Pedeapsa pentru pacate

[patinina34]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Stim bine ca Dumnezeu ne iarta orice daca de pocaim sincer. Si ne iarta iarasi si iarasi, pana ce reusim, cu ajutorul Lui, sa ne dezpatimim.

Citeam undeva ca pacatele sunt sterse, insa de-a lungul vietii vom fi pedepsiti intr-un fel sau altul pentru greselile noastre. Asa este?

La fel se poate pune problema pentru urmasii nostri: vor fi ei pedepsiti pentru pacatele noastre, chiar daca ne-au fost iertate?

In Biblie Mantuitorul ne spune ca pacatele spovedite si daca este tinut canonul respctiv( aici canon trebuie inteles in sensul de pocainta, regret amarnic pentru ceea ce am facut) vin iertate, nu se rasfrang asupra urmasilor nostri.

Referinte si scurt rezumat:
[COLOR=blue]Faptele Apostolilor 13:38[/COLOR] spun că “Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea pacatelor.”

Ce este iertarea pacatelor?
Biblia ne spune ca toţi avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu. Pentru că toţi am săvârşit păcate. În cartea [COLOR=blue]Eclesiastul 7:20[/COLOR] se spune că “pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască”. [COLOR=blue]Epistola întâi a lui Ioan 1:8[/COLOR] spune de asemenea că “dăcă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi”. Toate păcatele sunt la urma urmei un act de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu ([COLOR=blue]Psalmul 51:4[/COLOR]). Astfel, este clar că avem nevoie disperată de iertare din partea lui Dumnezeu. Dacă păcatele noastre nu sunt iertate, atunci vom petrece eternitatea suferind consecinţele acestora ([COLOR=blue]Matei [/COLOR][COLOR=blue]25:46; Ioan 3:36[/COLOR]).

Iertarea – Cum s-ar putea obţine?

Din fericire, Dumnezeu este iubitor şi plin de îndurare – nerăbdător să ne ierte păcatele! [COLOR=blue]2 Petru 3:9[/COLOR] ne spune că “…El... are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” Dumnezeu doreşte să ne ierte, de aceea a şi creat posibilitatea ca să fim iertaţi.

Singura pedeapsă pentru păcatele noastre este moartea. Prima parte din [COLOR=blue]Romani 6:23[/COLOR] spune că “plata păcatului este moartea…” Moartea eternă este consecinţa păcatelor noastre. Dumnezeu, în planul Său perfect, s-a făcut o fiinţă umană – Iisus Hristos ([COLOR=blue]Ioan 1:1,14[/COLOR]). Iisus a murit pe cruce, luând asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam - moartea. 2 [COLOR=blue]Corinteni 5:21[/COLOR] ne învaţă că “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Iisus a murit pe cruce, luând astfel asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam! Moartea lui Iisus a adus iertarea păcatelor pentru întreaga omenire. [COLOR=blue]1 Ioan 2:2[/COLOR] proclamă: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” Iisus a înviat din morţi, proclamând astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii ([COLOR=blue]1 Corinteni 15:1-28[/COLOR]). Slavă lui Dumnezeu, căci prin moartea şi învierea lui Iisus Hristos, a doua parte a versetului din [COLOR=blue]Romani 6:23[/COLOR] este un adevăr, şi anume că “…darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.”

Vrei tu ca păcatele tale să fie iertate? Te mai apasă încă sentimentul de vinovăţie că nu pare să poţi merge mai departe? Iertarea păcatelor tale este posibilă dăcă îţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. [COLOR=blue]Efeseni 1:7[/COLOR] spune: “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”. Iisus a plătit datoria noastră, astfel ca noi să putem fi iertaţi. Tot ce trebuie să faci este să Îi ceri lui Dumnezeu sa te ierte prin Iisus, crezând că Iisus a murit pentru a plăti pentru iertarea ta – şi Dumnezeu te va ierta! [COLOR=blue]Ioan 3:16-17[/COLOR] conţine acest mesaj minunat: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Într-adevăr, Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

Iertarea – este chiar atât de uşor să fie primita?

