Mai dulce ca mierea: Doctrina Sf.Parinti

[cristiboss56]

Mai ieri ne îngrijeam la vestea sosirii luptelor duhovniceşti, de la începutul postului. Mai întâi ne-am pregătit cu grijă, ca pentru orice lucru mare din viaţă şi ca să fim siguri că vom ajunge fără greş la ţinta dorită. Apoi , am declarat făţiş, cu îndrăzneală, război diavolului, cu rugăciune şi cu post ; cu rugăciune stăruitoare şi cu aspre nevoinţe, cu curăţire de păcate şi cu lucrarea virtuţii , călăuziţi necontenit de învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi de pilda vieţii lor desăvârşite şi întăriţi necontenit de harul Sfântului Duh. Sfintele Patimi ale Domnului ne-au arătat mai deplin rostul pregătirii noastre : de a ne împotrivi din răsputeri răului şi a ne lăsa scrişi cu degetul Tatălui ceresc. Căci mântuirea este marele dar pe care ni-l face Mântuitorul Hristos , prin Sfintele Sale Patimi, şi nu rod al ostenelilor noastre.
Nu există alte cale pentru a ajunge la marea bucurie a Învierii. Pe ea trebuie să călătorim toată viaţa, căci Paştile din acest an şi din fiecare an este numai o arvună, o repetiţie pentru Paştile cel veşnic. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur zice la Paşti : "A trecut vremea postului, dar n-a trecut şi rostul lui ". Va veni însă vremea când călătoria pe calea cea strâmtă se va sfârşi pentru totdeauna, când va fi trecut puţina osteneală şi vom fi ancorat în limanul odihnei veşnice. Cu ochii aţintiţi necontenit spre acest ţărâm, să ne ducem mai departe călătoria. Puţină este osteneala . . .