Calendarul Bisericesc

[orthodoxia.i.thanatos]

Refuzi sa intelegi un lucru: Biserica Ortodoxa se afla in plin process de protestantizare. Prima etapa a inceput inca in sec. al XIX-lea cind averile Bisericii au fost nationalizate (in Romania in timpul masonului Cuza). Scopul a fost de a distruge independenta Bisericii si de o a aservi prin transformarea clerului in slujbasi platiti de stat.

Schimbarea de calendar din 1923-24 n-a fost facuta din considerente astronomice, ci din motive pur ecumeniste. La consiliul “pan-ortodox” condus de Meletios Metaxakis, patriarh ecumenic, in afara de calendar s-au discutat si alte subiecte cum ar fi: scurtarea posturilor, reducerea sarbatorilor si mutarea lor in asa fel incit sa cada intotdeauna duminica, casatoriile de-a doua oara pentru preoti etc. Metaxakis a fost alungat de mireni de la patriarhie si a fost fortat, astfel, sa se pensioneze, dar nu pentru multa vreme pentru ca mediile masonice l-au promovat patriarh al Alexandriei unde si-a continuat din plin activitatea de protestantizare a Bisericii. A fost ingropat la Cairo in 1935 de catre fratii sai masoni: minusile de mare mason i-au fost puse peste crucea de patriarh in cosciug. Ca urmare a schimbarii calendarului s-a produs schisma in Biserica; in Grecia si in Romania, cler si mireni au refuzat sa accepte schimbarea si s-au organizat separat de bisericile oficiale (de stat). Cauza schismei, asa cum am aratat mai sus nu o constituie neaparat schimbarea calendarului, ci consecintele acestei schimbari, adica modificarea Traditiei, incalcarea canoanelor Bisericii.

Canoanele Bisericii Ortodoxe nu sint optionale, si nici ghiduri, cum ar vrea unii sa le prezinte, ci standarduri fata de care raportam credinta, intreaga noastra viata bisericeasca in permanenta din grija de a ne pastra ortodocsi. Canoanele definesc cadrul ortodoxiei. Orice modificare sau incalcare de canon te scoate afara din ortodoxie. Noi, in Biserica Ortodoxa, nu mai avem nimic de discutat, analizat sau revizuit cu privire la invatatura Bisericii. Biserica Catolica (Ortodoxa) s-a definit sub obladuirea Duhului Sfint in primul mileniu si pentru toate veacurile ce vor veni pina la sfirsitul lumii. Iata cum trebuie intelese canoanele Bisericii Ortodoxe:

“Sfintii Parinti recomanda ca cei care au pacatuit impotriva Credintei si a Canoanelor sa fie anatemizati chiar si dupa moarte” (Al V-lea Consiliu Ecumenic, Scrisoarea lui Iustinian, in Vol. II, p. 392)

“Accept hotaririle celor 7 Consilii Ecumenice asa cum accept si Sfinta Scriptura” (Leo Inteleptul, Basilica, Cartea a V-a, Titlul 3, Cap. I)

[mihailt]

BOR e biserica ortodoxa canonica si pentru aceasta a dat marturie chiar Dumnezeu anul acesta de inviere pogorand Sfanta Lumina la slujirea lui PF Teofilos patriarhul Ierusalimului ,slujba la care a participat si PS Varasanufie din partea BOR.
Si a participat slujind iar nu asistand.
(anume la Utrenia invierii.)
Iar Patriarhia Ierusalimului e in comuniune liturgica cu BOR.

[mihailt]

Si mai pe scurt am aratat despre Sfantul Lacatusu caruia i s-a facut deja dosar de canonizare:

Sfantul Lacatusu a fost preot in BOR care a slujit dupa calendarul nou.
Cum sa fi ajuns parintele Lacatusu Sfant daca harul Sfintei Treimi nu lucreaza in BOR?
Normal prin lucrarea harului Sfintei Treimi care e prezenta in BOR a ajuns parintele Lacatusu Sfant.
Este foarte clar ca BOR este biserica ortodoxa canonica.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilie_L%...C4%83tu%C5%9Fu
http://upload.wikimedia.org/wikipedi...tu%C5%9Fu1.jpg
Postul Sfintilor Apostoli se scurteaza uneori pentru ca se serbeaza Pastile pe stil vechi si toate celalte sarbatori care nu tin de data Sfintelor Pasti pe stil nou.

