre ele o limba clara, pe care din pacate n-are cine sa ne-o traduca sau pe care adesea n-o auzim.

Limba animalelor nu se compune din vocale si din consoane, ci din tonuri si sunete. In loc de cuvinte, ele folosesc intensitati diferite ale aceluiasi sunet, cam cum se intampla cu limba chineza, in care un sunet intonat diferit poate semnifica 4 sau 5 cuvinte deosebite. Tonurile profunde, la animale, semnifica agresiunea, tonurile inalte - bucuria. Vom ajunge oare vreodata sa ne intelegem cu elefantii sau cu delfinii? Nu, din pacate! Ne lipsesc organele de simt cu care am putea intelege limba animalelor. Urechea omeneasca percepe tonuri numai intre 20 si 20.000 de herti, deci nici ultrasunetele (frecventa pe care se desfasoara dialogul delfinilor), nici infrasunetele (pe care se poarta dialogul elefantilor). In schimb, cu putina atentie, am putea sa le invatam limbajul corpului. De exemplu: urechile ridicate la elefant reprezinta agresiunea.
Dar oare animalele de casa, atat de iubite si alintate de om, isi recunosc numele, atunci cand le chemam? Lingvistul Mark Feinstein sustine ca da: "Pisicile, cainii si caii reactioneaza la sunete, fara sa stie insa ca ele sunt numele lor. O pisica, de pilda, reactioneaza la fel, indiferent daca ii spui Miti, Piti sau Tuti. Important e ca sunetele cu care o chemi sa fie apropiate".
Cateva descoperiri de ultima ora legate de limbajul animalelor sunt uluitoare. De pilda: s-a stabilit ca melodiile cantate de balene sunt fie sfaturi muzicale date de mame puilor lor, fie cantece de dragoste ori povestiri istorice despre neamul lor.
Un alt exemplu fantastic: cercetatorul american Philip Lobel a pus un Sonar cu amplificator extrem de puternic in acvariul sau: stupoare! Multi pesti in realitate tipa, suspina, se striga, intr-un limbaj care nu poate fi perceput de urechea obisnuita. Cand savantul a incercat sa scoata afara din apa un pestisor, s-a iscat o zarva nemaipomenita, iar el tipa ca din gura de sarpe (aviz pescarilor!).
Pe locul unu, intre animalele care par sa poata comunica din ce in ce mai bine cu omul se afla cimpanzeii. In rezervatii sau in gradinile zoologice unde sunt ingrijiti cu dragoste si atentie, ei au ajuns sa rosteasca propozitii aproape complete, ca de pilda: "Foame... tu... mie banana... bun".
Pe masura ce cercetarile despre viata animalelor avanseaza, savantii ajung la concluzia ca "dobitoacele" seamana foarte bine cu omul, fiind dotate cu inteligenta, sensibilitate, intelepciune si devotament. Oare asta va face ca ele sa fie mai putin chinuite si ucise? Bine ar fi!

• [COLOR=#da233d]Rodica Demian[/COLOR] (Formula as )

As dori sa comentez putin aici. Mi-am facut lucrarea de licenta pe lingvistica si ma pricep putin. Animalele intr-adevar au un limbaj, dar acesta exprima ori lucruri ce tin de instinct si supravietuire, ori lucruri care tin de emotii. Limbajul lor in general este automatizat, adica nu este creativ. Nici cimpanzeii nu ajung la limbajul uman pentru ca nu pot asimila sintaxa. Adica inflexiunile, ordinea sintactica in fraza, subordinari, coordinari etc etc. Un cimpanzeu nu va spune niciodata "Uita-TE LA copilUL ACELA CE frumos mananca". Va spune doar cuvinte, simple, "mananca frumos copil" Dar dupa cum vedeti este greu sa intelegi de fapt ce se spune intr-o astfel de maniera. Se poate intelege si ca cineva mananca un copil frumos
Animalele exprima prin limbajul lor emotii, dar niciodata ganduri exclusiv rationale, intelectuale. Niciodata un animal nu va cugeta ceva de genul "Gandesc, deci exist" De asemenea le lipseste creativitatea in limbaj.
De aceea, nu e vorba ca animalele nu ar avea un limbaj, ele intr-adevar au modalitati uimitoare de comunicare, diferenta intre om si animal tine de CALITATEA limbajului, nu de existenta sau non-existenta lui.