Da, este chiar atât de uşor!
Nu poţi câştiga cu ceva iertarea din partea lui Dumnezeu. Nu poţi să plăteşti cu ceva ca să capeţi iertarea de la Dumnezeu. O poţi numai primi, prin credinţă, prin harul şi îndurarea lui Dumnezeu. Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal şi astfel să primeşti iertarea de la Dumnezeu, am gasit odata o rugăciune simplă care te va ajuta insa totuşi este important de stiut faptul ca rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni nu te va mântui. [COLOR=blue]Numai credinţa[/COLOR] în Hristos te poate mântui de păcate. Această rugăciune este numai o modalitate de a îţi exprima către Dumnezeu credinţa ta în El şi de a-I mulţumi pentru că ţi-a dăruit mântuirea.
Aici este rugaciunea mentionata mai sus:

[COLOR=purple]"Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Însă Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul tău minunat şi pentru iertarea de păcate! Amin!"
[/COLOR]


Problema este cu pacate "uitate" (nespovedite prin uitare/sau chiar in mod intentionat)sau totusi spovedite fara destula pocainta si parere de rau, cu acest tip de pacate problema este alta.

Canoanele neimplnite - este un alt aspect.

Pacatele de moarte - astea din nou sint o alta categorie de pacate care nu vin iertate(referinta la cele impotriva Duhului Sfant).

Si ca o concluzie la putinul spus aici despre acest topic:

[COLOR=purple]Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnica în Iisus Hristos, Domnul nostru.
[/COLOR]
[COLOR=blue]Romani 6:23[/COLOR]


Deci mare atentie!

[patinina34]

Pedeapsa pentru pacate
[COLOR=purple]Biblia ne spune ca pacatul este cea mai dureroasa realitate in viata fiecarui om si ca vina existentei pacatului in viata noastra ne apartine in intregime. Pacatul are consecinte inspaimantatoare asupra omului, caci infaptuirea pacatului duce intotdeauna la moarte spirituala, la despartirea de Dumnezeu, la o pedeapsa pe masura, ne spune Sfanta Scriptura.[/COLOR] Oameni ai caror nume stralucesc pe paginile Cartii Sfinte, au recunoscut realitatea trista a pacatului din viata lor si s-au pocait.

David, psalmistul, cand si-a dat seama de acest adevar crud din viata lui, a strigat disperat: [COLOR=purple]"Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea"[/COLOR] (Psalm 51:5), iar proorocul Isaia cand a avut in fata lui viziunea sfinteniei lui Dumnezeu in Templul din Ierusalim, a ramas zguduit de cele vazute si a zis: [COLOR=purple]"[/COLOR][COLOR=purple]Vai de mine! Sunt pierdut, caci[/COLOR] [COLOR=purple]sunt un om cu buze necurate[/COLOR] ... (pacatos)" ([COLOR=blue]Isaia 6:5[/COLOR]). Exemplele pot continua.

Intr-adevar, Biblia are nenumarate exemple de oameni care au recunoscut ca sunt pacatosi.
Dar tot in Sfanta Scriptura gasim si o multime de oameni care in viata de fiecare zi, ori numai in diferite situatii sau imprejurari din viata, au savarsit pacatul, complacand-se si preferand sa ramana in situatia trista in care au ajuns. Biblia ne spune ca [COLOR=purple]" nu este om care sa nu pacatuiasca"[/COLOR] ([COLOR=blue]1 Regi 8:46[/COLOR]). In adevar nu a existat om in lumea aceasta care sa nu fi infaptuit pacat ([COLOR=purple]exceptie Omul, Isus Hristos[/COLOR]). Au fost oameni care au facut pacate prin omiterea indeplinirii poruncilor Domnului, si au fost oameni care au savarsit pacate prin comiterea unor fapte prin care au incalcat poruncile lui Dumnezeu. Au fost savarsite pacate individuale ori in grup; au fost pacate mari sau socotite mai putin mari; au pacatuit imparati, guvernatori, oameni cu putere de decizie, dar au pacatuit si oameni simpli; au fost pacate facute de lideri religiosi si au fost pacate facute de oameni care refuzau sa-L recunoasca pe Dumnezeu; s.a.m.d. Dar in toate cazurile, urmarea pacatului a fost moartea fizica si moartea spirituala. Textele biblice ne demonstreaza fara pic de retinere ca vina existentei pacatelor in viata tuturor tipurilor de oameni a fost din vina lor si numai din vina lor. Situatia nu este mai buna nici astazi.