[mihailt]

Se vede ca Duhul Sfant da marturie despre BOR ca e Biserica Ortodoxa Canonica.

[orthodoxia.i.thanatos]

Cu privire la Lumina Sfinta, trebuie sa stii ca in Credinta Ortodoxa a fost totdeauna acceptat ca adevar faptul ca lucrurile sfinte ramind intotdeauna sfinte indifferent ca sint in miinile credinciosilor sau ale necredinciosilor. Cuminicatura este Trupul si Singele Domnului chiar si-atunci cind slujeste un preot pacatos.

Mi-a facut placere sa aflu despre parintele Lacatusu. Cred ca a fost un om deosebit, insa trupul nedescompus nu-i suficient pentru canonizare (chiar dupa regulile BOR). Doar timpul va dovedi daca vor aparea si alte dovezi la dosarul de canonizare ...

[mihailt]

Sfintele Canoane pot fi intelese numai cu ajutorul "cheii" care cheie e harul Preasfintei Treimi.
Eu nu inteleg Sfintele Canoane dar e aratat prin faptul ca Sfantul Duh lucreaza in BOR ca acestea sunt respectate.
Adica Preasfanta Treime lucreaza in BOR.

Parintele Lacatusu are moastele bine-mirositoare si Dumnezeu a lucrat acolo si minuni.

Iata aci marturia parintelui Ioan de la Rarau despre Sfantul Lacatusu urmata de marturia parintelui Justin Parvu:

Mărturia Părintelui Ioan de la Rarău
- Părinte Ioan, spuneţi-ne câteva cuvinte despre părintele Ilie Lăcătuşu, ale cărui moaşte întregi şi binemirositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti…
- Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lăcătuşu, care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni, de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea maşină şi m-a dus la cimitir. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu ştiam unde să merg. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata părintelui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo, deşi nu fusese de vreo două-trei zile. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor, pentru că eram străin de Bucureşti, la distanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a-l vedea şi de a se confirma ceea ce am auzit, să văd personal cu ochii mei, Dumnezeu a vrut ca fata să vină.
Şi intrând înăuntru, am văzut un mort adevărat, cu ochii închişi, complet, nemişcat. M-am mirat când l-am văzut fără capac deasupra, fără mirosuri. Omul, când moare, în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri, ca să nu putrezească imediat; sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. Iar el – nimic, de atâţia ani, trăind în aer ca toţi oamenii, şi descoperit, şi fără niciun fel de miros. M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe sicriu şi am făcut o rugăciune. Şi, bineînţeles, în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul, Maica Domnului şi după aceea pe el, personal, ca să se roage pentru iertarea păcatelor mele. Şi când am ridicat capul şi m-am uitat la el, era cu ochii deschişi mari. Atunci, neaşteptat – pentru că sfântul face minuni, deschide ochii, se mişcă, vorbeşte la cei care sunt vrednici – eu, socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ceva, am rămas impresionat când am văzut că a deschis ochii mari. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugăciune şi când am ridicat din nou capul, ochii i-a mişcat în direcţia mea, se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul – dar ochii i-a învârtit exact spre mine. Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte, tata vrea să-ţi vorbească, întreabă ceva”. Şi, în clipa aceea, neaşteptând altă invitaţie, m-am uitat în spate, ştiam când eram eu în cimitir mai erau vreo trei oameni – acum erau vreo patruzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. Şi atunci m-am ridicat şi am plecat.

Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu este un sfânt cu adevărat mare, mare înaintea lui Dumnezeu. Nu-i cunosc activitatea, nu-i cunosc viaţa, ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii.
Am mai mers altă dată, ca la doi ani, şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat; înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâinile lui – ţepene complet, reci ca gheaţa, cum sunt morţii şi, după ce m-am rugat puţin, am pus mâinile mele pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos, se mişcau cu mâinile mele.
- Dumneavoastră îi mişcaţi mâinile sau nu?
- Eu le-am mişcat. Am pus mâinile mele pe mâinile lui.
- A, deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră?
- Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâinile lui nu mai erau reci ca gheaţa, erau calde. Şi am mişcat să văd dacă se mişcă. Se mişcau mâinile şi am rămas uimit. Am văzut un mort, da’ nu-i mort, un mort viu.
- Nu mai erau rigide?
- Nu, absolut deloc. Erau flexibile.
- Nu se vedeau semne de putrefacţie…
- Absolut nimic, ca viu, şi cu mustaţă şi cu tot absolut.
- Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni?
- Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foarte gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vorbească? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu putrezească. Şi am auzit că ar fi spus, înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos dar după nu ştiu câţi ani, o să puneţi preoteasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi deasupra” – exact cum s-a întâmplat acum. Era deci şi înainte văzător cu duhul, prin darul proorociei. Dacă n-ar fi fost sfinţii aceştia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roagă pentru noi, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat.
- Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către părintele Ilie?
- Nu ştiu cât de mult mă rog eu, dar ştiu că este un sfânt, un mare sfânt, aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cernica, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Dimitrie Basarabov, Sfânta Filofteia, sfinţi mari, mari de tot.
- În închisoare aţi cunoscut astfel de părinţi cu viaţă sfântă?
- Da, am cunoscut. N-am stat cu ei, numai i-am văzut.
- Despre părintele Daniil, Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, ce puteţi spune?
- E unul dintre cei mai mari mucenici, un mărturisitor al dreptei credinţe ortodoxe. Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost un om cu viaţă sfântă, desăvârşită, un om studios; tot timpul scria şi se ruga neîncetat.
- L-aţi cunoscut?
- Da, l-am cunoscut. Era şi el cunoscător cu duhul. Avea mare trecere la rugăciune, la Maica Domnului. Schitul Rarău, unde era el atunci, era foarte, foarte, foarte sărac şi de multe ori nu era ce să mănânce nimeni, absolut nimeni. „Hai să mergem la Maica Domnului să facem o rugăciune” – zicea el. Se ruga la Maica Domnului câte o jumătate de oră şi Dumnezeu îi dădea de toate. Ştiu de la un mare cărturar că avea o cultură foarte mare, avea o credinţă fixă, zdravănă, îi combătea pe toţi activiştii de partid pe care îi trimitea stăpânirea ca să-l combată, ca el să nu mai meargă la Bucureşti să ţină conferinţe. El pe toţi i-a convertit.
- Despre ce ţinea conferinţe?
- Discuta sub toate aspectele, ştia vreo cinci şase limbi străine. Toată viaţa şi-a închinat-o lui Dumnezeu.
- Cum a murit?
- A murit în închisoare. L-au omorât. A murit în chinuri. A fost cel mai intransigent dintre toţi deţinuţii în ceea ce priveşte credinţa. A murit ca un mare mucenic, care mărturisea înaintea păgânilor dreapta credinţă. Dumnezeu vrea de la toţi hotărâre şi statornicie. Omul, dacă nu este convins, nu vrea să se ocupe cu nimic altceva. Dacă ei erau convinşi de valoarea crezului lor, au suferit. Viaţa sfinţilor ar trebui să fie pildă vieţii noastre. Nu-i place lui Dumnezeu compromisul. Ori eşti în lumină, ori în întuneric, ori cu Dumnezeu, ori cu Satana. Dacă nu apără cineva dreapta credinţă, înseamnă că nu-i cu Dumnezeu. Pentru mântuire, adevărul nu suportă schimbări tot aşa după cum viaţa nu suportă moartea. Viaţa nu există numai pe pământ, ci în veşnicie unde este exclusă moartea. Nu există viaţă pe pământ, este un termen, o posibilitate de a dobândi viaţa cea veşnică, prin fapte, atât. Zice şi Sfântul Ioan Gură de Aur: „Poţi să câştigi şi viaţa şi moartea prin faptele tale”. Dumnezeu Îşi alege oamenii. Acum e vreme de cernere. Făina dacă nu-i cernută, e cu gunoaie, trebuie cernută, aurul dacă nu-i încercat în foc nu se curăţă de materie străină.

