Cantarile Ortodoxiei

[cristiboss56]

"Rezemându-te pe pieptul Învăţătorului tău Hristos, la Cina Domnului, iubite ucenice, de acolo ai cunoscut cele negrăite, şi cerescul glas tuturor ai tunat: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu , lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care vine în lume, Hristos Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre ".

[cristiboss56]

"Ca o stea de la Răsărit până la Apus au răsărit moaştele tale , sfinţite Nicolae, şi marea s-a sfinţit prin trecerea ta, iar cetatea Bari te primeşte pe tine dar, căci pentru noi te-ai arătat făcător de minuni ales, preaminunat şi preamilostiv, mare ierarhe Nicolae "!
Fragmentul din cântarea de azi ne reaminteşte momentul când Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae , mare făcător de minuni, au fost luate de marinarii barezi şi duse în cetatea Bari. Asta se întâmpla în anul 1087. Mutarea moaştelor sale la Bari este asemuită cu o cermonie a sfinţirii mării. Rugăciunile şi cântările adresate Sfântului Ierarh Nicolae ne apără de ispite, boli, vrajmaşi , întărindu-ne neâncetat în credinţa noastră cea dreaptă Ortodoxă.

[cristiboss56]

"Robit ai fost cu trupul de păgâni , dar cu sufletul te-ai arătat râvnitor slobozeniei celei de sus, a fiilor lui Dumnezeu, fericite Ioane. Pentru aceasta împotrivindu-te până la sânge celor ce te asupreau, ai câştigat prin moartea trupului viaţa cea fără de sfârşit a duhului, sălăşuindu-te în cămările cereşti"

[cristiboss56]

"Luminator luminos te-ai arătat marginilor lumii şi pustiul cetăţii l-ai făcut cu mulţime de călugări. Pe tine însuţi te-ai răstignit, crucea ta pe umeri luându-ţi , şi cu înfrânare trupul ţi-ai topit , rugându-te neîncetat pentru noi toţi".
-Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare este unul dintre organizatorii şi întemeietorii vieţii monastice chinoviale, strângând cu sine prin rugăciune , sfat şi nevoinţă , mai mult de o mie patru sute de călugări. Acest condac al Sf. Cuvios Pahomie cel Mare îl numeşte luminator al marginilor lumii. Sfântul prin rugăciune adună cerul în suflet şi îl dăruieşte ca lumină şi miracol în lume, devine un soare secund care dăruieşte " lumina lui Hristos care luminează tuturor", devine o lumină transparentă.

[cristiboss56]

"Lumina cea prea luminoasă, luceafărul cel de seară, din necredinţă la credinţa Dumnezeirii venind, te-ai adus să sfinţeşti pe popor şi cetatea. Şi chipul Crucii pe cer văzându-l , ai auzit de acolo: Intru aceasta biruieşte pe vrăjmaşii tăi. De unde luând cunoştinţa Duhului, preot ai fost uns şi împărat, cu untdelemn, întărind Biserica lui Dumnezeu.
Părinte al ortodocşilor împăraţi, al căruia şi sicriul izvoreşte tămăduiri, Constantine , cel ce eşti întocmai cu apostolii, roagă-te pentru sufletele noastre"

[danyel]

Bine cuvantat esti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce prea intelepti pe pescari ai aratat, trimitindu-le lor Duhul Sfant, si printr-insii lumea ai vanat, Iubitorule de oameni, marire Tie.

[cristiboss56]

Textul pe care l-am ales la această postare , din rânduiala liturgică ne pune înainte un model de rugăciune care ni s-ar potrivi foarte bine fiecăruia dintre noi. Printr-o fină analogie, vedem că păcatele şi greşelile noastre cotididiene au, pe tărâmul vieţii spirituale, aceleaşi efecte pe care bolile şi suferinţele le au asupra trupului. De fiecare dată când păcătuim , slăbim rezistenţa sufletului în faţa patimilor. Dar iată textul acestei minunate cântări ( rugăciuni ) : <<< Pe mine , cel ce zac în greşelile mele ca în patul durerii şi am mădularele slăbite, Hristoase mult Milostive, ca unul care Te-ai făcut om de bună voie, pentru noianul cel mare al iubirii Tale de oameni , ridică-mă acum în chip nevăzut, ca şi pe slăbănogul, şi mă îndreptează să umblu în cărările dumnezeieştilor Tale porunci, Mântuitorule , Cel ce mai înainte de Patimă ai arătat poporului iudeilor, că Dumnezeu fiind, pătimeşti de bună voie cu trupul >>> . Repetând păcatul, sufletul ajunge să se îmbolnăvească, iar boala netratată la timp poate produce chiar decesul, în acest caz vorbim despre moartea sufletului care, după cuvintele Mântuitorului , este mult mai gravă decât moartea trupului : <<<< Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă ; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheenă >>>> .