Privind la pacatele descrise in Biblie vedem ca ele sunt exact la fel si in viata oamenilor de acum. Nici o diferenta. Si astazi se infaptuiesc crime, furturi, curvii, preacurvii, defaimari, hule, desfranari, certuri, necuratii, vrajitorii, betii, imbuibari, vrajbi, pizme, zavistii, inchinari la idoli, minciuni, si alte lucruri contrare caracterului sfant a lui Dumnezeu.

Vrei o realitate mai dureroasa in viata decat acesta?

E viata de pacat al oamenilor, aleasa de ei impotriva tuturor incercarilor lui Dumnezeu, de-al asculta in ceea ce El vrea de la noi.

Daca esti un cautator serios si sincer dupa adevar nu poti sa nu ajungi la concluzia care este deja scrisa pe paginile Sfintei Carti: [COLOR=purple]"Caci toti au pacatuit, toti sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu"[/COLOR] ([COLOR=blue]Romani 3:23). [/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
[COLOR=#0000ff][/COLOR]
Daca privesti cu atentie si vrei sa tii cont de ceea ce spune Sfanta Scriptura, vei constata ca si in viata ta au fost sau sunt pacate asemanatoare cu cele prezentate de Biblie. Fie ca ai avut momente de neascultare de poruncile Domnului, fie ca ai avut o conduita nepotrivita fata de cerintele lui Dumnezeu, fie ca te-ai dovedit egoist si rau in relatiile cu semenii. Ori vrei ori nu vrei sa recunosti, aceste "scapari" ale tale sunt pacate si ele sunt privite de Dumnezeu ca atare. Aceste "greseli" ale tale te fac sa tii distanta fata de Dumnezeu, nu-i asa? Cum atunci nu-ti dai seama ca ele sunt pacate?

Si daca sunt "scazaminte" in viata ta, despre care oricum am lua-o, o gasesti mai corecta ca a altora, atunci si viata celorlalti oameni este marcata de pacate.

Pacatul este dominanta vietii noastre pamantesti! Generalizarea pacatului in omenire este o realitate; cea mai cruda realitate! Biblia are dreptate. Crede deci, ce-ti spune Biblia!

[COLOR=purple]Biblia ne spune ca pacatul nu are caracter vesnic. El a fost zamislit in inima omului, dar dupa ce inima a fost innoita, savarsirea din nou a pacatului poate fi oprita[/COLOR]

[patinina34]

Scurta si cuprinzatoare definitie a pacatului:

Păcatul este o infidelitate si o nedreptate fată de Dumnezeu si semenii nostri. Păcatul este despărţirea de Dumnezeu, ieşirea din comuniunea cu El, este îndepărtarea de viaţa dumnezeiască şi veşnică pentru care a fost creat omul. Păcatul este o stare nenaturală, el nu ţine de fiinţa omului pentru că Dumnezeu nu l-a făcut pe om păcătos...

[windorin]

Durerea ce o vor simti pacatosii nu este pentru pacatele lor, ci pentru lipsa dragostei lor fata de Dumnezeu, oameni si natura.

Celui care mult iubeste, mult i se va ierta. Nu pacatele sau neputintele sunt problema, ci neiubirea, care ne desparte de tot de e bun si frumos. Daca pacatuiesti, insa iti iubesti pana la jertfa semenii, drumul spre rai iti este deschis, de ii vei si iubi pana in sfarsit.

Sa nu vorbim prea mult despre pacate, ci mai mult despre cele pe care suntem datori sa le facem.

[ory]

În prealabil postat de windorin

Durerea ce o vor simti pacatosii nu este pentru pacatele lor, ci pentru lipsa dragostei lor fata de Dumnezeu, oameni si natura.