[mihailt]

Mărturia Părintelui Justin Pârvu
Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, făcea pe neîsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la canal la tăiat de stuf. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil aşteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, şi cum să intri în apă? Calci te duci într-o ştioalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Măi, şi am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Şi ne miram cu toţii că lucram ca pe uscat. Unii până la piept, unii până la gât, unii în sfârşit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Şi am scos. Am mers vreo trei ore în apă, şi am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai aşa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curăţat, măsurat, pus la dimensiune şi era un ger de – 30° afară, gheaţa groasă de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben înflorit sub gheaţă. Sus ne însoţeau nişte păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp şi dedesubt florile de sub gheaţă. Ei bine, eram cu toţii nevătămaţi şi uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Că dimineaţa, când am intrat noi era ceaţă, nori şi rece, aşa te prindea la oase. Şi dintr-odată a apărut soarele, măi băieţi, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau şi caraliii. Ne-am dezbrăcat şi s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, aşa aburi ieşeau din toate. Ne-am încălţat, ne-am îmbrăcat şi hai la colonie. Şi aşa Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi au fost cu noi şi ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie. Şi vă spun că nu s-a întâmplat să fie niciun bolnav, niciun internat, n-o fost nimic. Şi aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toţii morti...
[COLOR=#810081]http://www.agnos.ro/blog/2008/11/20/sfinti-din-inchisori-parintele-ilie-lacatusu/[/COLOR]

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de mihailt

Sfintele Canoane pot fi intelese numai cu ajutorul "cheii" care cheie e harul Preasfintei Treimi.
Eu nu inteleg Sfintele Canoane dar e aratat prin faptul ca Sfantul Duh lucreaza in BOR ca acestea sunt respectate.
Adica Preasfanta Treime lucreaza in BOR.
...

Draga mihailt,

Sfintele canoane au fost scrise sub influenta Sfintului Duh clar, concis, ca sa poata fi intelese de catre toti oameni. Nu exista dubii de interpretare.

Asadar, tu nu intelegi canoanele, texte simple, dar stii ca duhul lui Dumnezeu lucreaza in Biserica, in ciuda faptului ca acelasi Duh a inspirit canoane care sustin ca nu exista Duh acolo unde canoanele sint incalcate. Iarta-ma, dar nu pot sa iti urmaresc logica…

In rest, cred ca deviezi de la subiect. Deschide, te rog, un alt thread despre parintele Lacatusu sau despre Sfinti in general.

[mihailt]

Pai ca sa revenim on-topic:
calendarul iulian cum ii zice si numele vine de la imparatul Iulian care nu auzise de Domnul nostru Iisus Hristos la vremea cand a facut calendarul.
Este introdus la anul 46 inainte de nasterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Acel calendar nu se poate numi defel calendar bisericesc.
Nu a existat niciun Sfant Sinod ecumenic unde sa se pomeneasca de existenta vreunui calendar bisericesc.
S-a pomenit de modul cum se calculeaza data serbarii Pastilor.
Si aceasta in legatura cu creatia materiala,opera Sfintei Treimi.
Omul ramane sa vada cand e ziua egala cu noaptea.
Ziua in care ziua e egala cu noaptea poarta numele de izomerie sau echinochtiu.
Si Pastele se calculeaza dupa izomeria de primavara precum zic Sfantile Canoane.