Celui care mult iubeste, mult i se va ierta. Nu pacatele sau neputintele sunt problema, ci neiubirea, care ne desparte de tot de e bun si frumos. Daca pacatuiesti, insa iti iubesti pana la jertfa semenii, drumul spre rai iti este deschis, de ii vei si iubi pana in sfarsit.

Sa nu vorbim prea mult despre pacate, ci mai mult despre cele pe care suntem datori sa le facem.

Sincer,windorin,ti-as pune in rama aceste cuvinte,imi plac si cred in ele mai mult decat in muuuulte dintre "predicile"de pe-aici despre om si pacat.
Bravo tie,ai grait cu inima,iar ea este singura care poate da verdictul cuvintelor fara sans.

[windorin]

Am spus acestea, caci tin minte cuvintele unui parinte, care spunea sa avem grija la lupta cu pacatele, sa nu devina insasi continutul vietii noastre. Se refera la faptul ca asceza este atat lupta cu patimile, cat si urmarirea celor sfinte si a virtutilor. Daca accentuam doar o latura a ascezei, asceza ne va strica viata si mintea.

Pe langa aceasta, sfintii nu sunt acei oameni fara pacate, ci aceia care au avut dragoste si pocainta. Nu poate omul trai o zi fara sa pacatuiasca, iar sfintii fiind oameni inseamna ca pacatuiau zilnic, chiar si daca mult mai putin decat ceilalti. Tot pacate erau. Insa "dragostea sterge multime de pacate", dupa cum zice Apostolul.

Cam ce fel de pacate mai au sfintii? Presupun ca de cele grosiere, ca ale noastre, au scapat, nu? Ca nu cumva sa se creada ca e permis a avea pacate si in ciuda acestora putem intra in rai.

[anita]

În prealabil postat de windorin

Durerea ce o vor simti pacatosii nu este pentru pacatele lor, ci pentru lipsa dragostei lor fata de Dumnezeu, oameni si natura.

Celui care mult iubeste, mult i se va ierta. Nu pacatele sau neputintele sunt problema, ci neiubirea, care ne desparte de tot de e bun si frumos. Daca pacatuiesti, insa iti iubesti pana la jertfa semenii, drumul spre rai iti este deschis, de ii vei si iubi pana in sfarsit.

Sa nu vorbim prea mult despre pacate, ci mai mult despre cele pe care suntem datori sa le facem.

Sa stii ca abia acum am inteles ce a vrut sa spuna Mantuitorul la modul general.
Eu ma gandeam ca e valabil doar pentru femeia pacatoasa.
Multumesc pentru explicatie .
E minunat ca putem avea iertare de pacate ,chiar si pentru putina iubire de care dam dovada.

[Hector]

Tocmai de aceea nu trebuie citit acest psalm, (108) ca este inteles in acest mod, ca "o rugaciune" spre raul dusmanului, pe care Hristos ne spune sa-l iubim. Si cu siguranta citirea acestuia ne ne-ar face sa ne iubim mai mult vecinul sau colega de serviciu, pe care nu o suportam, ci mai mult sa ii uram si sa ne intarim in rautatea inimii noastre.

Nu este adevarat. Psalmul 108 este un psalm profetic care se refera la Iuda. Este un blestem pentru Iuda. In acest sent trebuie gandita citirea sa. Nu se refera la dusmani in general, ci la vanzatorul Iuda.

[anita]

În prealabil postat de Hector

Nu este adevarat. Psalmul 108 este un psalm profetic care se refera la Iuda. Este un blestem pentru Iuda. In acest sent trebuie gandita citirea sa. Nu se refera la dusmani in general, ci la vanzatorul Iuda.

Este recomandabil sa nu citim acest psalm.
Mai ales ca nu ii vad folosul.
Blestemele sunt la adresa demonilor (vrajmasilor) si putem avea probleme din aceasta cauza ,din cele mai diverse probleme.
David a trait in perioada cand era valabil dictonul 'dinte pentru dinte' si nu iubirea dusmanilor.
In psaltire el vorbeste des despre vrajmasi ,care in context insemna o persoana sau mai multe sau vrajmasul omenirii ,diavolul.